Cine e Sylvie Goulard? Nu v-o mai amintiţi? O franţuzoaică (59 ani), cu notorietate indiscutabilă, care cunoaşte Uniunea Europeană pe de rost. Membră în Parlamentul European timp de 8 ani (2009-2017), fostă consilieră a preşedintelui Comisiei Europene, Romano Prodi (2001-2004), ministru al Apărării (2017-2019), în ţara ei, şi propunerea lui Emmanuel Macron pentru postul de comisar european (din partea MODEM), propunere respinsă de Parlamentul European, din cauza folosirii fondurilor europene prin angajarea unui asistent parlamentar, care lucra pentru partidul centrist. A rambursat suma controversată şi n-a mai fost inculpată şi mai mult a fost recompensată cu funcţia de al doilea adjunct al guvernatorului Băncii Franţei. Mai fusese acuzată şi de un conflict de interese pentru activitatea în slujba unui think-tank american. Oricum, în 2019, prin scandalul în care a fost implicată, a făcut prima pagină a presei franceze. Povestea este lungă şi nu o mai reluăm, fiindcă importantă acum este şocanta ei carte „L’Europe enfla si bien qu’elle creva” („Europa s-a umflat atât de mult încât plezneşte”), apărută recent la editura „Tallandier”. Un eseu incitant, de citit, cu numai câteva zile înainte de aşteptatul discurs al lui Emmanuel Macron la Sorbona (Paris) joi 25 aprilie, în preambulul campaniei electorale pentru alegerile europene. Dezamăgirea lui Sylvie Goulard, faţă de actuala UE, este alimentată şi de eşecul ei de a deveni unul dintre cei 27 de comisari europeni, despre care am amintit. Poliglotă, vorbeşte fluent engleza, germana, italiana, Sylvie Goulard opinează că UE este în derivă, dacă se concentrează pe extinderea către Balcanii de Vest (Bosnia Herţegovina, Serbia, Macedonia, Kosovo, Albania, Muntenegru) şi către trio-ul Republica Moldova, Ucraina, Georgia, ajungând la 36 de ţări membre. Rezultă, în opinia ei, o Europă umflată, ca să folosim titlul cărţii. „La 20 de ani de la iluzia turcească, ar fi trebuit să nu mai vindem ideea că unitatea crează puterea, fără a avea grijă de creşterea Uniunii”, scrie ea. Problema este că semnalul lui Sylvie Goulard nu pică deloc bine. Apropiată de Emmanuel Macron, poate fi bănuită că i-a împărtăşit acestuia punctul ei de vedere. Numai că s-au făcut promisiuni ţărilor menţionate, Ucraina are uşile deschise pentru aderare şi face din asta o armă împotriva Rusiei lui Vladimir Putin, care visează la demontarea UE, prin aliaţii săi, naţional-populişti, de la Viktor Orban, la Adunarea Naţională prin intermediul AfD-ului german. Sylvie Goulard ştie ce înseamnă geo-politica, dar cu toate acestea avertizează cu curaj. Noua extindere este în interesul celor care doresc să acceadă şi este posibil să reuşească, dar nimeni nu se întreabă cât va costa şi ce va putea aduce de fapt. Eseul se vrea pe alocuri un manual de instrucţiuni. Sylvie Goulard se teme sau lasă impresia asta că Europa va fi umflată în detrimentul europenilor şi va exploda. Fără un diagnostic exact este imposibil de recomandat medicamentele potrivite. Extinderea grăbită va duce la un refuz global al UE şi la o ofensivă totală a populiştilor, care la votul din 9 iunie a.c. speră să înregistreze progrese. Întâmplarea face ca Sylvie Goulard să se cunoască bine cu Ursula von de Leyen, de când ambele îndeplineau funcţia de ministru al Apărării, şi s-au şi întâlnit, în cadrul cooperării militare a celor două ţări. Numai că Ursula von der Leyen este anti-Goulard. Vulnerabilizată, între altele şi pentru declaraţiile repetate pro-Israel şi pro-Ucraina, actuala preşedintă a Comisiei Europene a complicat jocul. Mai sunt şi alte vulnerabilităţi care îi erodează şansele la un al doilea mandat. Eseul lui Sylvie Goulard, apărut recent, nu este deloc întâmplător. Şi nu mai este vorba doar de o rivalitate feminină.

 

 

Un articol de Mircea Canțăr