Interviu cu Aurel Cazacu – analist militar (I)
Cine sunteți dvs., domnule Aurel Cazacu?
Am absolvit Academia Militară ca inginer de aviație, în 1984, între 1984 și 1988 am lucrat în aviația militară, apoi, începând cu 1988 până la începutul lui 2005 am lucrat în Compania Națională Romtehnica, între 2001 și 2004 fiind directorul general al al acesteia. Începând cu februarie 2005 și până în septembrie 2009 am fost directorul general al direcției speciale din Ministerul Economiei, direcția Industria de Apărare, și în această perioadă am fost președintele Consiliului de Adminstrație al Romarm și al multor fabrici și uzine de stat… la care acționar era statul.
Din cadrul Romarm-ului…
Și din Romarm, și din afara Romarm-ului, uzinele de aviație. După care, în octombrie 2009 am plecat în Irak, cu gândul de a repune pe picioare cele trei fabrici construite acolo de români, pe vremea lui Ceaușescu. Am plecat împreună cu niște parteneri americani, am stat efectiv cam opt luni de zile, după care veneam două săptămâni în România, plecam pentru alte două în Irak, și așa mai departe. În anul 2011 mi-am mutat biroul în Emirate, pentru vreo șase luni, vreo șase luni, pentru că în Irak …
Începuse războiul…
Da, și era foarte greu de stat… Aveam birouri la Erbil și la Bagdad. Locuiam cam trei săptămâni pe lună la Erbil și o săptămână la Bagad… Era destul de dificil traficul, transportul dintr-o zonă în alta era, de asemenea dificil, și așa mai departe. După jumătatea anului 2011 am revenit în România cu intenția de a identifica investitori, atât români cât și străini… În Irak, fac o paranteză, am reușit doar cu o singură fabrică, cât de cât, să facem ceva, pentru că, din păcate, toate utilajele erau vechi, de pe vremea lui Ceaușescu, făcute în România… trebuia totul reluat de la zero, ceea ce era foarte dificil…
În România nu se mai produceau…
Nu se mai produceau. În vremea lui Ceaușescu, dotarea fabricilor de armament cu utilaje,echipamente și tehnologie era făcută prin copierea diverselor tehnologii și utilaje străine… Utilajele luate din est le-am modernizat cu ajutorul inginerilor și specialiștilor români care au mers în Occident la școlarizări sau în diferite misiuni. Astfel am reușit să… Gândiți-vă că eram pe locul patru-cinci în lume la producția de armament. Deci perioada de glorie a producției noastre de armament a fost între anii ‘80 și ‘90, de fapt, între ‘80 și ‘89….. România livra în zone de conflict, atât în Iran, cât și în Irak – cele două țări erau în război – atât în India, cât și în Pakistan… și în multe țări alte din lume … aveam foarte multe livrări.. Gândiți-vă că România a construit fabrici de armament în trei-patru țări din Africa… în patru-cinci țări din Orientul Mijlociu, am cooperat foarte mult… deci, vă dați seama, comerțul cu produse speciale acoperea aproape toată Africa, Orientul Mijlociu… Asia, cu țări ca Malaiezia, Thailanda, Filipine, Indonezia și multe, multe altele… Vietnam, India… Deci România era o forță în acest sens.
Mai există vreo legătură cu vreo fabrică din cele construite?
Nu, nu mai avem, în anumite țări ele sunt în ruină, altele au reușit să producă – de exemplu în Egipt – le-au refăcut, produc, dar le-au retehnologizat cu tehnologii din alte țări. Egiptul este o forță în domeniul acesta al industriei de apărare, și ar dori să cooperăm, dar în acest moment România nu mai…
Câte fabrici aveam în România în 1989 și care era plaja de acoperire a necesităților armatei din industria autohtona?
Aveam fabrici din toate domeniile, deci acopeream absolut toate domeniile, acopeream în primul rând cele trei arme, armata de uscat, aerul și navalul, partea aeriană nu o acopeream noi complet, aveam și aviație de sorginte rusească, dar am reușit să demonstrăm că putem face niște avioane cum a fost IAR-ul 93 sau IAR-ul 99, ceea ce a fost un lucru foarte bun, specialiștii noștri și inginerii reușiseră să facă și un proiect de avion supersonic, care nu s-a pus în practică… am făcut elicoptere, culmea e că nu am făcut elicoptere rusești, ci franțuzești, ceea ce a fost o chestie foarte bună și producem în continare… un elicopter Puma, IAR-ul 330, care e o mare reușită a industriei franțuzești… Noi l-am modernizat, l-am navalizat, cu aparatură din Israel, deci este adaptat cerințelor actuale, numai că este un elicopter mare, este ca să zic așa, pe înțelesul tuturor, ca un Jeep, sau ca un microbuz, în vreme ce nouă ne trebuie mai degrabă un elicopter de luptă… În momentul de față, la expoziția de acum un an, din 2018, de la București, parteneri din Statele Unite au semnat un protocol cu Romaero și cu Ministerul Economiei, pentru a produce în România elicoptere de luptă. Elicopterul de luptă, de atac, ca să dau, așa, un exemplu, este, cum îmi place mie să zic, ca un Mercedes clasa C, cu motor 3.500, pe când elicopterul Puma este ca un microbuz sau un jeep mare, care se mișcă încet și… asta e. Deci, capacitatea industriei românești este bună. Și putem, am demonstrat că putem dacă vrem. Totul e să vrem și important e că partenerul american, chiar dacă nu are obligații de offset, o să vorbim și despre offset ceva mai încolo, vine să producă în România, vrea să producă, numai că nu are cu cine să stea de vorbă. Un proiect din acesta de producție îl gândești pe minim 10 ani. Noi, din păcate, schimbăm secretarii de stat la sase luni, miniștri la un an, nu poți… și plus că în momentul în care faci producție trebuie să concepi un plan de marketing bine adaptat, pentru ca aceste elicoptere să se poată vinde. Iar planul ăsta nu îl realizezi doar pentru cele 50 de bucăți, să zicem, pe care le faci pentru România, faci un business plan pentru 200, ca să-ți amortizezi cheltuielile, pentru că piață există, și se dorește dar, din păcate, nu ne putem mișca…
Care a fost evoluția industriei de apărare după 1990?
Dacă încercăm să facem o analiză, din acest punct de vedere, a epocii ceaușiste… noi în epoca ceaușistă eram o forță industrială. Orice s-ar spune! Tot ce s-a făcut în România s-a făcut cu echipamente românești. Deci România producea tot. Pentru agricultură tot ce aveam nevoie, pentru construcții tot ce aveam nevoie, macarale, camioane, am făcut acele mașini de transport din zonele de minerit, camioane de 200 de tone, făceam locomotive… Culmea, ca țară socialistă, noi am avut multe lucruri făcute în licență, cu licențiere din Europa. Cum am spus și despre avioane. Și despre aviație. Deci noi am avut, de exemplu, avion de luptă cu motor englezesc… Am făcut diamante artificiale… e ceva de neimaginat… dacă faceți o analiză… domnule, acest popor a fost o mare forță. Doar că acestui popor îi trebuie conducători.
Lideri…
Lideri, manageri… Eu cred că au fost forțe nemaipomenit de puternice care au conspirat la distrugerea acestei țări! Pentru că producea tot. Industrie chimică, industrie grea, am făcut elice de vapoare, motoare de vapoare, am fost pe locul patru-cinci în europa ca dotare.. am avut flotă…
Deci contraziceți ideea că industria noastră era un morman de fiare vechi…
Nu, categoric nu era un morman de fiare vechi!… Noi am copiat mașini și am produs mașini…… Doar că industria unei țări este un organism viu, se modernizează cu fiecare zi care trece, pentru că, de fapt, o modernizezi ca să faci profit, ca să menții profitul, apoi să obții profit mai mare… Cei care au venit în ‘89 au lăsat industria în paragină și…ca orice mașină trasă pe dreapta, ca orice casă în care nu locuiești… .Deci România a fost o mare forță și acesta este cred eu și motivul pentru care unii și-au dorit să ne ajungă, alții să ne distrugă… Eu pot să spun că noi am fost modelul de dezvoltare a cel puțin zece țări din întreaga lume… cel puțin zece care s-au străduit să ne ajungă…Și pot să dau un exemplu care mie îmi place teribil, anume, Turcia. Turcia este o țară care a copiat modelul de dezvoltare a României și care, în momentul actual, produce de toate și nu are nevoie de aproape nimic. Ca și România de odinioară… Noi am produs tancuri… Am produs transportoare blindate, le-am exportat, erau bune, culmea că ele sunt bune și în ziua de astăzi, am produs locomotive, am produs vagoane, exportam vagoane… duceți-vă acum în India, duce-ți-vă în Pakistan, o să vedeți vagoanele făcute acum 40 de ani în România, care circulă și în ziua de astăzi… duceți-vă în Africa și o să vedeți…
Iar noi acum importăm second-handuri din Europa de vest.
Păi aici ar trebui să vorbim despre cum au trebuit să se îmbogățească unii care n-au vrut binele României.
Să ne întoarcem la industria de apărare. Care a fost totuși evoluția acesteia?
Pe vremea lui Ceaușescu, pentru a putea avea o dotare corespunzătoare și pentru a nu depinde de nimeni, am produs echipamente prin care să dotăm trupele de uscat, trupele navale și trupele aeriene. Pentru că dotarea unei armate nu înseamnă numai avioane, nave și altele de acest fel… înseamnă și muniție, de exemplu… Or noi am produs muniție și am exportat foarte mult. E bine de spus că exportul de armament ne-a ajutat foarte mult în crearea resurselor necesare achitării datoriei externe. Plus că toate acele plimbări ale lui Ceaușescu prin toată lumea, erau, în fapt, legate direct cu industria de apărare…. Printre altele, trebuie spus că, de exemplu, livrând echipamente militare în diverse țări din Cornul Africii și ei, neavând cu ce să plătească, ne-au permis să pescuim în apele lor… și astfel ne-am putut crea o flotă de pescuit, dar nu numai… ci și o industrie de conserve… Poate erau sacrificii, poate că oamenilor le era greu și scrâșneau din dinți … dar s-au reușit multe lucruri atunci, în primul rând fiindcă suntem un popor creativ. Aveam ingineri foarte buni…. Și uitați-vă acuma… Eu sunt necăjit în sufletul meu că ne-au plecat românii, dar sunt și bucuros și am așa, o mândrie a mea, că jumătate poate din tot ce se întîmplă în industria de IT din America, se datorează românilor plecați de la noi… Sun mulți specialiști, care fac față și sunt plătiți bine. Deci, suntem un popor inteligent dar, din păcate…
Știu,, noi vrem să vorbim despre industria de apărare, dar toate sunt legate… Industria de apărare are o bază… Vedeți, avem specialiști foarte buni și a fost o luptă teribilă pentru ca aceștia să fie scoși din România și duși să creeze valori și profit pentru alții, în altă parte. De multe ori zicem, chiar și noi am zis acuma că nu avem lideri…. Eu, Aurel Cazacu, ca simplu cetățean spun un lucru – am putea avea și lideri… numai că aceia care au vrut să stăpânească România ne-au dezbinat… noi, la ora actuală nu avem o elită unită, lucru care se vede și în politică, suntem dezbinați. Prea mulți se luptă să creeze această stare de conflict… Lumea se stăpânește prin crearea de crize… . Dar să mă întorc la industrie…
Unde era Industria de Apărare înainte revoluție, în subordinea cărui minister?
Era o altă organizare atunci, era în subordinea Ministerului Economiei și a Ministerul Apărării.
Și după revoluție cum s-au organizat?
Reorganizarea a venit cam la zece ani după Revoluție, a intrat totul în subordinea Ministerului Economiei, apoi s-a realizat o oarecare privatizare… În mică măsură…
Câte fabrici au fost privatizate?
Să tot fie vreo zece fabrici așa, per ansamblu… avem și la aviație una, care este de elită, Bacăul, am avut în domeniul electrotehnicii, în domeniul optic… Au mai fost și altele mici care s-au rupt, unele, după privatizare, au plecat din domeniul industriei de apărare, au lucrat pe parte specială și au făcut treabă… Au fost, de exemplu, fabricile de armament Ramnicu Vâlcea, Mârșa, care n-a avut pirotehnie, au fost cele trei cu pirotehnie privatizate, Băbeniul, Dragășaniul și cu Filiașiul, astea însă nu au reușit să se pună pe picioare, pentru că dușmanii României și-au dorit foarte mult și ca România să nu mai producă armament. S-au întâlnit mai multe interese, unele dinspre est, ca noi să nu mai fim o forță militară și au fost, de asemenea, și niste interese dinspre vest, ca România să nu mai producă, ca să i se poată vinde… Numai că nu s-au gândit deloc la faptul că dacă nu ai resurse nu poți nici să cumperi. … Până în anul 2000 Industria de Apărare și-a adus contribuția și a colaborat la intrarea noastră în NATO… Până în anul 2000, noi nefiind in NATO, nu aveam acces nici la tehnologia NATO. Țara care ne-a ajutat foarte mult a fost Israelul, e adevărat că a și cîștigat de pe urma noastră, numai că noi nu am știut să stăm lângă dânșii, să învățăm și să ne tranformăm din scriitori de poezii în negustori. Este un lucru foarte important și incă nu vrem nici in ziua de astăzi. Am avea nevoie și de lideri. Deci, industria românească a intrat într-un colaps, nu am mai avut lideri care să-și dorească ca România să redevină o forță în domeniul industrial și să poată reconstrui ceea ce s-a distrus…. Chiar dacă se dorește ca industria românească de apărare să-și ia avânt, lucrul acesta este dificil câtă vreme nu mai există industria grea… Vrem să facem transportoare blindate, dar dacă doar le asamblăm la noi, ele ies de două ori mai scump decât le fac alții… Așadar ar trebui refăcută industria orizontală, ne trebuiesc garnituri, subansamble, lucrurile mărunte, pe care dacă nu le facem în România și le aducem pe toate din afară ne costă enorm… Suntem de rîsul lumii, noi făceam tractoare, locomotive, am făcut avioane…deci cât a fost rusul de al naibii, totuși am izbutit să luăm tehnologie occidentală și așa am făcut, de exemplu, Bac-ul 1-11 cu tehnologie englezească… Știți cât a contat pentru români să vorbească de la egal la egal cu englezii, dar și cu francezii?! Ne-am făcut elicoptere, aveam tunel aerodinamic… făceam fel de fel… Vă aduceți minte, cineva spunea că numa după 20 de ani Romania va fi…din pacate, cred că ne trebuiesc mult mai mult de 20 de ani… dacă ne uităm în istorie, acest popor a fost întotdeauna foarte ușor de cumpărat, ca să nu folosesc alți termeni… și în continuare este prea ușor de cumpărat…
Sau liderii noștri…
Și liderii și poporul…Faceți o experință… uitați-vă la cei pe care îi angajați, să vedeți cât de ușor găsiți oameni supuși, umili și resemnați, care fac orice, pentru bani puțini …
