Preşedintele ucrainean Volodimir Zlenski a făcut un radical, dar riscant expozeu, care n-a trecut neobservat. De obicei, diplomat în interacţiunile sale cu aliaţii occidentali, de data aceasta l-a luat „gura pe dinainte”, cum se spune şi a avut reproşuri, deloc voalate, la adresa guvernelor de la Londra, Paris şi Washington. El a grăit astfel: „Numai retorica nu este suficientă pentru a proteja spaţiul aerian. Cuvintele frumoase nu vor opri producţia de rachete ruseşti”. Mai clar, Volodimir Zelenski a transmis un mesaj ferm, dar insidios: „Dacă aţi putut ajuta atât de eficient Israelul, o ţară non-NATO încât au fost neutralizate covârşitor proiectilele inamice, făceţi-o şi pentru noi. Cu toţii merităm pace, fie în Israel, fie în Ucraina. Teroarea trebuie învinsă peste tot, nu puţin mai mult într-un loc şi puţin foarte puţin în altul”. De la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022, Kievul a cerut Occidentului, între altele, pentru că a cerut multe, să „securizeze cerul Ucrainei”. Dacă s-a sperat, iniţial, într-o formă sau alta de ajutor în această privinţă, acum se aşteaptă să se obţină mijloacele necesare pentru a opri rachetele şi bombele ruseşti. Mai mult, Zelenski ar dori ca Occidentul să trimită toate sistemele de apărare Patriot disponibile, în Ucraina, „pentru ca acestea să nu fie dislocate în curând la graniţa de est a NATO”. Liderul de la Kiev evocă lipsa de voinţă politică. O menţiune: apărarea anti-rachete balistice a Israelului a fost consolidată, de-a lungul anilor, prin desfăşurarea unui radar în bandă pe teritoriul israelian, capabil să detecteze, urmărească şi distrugă rachetele balistice, distingând între ameninţare şi non-ameninţare. Pe de altă parte, atacul Iranului a fost respins cu ajutorul SUA, Regatului Unit, dar şi Franţei, care au interceptat dispozitive la cererea Iordaniei. Zelenski evocă, declarativ, lipsa de voinţă politică. Ministrul britanic de Externe, David Cameron, a menţionat că utilizarea avioanelor de luptă occidentale împotriva proiectilelor ruseşti asupra Ucrainei ar echivala cu o escaladare periculoasă. La această afirmaţie, redactorul şef al ziarului Kyiv Post – Pohdan Nahaylo – a spus că poziţia şefului diplomaţiei britanice este absurdă: aceasta nu este o escaladare, ci un act de apărare a legitimităţii unei ţări europene pe nedrept atacate. Şi mai îngrijorător pentru Ucraina pare altceva: pachetul de 60 de miliarde dolari promis de SUA, aprobat în Senat, aşteaptă să fie validat şi în Camera Reprezentanţilor, unde se mai discută, dar deja se consideră că războiul a devenit o povară politică în creştere. Deşi o parte din acest ajutor ar merge către fabricile americane de armament, care ar putea livra muniţia de care Ucraina are nevoie acută. Israelul este un aliat de multă vreme al multor ţări occidentale, în timp ce Iranul – ostil Occidentului – este de la începutul anului membru BRICS. Fără a dezavua Iranul, China şi Rusia nu au implicat BRICS, deocamdată, în niciun sprijin pentru Teheran, poziţionându-se ca arbitrii. Într-un asemenea context neliniştitor perspectivele summit-ului de pace de la Burgenstock (Elveţia), în absenţa oricărui succes pe linia frontului, în faţa ruşilor, ucrainenii pot vorbi de pace, dar nu în condiţiile planului Zelenski. De altfel, în absenţa Rusiei, buna intenţie a preşedintelui elveţian Viola Amhed riscă să transforme evenimentul într-un teatru al absurdului. În ultimele săptămâni, armata ucraineană clamează sistematic deficitul de muniţie – nimeni nu poate spune în ce măsură doleanţa este adevărată – pe lângă oboseala luptătorilor angajaţi de mai bine de doi ani în faţa armatei ruse. Kievul se străduieşte să recruteze noi voluntari care să meargă pe front. Economia rusă este concentrată în întregime pe efortul de război. Însuşi comandantul şef al forţelor ucrainene, Oleksandr Syrsky, a recunoscut că situaţia de pe front, în Donbas, „s-a deteriorat considerabil”. Utilizarea devastatoare de ruşi a bombelor glisante, care cântăresc în jur de 250 kg, are un efect terifiant asupra moralului trupelor. Pe lângă toate acestea, ameninţarea dronelor ucigaşe rămâne permanentă. Ţările europene s-au angajat să aprovizioneze Kievul cu mai multe obuze şi, recent, Praga a dat asigurări că a identificat stocuri disponibile pentru cumpărare în afara continentului european. Declaraţiile din ultimele zile ale lui Zelenski ar putea irita Casa Albă, fiindcă la un canal american de televiziune a spus: „Congresul împarte ajutorul între Israel şi Ucraina şi asta înseamnă că este o problemă electorală în SUA”. Încă nu şi-a ieşit din rol, dar s-ar putea să înceapă să supere deja, pe un fond de oboseală psihică, de înţeles.

 

 

 

Un articol de Mircea Canțăr