Domnule președinte Dumitru Costin, ne-ați spus săptămâna trecută că  așteptați un plan din partea Guvernului României cu măsuri  concrete de relaxare a economiei românești și că așteptați să fiți invitați la discuții. Ce cuprinde acel plan, dacă v-a fost prezentat, și care este părerea dvs., a uneia dintre cele mai mari confederații sindicale din România despre acest program?

 

Acest program e încă în lucru. Am fost surprins neplăcut să constat asta la  întâlnirea pe care am  avut-o la începutul săptămânii, a fost o reuniune a Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social.

Mă așteptam ca guvernul să  aibă  deja un program articulat. Sunt două luni în care ar fi trebuit să pregătească, să aibă deja gata acest plan de măsuri.

Era evident că va veni și acest moment, în care vor începe să se relaxeze lucrurile, activitatea economică va trebui reluată și era normal să aibă un astfel de plan de  măsuri.

Tot ceea ce au prezentat la acea întâlnire a fost, din nou, o schiță de intenții, așa cum am mai auzit, pentru că repet, n-am văzut până acum un document în acest sens.

Am mai auzit, de asemenea, despre niște posibile măsuri din zona Ministerului Muncii, de săptămâna trecută însă, până în momentul de față, nu am văzut un program articulat, cu cap și coadă, care să însemne un pachet de măsuri concrete și pentru mediul de afaceri, dar și pentru zona de ocupare, pentru că sunt strâns legate cele două componente… și, de asemenea, o a treia componentă pentru zona socială, pentru că rămân, în continuare, o mulțime de indivizi cu probleme sociale grave care trebuiesc luate în analiză și trebuiesc soluționate sub diverse forme și, evident, toate astea trebuie să îmbrace forma unor tipuri de măsuri cu obiective clare, cu termene, cu proceduri, cu soluții de finanțare.

Am văzut recent o ordonanță care e un mix de măsuri, dar ele rămân în continuare, în opinia mea, într-o zonă care nu oferă nicio perspectivă.

Îmi caut cuvintele, pentru că găsesc destul de greu termenii ca să pot descrie ceea ce văd până acum.

M-am ferit să comentez, până acum, în spațiul public, declarațiile făcute de miniștri, prefer documentele scrise, pentru că ele dau mai multă consistență…

Altminteri lucrurile care mi se comunică pot fi luate ca niște încercări de a testa  în  ce măsură suntem, sau nu suntem de acord cu ceea ce ei propun.

 

Economia oricum nu funcționează cu intenții, ci numai cu măsuri concrete.

 

Sigur că da.  Aș vrea să dau un exemplu. Încă de la începutul acestei perioade, noi  am fost concentrați pe ideea ca, la toate aceste  întâlniri pe care le-am avut, ba cu prim ministrul, ba cu ministrul muncii, să punem pe masă, să așternem, cu subiect și  predicat, niște propuneri de măsuri.

Am constatat că, din păcate, multe dintre ele nici măcar nu au fost luate în analiză, și vă dau un exemplu: în 9 aprilie, la adunarea Consiliului Național Tripartit, din  pachetul de  măsuri cu care m-am dus la guvern și pe care l-am susținut, o  componentă substanțială o reprezenta un plan de măsuri pe zona agriculturii și a  industriei alimentare.

În 9 aprilie am înaintat oficial documentul, l-am susținut și așteptăm ….Am spus: Domnule, ok, e săptămâna dinaintea Paștelui, poate imediat după Paști ne vom așeza  la masă în spațiul virtual și vom lucra împreună la definirea unui plan consistent de  măsuri pentru agricultură.

Pentru că agricultura, de exemplu, nu așteaptă, aici timpul nu te iartă, nu poți o măsură pe care trebuia să o aplici în aprilie, să vii să o dezbați și să o aplici în iulie.

Ciclul agricol este clar și orice întârziere costă, duce la compromiterea acestui tip  de măsuri.

Am constatat săptămâna aceasta că nici măcar nu citiseră documentul cei de la Ministerul Agriculturii, nu știau pe unde e…

Au cerut să li-l trimit din nou și am primit ieri, în sfârșit, confirmarea faptului că marți după amiază vom avea o primă rundă de întâlniri pe aceste tipuri de măsuri.

E posibil ca, în urma discuțiilor pe care le vom purta, o parte dintre ele să li se  pară ok și să fie susținute în perioada imediat următoare. Iarăși: discutăm de timing aici. Când vor fi aplicate? În iunie, în august, eventual…

 

La anul…

 

Pentru că anul ăsta, în opinia noastră, cel puțin pe zona agricolă, multe din măsuri au fost compromise. Eu, personal, nu înțeleg lentoarea cu care se mișcă, și nu  dau  vina aici pe resursele financiare… adică, dom’le  nu avem resurse financiare în prezent pentru așa ceva.

Așa cum spuneam și în alte luări de poziție, sau interviuri pe care le-am acordat publicației dvs., aici nu e vorba de lipsă de bani, aici este vorba de lipsă de viziune și  de lipsa unui portofoliu de proiecte concrete.

Resurse financiare sunt la nivel european, și la nivel  global, sunt destule resurse financiare private care sunt interesate, sunt fonduri de investiții, sunt bănci de  investiții.

În această perioadă peste tot se caută proiecte solide, în care banii care sunt blocați în momentul de față în bănci și în fonduri de investiții, să fie plasați și multiplicați.

 

Oricum investiția în economia națională este singurul instrument corect economic pentru creștere economică și pentru rezolvarea problememlor sociale.

 

E singura soluție. Pentru că așa cum susțineam la întâlnirea pe care am avut-o cu premierul la începutul săptămânii, România ar fi trebuit să aibă deja un prim pachet de investiții publice majore care să ducă la un efect de antrenare pe zona  întreprinderilor mari, mici și  mijlocii și un al doilea pachet de măsuri,  care să  vină să  stimuleze ocuparea.

Pentru că pandemia, vrând nevrând, a lovit brutal  piața muncii din România.

Discutăm de peste un milion de locuri de muncă afectate sub diverse forme, sute de mii de locuri  de muncă dispărute și încă aproape  un milion de locuri de muncă băgate, ca să zic așa, în conservare, puse în stand by până la reluarea activității. Sunt domenii întregi care așteaptă soluții.

Le-a trebuit mai bine de o lună de zile să răspundă unei adrese trimise de unul din afiliații noștri care viza pregătirea activității pe litoral. Mă refer la structura asociativă națională care reprezintă zona de Salvamont.

Iată că au trecut mai bine de 30 de zile până s-au învrednicit să răspundă la adresa noastră, și să răspundă niște lucruri pe care le știam deja de la alții. Nu știu ce s-a  întâmplat în această perioadă cu instituțiile publice din România, pentru că activitatea  a continuat. Oamenii au continuat să-și păstreze joburile, lefurile…

Cred că a fost și e în continuare vorba și de un management defectuos la nivel  guvernamental, pentru că, până la urmă, zona ministerelor trebuia împărțită în două, o parte care se ocupă de identificarea unor soluții pe termen scurt, pe perioada  pandemiei, și o altă parte, un nucleu de specialiști, care ar fi trebuit să pregătească pachetul de măsuri pentru ceea ce va urma.

Alte țări au ieșit înaintea noastră, te poți inspira. De exemplu, noi, pe pachetul de agricultură pe care l-am trimis  acum mai bine de  o lună, acum cinci săptămâni, am stat vreo patru cinci zile în dialog cu organizațiile noastre sindicale din zona agriculturii, am stat în dialog cu organizații asociative ale micilor fermieri și, de asemenea, am baleiat la nivel european, înainte de toate toate,  pachetele de măsuri pe care diversele state membre ale UE deja le puseseră  în mișcare, le finanțau, cu titluri  de soluții, concepte…  Pe baza acestor analize multiple am pus pe masa guvernului un prim set de măsuri.

 

Pare de neînțeles  pentru că, din declarațiile publice rezultă că atât prim ministrul cât și miniștrii de resort cunosc bine problemele diverselor sectoare economice. I-am ascultat vorbind de multe ori despre cât de afectat este sectorul  HORECA, cât de afectată este agricultura. Deci, e de neînțeles pentru că, dacă  cunoști problemele încerci să găsești soluții cât mai rapide pentru rezolvarea acestora. Cum vă explicați acest fapt?

 

Așa cum am spus mai  devreme, este o problemă de management a acestor procese. Nu văd de ce nu ar fi putut să își împartă resursele umane și așa consistente, în două, nu neapărat 50/50, dar unii care să fie preocupați permanent de ceea ce se  întâmplă pe perioada stării de urgență, și un nucleu care să se ocupe de măsurile ulterioare.

Acuma se pare că există această preocupare dar, repet, trece timpul. Multe din măsurile descrise probabil că se vor duce în zona de finanțare pe fonduri europene pentru că banii ăia ne sunt cei mai la îndemână, sunt niște bani cerți, însă aici există alte proceduri prevăzute în lege, pași care vor trebui să fie făcuți și e posibil ca anumite măsuri, dacă vor fi anunțate și asumate luni, spre exemplu, să devină operaționale undeva la1septembrie, iar efecte să producă începând de la 1 decembrie.

 

Ar fi foarte grav pentru că întreprinderile mici și mijlocii care constituie  motorul dezvoltării  oricărei economii sunt decapitalizate după câteva luni de criză, iar multe dintre ele nu au cum să reziste încă șase luni fără o intervenție masivă a guvernului. S-ar putea ca acele măsuri,  dacă nu vorfi luate rapid, să nu se mai adreseze nimănui, ci  doar eventual unui lung șir de falimente și unui număr și mai mare de șomeri.

 

Să știți că noi deja am anticipat că vom ajunge, în perioada imediat următoare, în această situație, insolvențe și falimente, și una dintre  măsurile pe care le-am propus,  în urmă cu vreo zece zile Ministerului Muncii, a fost și propunerea de a modifica regimul de urgență, legea 200 din 2006, cea în baza căreia s-a creat acel fond național pentru asigurarea creanțelor salariale pentru acei salariați din companii intrate în insolvență, și care merg spre faliment.

Pentru că legea asta a apărut în 2006, ca o consecință a dosarului 13 negociat de România în perioada pre-aderare, dosarul de piața muncii, și este o soluție care se aplică pentru toate țările din UE, pentru a nu lăsa salariații din companiile ajunse în insolvență și faliment fără drepturile lor salariale.

În baza unei cotizații procentuale la fondul  de salariu s-a constituit acest fond.

Legea a fost făcută, de  la bun început, strâmb, e greu de ajuns la acei bănuți cu  toate că, din 2006 și până în prezent, în repetate rânduri, am cerut modificarea acestei legi și mai mult, au fost sute de cazuri de companii aflate în insolvență și după aia în faliment, care au lăsat zeci de mii de salariați pe drumuri fără nicio sursă de venit, chiar dacă ei cotizaseră la acel fond și chiar dacă, conform legii, salariații aveau drept la accesarea acelui fond. Banii s-au strâns, s-au acumulat, și cu ei s-au  acoperit deficite la fondul public de asigurări  sociale din România.

Evident, acest fond a fost anual în excedent, din 2006 și până în prezent, și am spus și atunci și acum,  riscul ca, în caz de insolvență și faliment foarte mulți salariați  să rămână fără nicio sursă de venit este crescut. Și atunci vă rugăm să modificați legea, pregătim nota de fundamentare, le-am dat inclusiv modificari legislative, iar dacă o să văd că nici săptămâna viitoare nu se  mișcă și nu  aduc o modificare  prin ordonanță  de urgență,  o să  vorbesc cu lideri ai mai multor grupuri  parlamentare, pentru că văd că e mai eficient parlamentul, cel puțin în dezbaterea și  votul dat  pe diverse texte de lege.

 

Așteptăm ziua de marți precum și întâlnirile  ulterioare și o să încercăm, în ultima parte a săptămânii viitoare, să vă solicităm din nou, să ne spuneți cum  decurg negocierile cu guvernul.

 

 

Interviu realizat de Cezar Corâci