Domnule Gelu Duminică, cum evaluați dvs. actuala situație economică din România și ce credeți că se va întâmpla în următoarele luni datorită pandemiei?
În momentul de față stăm bine față de ceea ce va să vină. Perspectiva economică pe care România o are este una dezastruoasă, foarte multe locuri de muncă care vor fi pierdute, foarte mulți oameni care vor intra în șomaj, care își vor căuta de lucru pe o piață care va oferi foarte puține locuri de muncă. Așa că sentimentul meu este că revenim pe undeva unde eram prin anii 2000 și că semne bune anul n-are, cel puțin pentru următorii doi ani. Din păcate nu e o chestiune care va afecta doar România, ci e o chestiune care va afecta întreaga lume, Europa cu precădere, așa că foarte mulți dintre cei care plecau în afară nu vor mai avea unde să plece și vor pune o presiune suplimentară pe sistemul de securitate și sistemul de ocupare românesc. În perspectivă e o posiblitate să regândim sistemul de ocupare românesc astfel încât să aibă în vedere toți cetățenii și nu doar pe cei pe care i-am avut în România o bună perioadă de timp, excluzând diaspora. Foarte mulți dintre cei care erau în diaspora și care erau în locuri de muncă vulnerabile în acea zonă, vor fi nevoiți să-și caute locuri de muncă în România.
Înțeleg că militați pentru a ne reîntoarce la producția internă, și nu numai la piața internă, care va genera și locuri de muncă și, în plus, ar putea să asigure inclusiv securitatea alimentară a țării.
Nu neapărat că militez pentru asta, ci prevăd că asta se va întâmpla, și e o chestiune care se va întâmpla cu toată Europa, un fel de naționalism economic. Pandemia asta ne-a arătat cât de vulnerabile sunt economiile în foarte multe aspecte, așa că sunt sigur că lucrul acesta va genera un fel de naționalism economic, care nu neapărat este un lucru bun. De asta am zis că nu militez neapărat pentru chestia asta, dar vreau să spun că asta se va întâmpla.
Pe de altă parte folosirea integrală a resurselor naturale ale României nu cred că e un lucru rău, sau e contra integrării europene. Pur si simplu cred că noi nu am știut să valorificăm ceea ce România are. Pentru că rămâne problema pe care o știm, a unei mari părți a suprafeței arabile necultivate și așa mai departe.
Eu sunt convins că aceeași realitate o vom avea și în viitor. Pentru că România fie nu a știut, fie nu a avut resursele finaciare, sau resursele umane necesare, liderii necesari care să creeze astfel de realități, așa cum le zugrăviți dvs. Noi, din păcate, am vrea să avem mentalitatea germană și modelul economic german, însă modelul nostru economic este mai degrabă unul oriental, decât unul occidental.
În legătură cu emigrația, sigur că întoarcerea unui mare număr de cetățeni români, care și-au pierdut locurile de muncă în țările europene și care, probabil că vor rămâne în România, este o provocare. Pentru că există, să spunem, o parte pozitivă a unei disponibilități de forță de muncă, care înainte de pandemie nu era, dar, pe de altă parte, există și, să spunem, problema creării unor oportunități pentru aceste persoane. Credeți că Guvernul României ar trebui să construiască un set de politici care să asigure dezvoltarea unor ramuri necesare României și care, de asemenea, să genereze locuri de muncă?
Cu siguranță nevoia de susținere a ideii de creare de locuri de muncă ar trebui să fie un pilon principal în acțiunea viitorului guvern, indiferent care va fi acesta. În același timp, viitorul guvern, indiferent care va fi acesta, subliniez din nou, trebuie să aibă în vedere și perspectiva de echitate socială. Pentru că, ne place sau nu ne place, România este o țară care are o pungă de sărăcie foarte mare în interiorul populației, peste 25% din populația României trăiește în sărăcie extremă, și numărul de săraci în România va crește în următorul an. Cu siguranță. Acei oameni sunt, în general, destul de slab calificați, și cu o educație destul de precară, ceea ce nu va face foarte posibilă încadrarea lor pe piața muncii în actualul context. Așa că România va trebui să își ajusteze inclusiv modul de intrare pe piața muncii, va trebui să își întărească sistemul educațional, va trebui să își întărească sistemul de protecție socială și va trebui să promoveze și investiții. Cu ce resurse? Aici e toată discuția. Și cred că marea provocare va fi modul în care va reuși România să folosească banii europeni. Dacă vom folosi banii europeni la fel cum i-am folosit în primele două cicluri financiare, se alege praful, dacă învățăm din lecțiile alea și deschidem foarte multe investiții, autostrăzi, drumuri și așa mai departe, care să genereze locuri de muncă, în mometul ăla vom putea să avem o șansă. Însă, repet, dezvoltarea economică trebuie susținută și de un pilon la fel de puternic de echitate socială. Pentru că, pe termen scurt, clivajele socio economice se vor adânci în România. Ceea ce poate genera lucruri de nebănuit în momentul de față.
Dvs. sunteți un cunoscător evident al problemelor minorității rome. Au fost foarte multe discuții, în ultima perioadă, legate de întoarcerea într-un procent mare a minorității rome și de, haideți să spunem, lipsa de disciplină sau de respectare de către această minoritate a măsurilor de izolare sau chiar de carantină. Care este opinia dvs. legat de această problemă?
S-au reîntors în țară, conform cifrelor oficiale, un milion de cetățeni români, în ultimele două-trei săptămâni. Cine crede că s-au întors doar romii se înșeală. Conform studiilor, procentul de etnici romi care erau în afara granițelor înainte de pandemie era relativ același cu procentul de cetățeni români neromi care erau în afara granițelor. Așa că cine tratează etnic o problemă care nu este etnică nu-și arată decât limitele. Doi: nu uitați că România a dat 130 000 de mii de amenzi, până în momentul de față, celor care nu au respectat regulile impuse prin ordonanțele militare. Din nou, cine își închipuie că ăia au fost romi din nou, se înșeală. Trei: pentru mine nu există nicio diferență între nesimțitul și inconștientul român și nesimțitul și inconștientul rom. Sau de altă etnie. Pentru simplul motiv că nesimțitul este nesimțit, inconștientul este inconștient. Statul trebuie să intervină cu aceeași măsură și la unii și la alții, astfel încât să îi facă să respecte regulile prin educație și prin coerciție. Faptul că noi etichetăm nesimțiții în funcție de etnii, sau de statut social, Doamne iartă-mă! Sau de culoare pielii și de culoarea ochilor…
Asta e un semn de subdezvoltare, în mod evident.
Asta e limita noastră, pe care trebuie să o vedem ca atare. Totuși, trebuie să vedem și unde suntem în momentul de față în ceea ce privește chestiunea romilor din România. Și să vedem că, de ani de zile, cel puțin în ultimii 30 de ani, ni se tot atrage atenția asupra stadiului de dezvoltare, mai degrabă feudal, în care unele comunități de romi din România sunt ținute, prin lipsa de investiții. Ei sunt cetățeni români, accesul la apă, accesul la educație de calitate, accesul la infrastructură este un drept al lor, la fel cum este dreptul fiecărui cetățean. Studiile făcute de noi, de Banca Mondială, de Comisia Europeană și așa mai departe arată că, de fapt, în momentul în care numărul de copii romi crește într-o școală, calitatea școlii respective scade. Așa că, înainte să cerem, ar trebui să și oferim. Asta nu înseamnă că cetățenii români de etnie romă nu au aceleași obligații față de stat precum oricare alt cetățean. Iar în momentul în care ele sunt încălcate și nu sunt puse în practică, respectivele obligații, statul trebuie să intervină fix în aceași măsură în care intervine și pentru alții. Pentru mine nu există nicio diferență între inconștienții de la Țăndărei și inconștienții de la Spitalul Municipal Suceava.
Este evident că cetățenii României sunt toți egali în drepturi și obligații, indiferent de etnie.
Interviu realizat de Cezar Corâci
