Domnule colonel (r), care sunt, în opinia dumneavoastră, problemele cu care se confruntă România în zona situațiilor de urgență?

  

Problematica României în zona manifestării situațiilor de urgență nu este una specifică, ea regăsindu-se în tot arealul geografic în care este poziționată țara noastră. Cu toate acestea, ultimele evenimente, din anii 2015 și până în prezent, ne oferă mai multe întrebări decât răspunsuri la modul în care, ca națiune, am putut reacționa la manifestarea unor situații potențial generatoare de situații de urgență. Sunt situații cu care nu ne-am mai confruntat și care au particularitățile lor deosebite, majoritatea dintre ele neregăsindu-se în planul operațional al unei formări de specialitate specifică, fiind mai degrabă necesară o abordare pluridisciplinară pentru abordarea rezolvării și pentru intervenția în sine. Situații de urgență printre care se regăsesc cele manifestate la Colectiv, în anul 2015, Vâlcea, în cazul alunecării de teren de la Alunu din anul 2017, sau Moftinu-Satu Mare, la sfârșitul anului 2017-inceputul anului 2018, au constituit provocări în plan operațional, dar au fost și cele care au determinat schimbări în mentalitate, mod de gândire operațională, dar și în ceea ce privește intervenția efectivă.

Riscurile manifestate în arealul geografic al țării noastre sunt atât de diverse și impredictibile încât, nu de puține ori, eu și colegii mei am ieșit din ,,cutia” pe care ți-o dă pregătirea profesională într-o instituție specializată cum este Facultatea de Pompieri, din cadrul Academiei de Poliție, pentru a putea privi în ansamblu posibilitățile de intervenție.

Pe de altă parte, aşa cum am observat cu toţii, provocările vin din faptul că mult timp nu s-au alocat fonduri pentru dotare necesară intervenţiei, fonduri pentru realizare lucrări hidrotehnice necesare prevenirii inundaţiilor, fonduri pentru echiparea corespunzătoare a spitalelor şi mai ales lipsa/absenţa personalului necesar pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă sau pregătirea deficitară a acestuia.

 

 

Alunecarea de teren de la Alunu

 

Ce ar trebui îmbunătățit pentru eficientizarea activității în acest domeniu?

 

 Eficientizarea este un termen care, de multe ori, nu are o corespondență clară în ceea ce întreprinzi sau în deciziile luate. În acest domeniu nu lucrezi cu indicatori de rezultat foarte clari, singurii aflați la îndemână fiind cei de asigurare a timpului de răspuns, fie că este vorba de incendii ori acordarea asistenței medicale prespitalicești. Pragmatic vorbind la sfârșitul anului 2004, prin comasarea Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari cu Comandamentul Protecţiei Civile, a luat fiinţă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, instituţie ce a preluat rolul central în gestionarea măsurilor şi acţiunilor întreprinse la nivel naţional. Cu toate că paleta de acţiuni de intervenţie a crescut semnificativ, şi că instituţia a trecut şi printr-un proces de profesionalizare survenit ca urmare a renunţării la militarii în termen, din motive obiective sau subiective, la un moment dat, prin etapele ulterioare de reorganizare (în special 2010 şi 2011), la nivelul IGSU s-au radiat aproximativ 15.000 de posturi față de necesarul luat în calcul la momentul profesionalizării structurii (de la 43.241 posturi prevăzute în 2004 la aproximativ 28.000 de posturi). Am menţionat şi subiective pentru că nu există niciun fel de raţionament logic pentru care să radiezi toate posturile vacante, iar ulterior să mai ceri să dai afară încă 2100 de oameni care ocupau funcţiile. Pe cale de consecinţă, diminuarea numărului de posturi ar fi afectat în bună măsură desfăşurarea misiunilor dacă la nivelul conducerii inspectoratului general nu se luau măsuri precum cuplarea autospecialelor de intervenţie (acelaşi echipaj deservea una sau mai multe autospeciale de intervenţie), eliminarea individualizării echipajelor, astfel încât personalul să poată îndeplini atribuţii pe categorii de tehnică şi echipaje diferite, solicitarea efectuării unui număr de 360 de ore suplimentar de personalul din turele operative, pentru acoperirea misiunilor şi a necesarului de oameni pentru asigurarea unei prime intervenţii profesioniste, declanşarea programului de voluntariat ,,Voluntar din pasiune”, program ce a adus un număr impresionant de voluntari care desfăşoară acţiuni alături de personalul IGSU, reorganizarea inspectoratelor judeţene în anul 2016, fapt care a condus la o standardizare a structurilor şi o creştere a numărului de indicatori de personal cu 1200. Pe cale de consecinţă, eficientizarea a avut la bază acelaşi personal, mărind paleta acţiunilor de intervenţie, completând legislaţia prin adăugarea şi a altor responsabilităţi, devenind un fel de instituţie care poate face totul acolo unde statul sau administraţia locală prin reprezentanţii ei au dat greş, sau nu s-au implicat.

Analizând la rece situaţia, primul lucru care trebuie îmbunătățit este coeziunea umană și profesională între participanţii la gestionarea situaţiilor de urgenţă, stabilirea clară a responsabilităţilor pentru toţi actorii şi asumarea acestor responsabilităţi din toate punctele de vedere, de la lucrul efectiv la comunicare corectă către mass media, aspecte care vor conduce la o credibilizare instituţională, dar şi la o întărire a rolului structurii în imaginea operaţională comună creată.

Pe de altă parte, pregătirea personalului şi a administraţiei publice rămâne un deziderat în lipsa unor măsuri ferme şi concrete, iar în acest domeniu pregătirea online nu este fezabilă, fapt pentru care stagiile de pregătire practică şi exerciţiile sunt de neînlocuit.

Bâlbele sau inadvertenţele regăsite chiar şi în ultima perioadă la structuri create cu un singur scop, gen Grupul de Comunicare Strategică, nu fac altceva decât să minimizeze mesajele transmise şi chiar să dea naştere la întrebări legitime privind starea reală a situaţiei.

Pe de altă parte, lucrul în comun dintre ministerele de resort va determina eliminarea unor paralelisme dintre instituţii, va conştientiza şefii structurilor asupra rolului pe care îl au, dar şi asupra responsabilităţii personale. Pandemia ne-a arătat o dată în plus acest lucru şi a fost nevoie ca unele persoane decidente să îşi asume responsabilităţi peste cadrul prevăzut de lege, ca să suplinească inacţiunea sau inactivitatea altora.

 

 

 

 

 

 

 

Ce s-a schimbat în ultimii ani în zona serviciilor de urgență ca urmare a accesării fondurilor europene?

 

 

În ultimii ani, în fapt, din anul 2015 până acum, au avut loc schimbări majore în ceea ce priveşte gestionarea situaţiilor de urgenţă, şi mai toate au legătură cu accesarea fondurilor europene. Acestea au fost nu numai o gură de oxigen pentru instituţiile implicate, ci chiar factor determinant uneori, fiind achiziţionate mijloace tehnice absolut necesare intervenţiei operative, dar şi pentru gestionarea unor intervenţii de amploare. Achiziţia din anul 2015, continuată în anul 2016, de mijloace de intervenţie pentru inundaţii efectuată de IGSU, dar şi de componenta de ape a Ministerului Mediului au făcut posibilă intervenţia eficientă şi în cazuri punctuale, dar şi la acţiuni de amploare prin dislocarea rapidă de motopompe de mare capacitate, diguri mobile, etc prin intermediul camioanelor sau microbuzelor proaspăt achiziţionate. Practic, prin succesiunea de achiziţii, România a câştigat supleţe, dar s-a şi întărit din punct de vedere organizaţional, astfel încât provocările să fie gestionate corespunzător. Trecerea la un sistem containerizat, prin folosirea de camioane care pot aduce la locul acţiunii containere de căutare şi salvare, de suport logistic, de cazarmament, tabere mobile, etc, a fost un mare pas spre modernizarea structurii şi aici chiar putem stabili un mod de eficientizare a cheltuirii şi utilizării fondurilor europene. Trebuie să recunosc că ideea a apărut în anul 2015, pe timpul deplasării la Berlin, observând modalitatea pragmatică a nemţilor de folosire a resurselor, dar este la fel de adevărat şi faptul că, la momentul 2016, ne-am asumat la nivelul IGSU acest concept, care se dovedeşte şi acum extrem de logic, pragmatic şi eficient.

 

 

 

 

Ce s-a schimbat după tragedia de la Colectiv, în ceea ce privește funcționarea societăților comerciale care își desfășoară activitatea fără autorizație?

 

 Din punct de vedere al securităţii la incendiu ,,Colectiv” a adus după el o creştere cu peste 300% a volumului de documentaţii elaborate şi transmise ISU pentru intrarea în legalitate a construcţiilor. Ulterior acest volum a scăzut foarte mult, mulţi din operatorii economici postând afişe cu nefuncţionarea în condiţiile obţinerii autorizaţiei de securitate la incendiu, în absenţa efectuării măsurilor şi lucrărilor necesare obţinerii acesteia.

Sincer, aş fi sperat măcar la schimbarea mentalităţii, însă acest lucru nu s-a produs, deşi au fost desfăşurate numeroase controale şi acţiuni ale ISU, sau în cooperare cu Poliţia.

Răspunsul are şi o abordare pragmatică care trebuie să ţină seama şi de costurile necesare  elaborării documentaţiilor, de multe ori efectiv numai hârtii, care ar putea să dispară prin asumarea răspunderii de către cel care verifică obiectivul. Dar, din păcate în România, problema aceasta a asumării responsabilităţii personale este o noţiune de management mai îndepărtat pierdut, uneori, în negura vremurilor.

 

Mulțumesc mult pentru interviu

 

Poze din arhiva col.(r) Daniel Marian Dragne