Deci situația internațională nu este deloc favorabilă, mai ales cu ce se întâmplă acum în SUA. Sigur, nu trebuie să ne panicăm, dar orice schimbare în administrația SUA va fi resimțită în toată lumea. Iar resimțirea acestei situații va fi și în plan economic. Să nu uităm că administrația Trump a avut o orientare economică curioasă, ca să nu zic altfel, revenirea la protecționism, la un război comercial nu numai cu China, dar și cu UE, a blocat foarte mult canalele factorilor de producție și a adus prejudicii și unor  țări care nu au fost cu nimic implicate, care sunt niște victime colaterale. Deci  situația actuală ne arată că în lume există un singur centru care a reușit să iasă din criză în creștere și anume China. Toate celelalte țări, conform ultimelor statistici, de acum câteva zile, a OECD- ului, sunt în minus, doar China este în sus, cu o anumită  creștere. Asta înseamnă că, indiferent care va fi politicia economică dusă de noua administrație americană, războiul dintre SUA și China va continua, pentru că există lupta pentru supremație, pentru leadershipul mondial. China avansează foarte mult, are acest avânt dat și de noua zonă de liber schimb pe care au organizat-o în Asia, cu 15 țări, deci economia mondială va avea schimbări evidente. Iar aceste schimbări vor fi legate de încercarea unor țări, unele chiar foarte importante, din bloc, cum ar fi Franța și Germania, de a-și reorienta o parte din relațiile economice externe spre alte zone decât cele europene. Adică extracomunitare. Ele vor merge spre Asia de sud-est, unde există o piață bogată și surse de finanțare, iar ceea ce se vorbea foarte serios și  anume că multe societăți vor pleca din China, se vor relocaliza, nu prea a devenit realitate. Din contră, se fac din nou investiții foarte mari în China, de către Germania,  de către Franța, de către SUA, nu în domenii oarecare, ci în domenii ale tehnicilor de vârf, cum ar fi automobilele electrice, bateriile electrice, medicamente și așa mai  departe. Deci, la nivelul României, lucrurile astea trebuie să fie angajate foarte serios. Noi suntem dependenți într-o măsură periculoasă de piața europeană și mai ales de câteva țări europene. Nu am urmat exemplul Poloniei, nici măcar al Ungariei, care au  avut încă de acum zece ani o orientare, timidă, dar au avut-o, spre piețele extracomunitare, și atunci orice efect de contagiune este pentru noi letal. Orice se  întamplă în Marea Britanie, Franța, Germania, Italia din punct de vedere al industriilor pe care noi le subantreprenoriem vor fi la noi, evident, pierderi. Deci programele guvernamentale românești care sunt în general bazate pe o singură  direcție, și anume Europa, trebuie să aibă de acum înainte în vedere și economia mondială în ansamblul ei. România nu se poate rezuma doar la o piață europeană,  trebuie să iasă în exterior, spre piețele asiatice, africane, sudamericane, în orice parte ar fi pentru că trebuie să reducă acest efect de contagiune, această dependență foarte  periculoasă pe care o are față de un număr limitat de piețe, care pot oricând să intre în situații dificile, pe care ni le vor transmite și nouă. Asta pe planul, să zicem, al politicii economice globale. Există, însă, și o altă problemă a anului 2021, pe care nu  vreau să o tratez într-o manieră dramatică, dar de care nu pot face nici abstracție. România începe să se prezinte ca o țară cu revendicări stradale. În sensul în care ne  putem aștepta ca în anul acesta să avem mișcări sociale mai importante ca înainte. Eu nu zic că vor fi de natură să zicem distructivă dar, mai importante decât până acum, pentru că trecerea la austeritate care este aproape evidentă va nemulțimi multe categorii ale populației, care neavând posibilitatea unor susțineri din opoziția  parlamentară, opoziția parlamentară fiind foarte slabă, vor încerca să-și facă dreptate prin manifestări sociale care în orice moment al anului nu sunt binevenite, fie că sunt  în perioada de relansare a economiei, sau aceea de consolidare a relansării. Asta rămâne de văzut, dar oricum, semnele se văd. Încă de la începutul anului astfel de  intenții de mișcări sociale ample sunt prezente. Ei și atunci în aceste condiții trebuie să ne întrebăm dacă anul 2021 înseamnă pentru omul de rând, pentru românul de pe stradă, un an mai bun, sau mai puțin bun. Ceea ce am vorbit până acum sunt factori  de natură globală, macroeconomică, care pot fi studiați, analizați, dar la nivelul individului pot să apară  altfel, sau chiar într-o manieră perversă. Și aici trebuie să ne gândim dacă în 2021 românii vor avea probleme în legătură cu standardul de viață și puterea de cumpărare. Și  trebuie spus că sunt suspiciuni că s-ar putea să fie. Adică  2021 e un an în care efectele câtorva lucruri apar vizibile. În primul rând,  liberalizarea prețului la energie s-a făcut într-o manieră neprofesionistă, într-o manieră în care piața s-a dovedit că nu funcționează, este de tip monopol și putem asista la o creștere a prețului energiei. Fie ea electrică, fie de carburant. Nu sunt adeptul teoriilor care circulă acum că vor fi creșteri  de 25- 26%, dar creșteri între 5-10% vor fi. În condițiile în care veniturile sunt înghețate, adică cea mai mare parte a  populației nu mai speră în 2021 la o  creștere a veniturilor, în condițiie în care au  apărut deja credite de consum neperformante, adică oamenii nu mai pot plăti ratele, în condițiile în care cheltuielile de școlarizare cresc foarte mult, pentru că nimeni nu a făcut încă o socoteală, dar ea poate fi făcută oricând, cât costă pregătirea unui copil pentru școală, și o să vedeți că prețurile, costurile la nivelul unei familii sunt până la de 10-20 de ori mai mari ca înainte. Procurarea echipamentului necesar este o  cheltuială mare pentru familie pe care nu oricând și oricine poate să o facă în România. Mai mult decât atât. Populația României a dat dovadă că nu are o educație economică solidă și a nesocotit prevenția. În ultima perioadă s-au făcut foarte multe cheltuieli. Începând cu vacanțele la mare care au  atras sute de mii de oameni până la forțarea consumului prin Black  Friday sau ceea ce înseamnă sărbătorile de iarnă. Toate acestea fac ca rezervele, economiile pe care populația le are și care nu mai pot fi reconstruite pentru că unii sunt în șomaj, alții au salarii blocate și chiar reduceri de venituri, vor duce, probabil, după calculele pe care le fac, spre mijlocul trimestrului 2 al anului acesta, la o criză de lichiditate. Adică oamenii vor avea din ce în ce mai puțini bani pentru cheltuială, iar creditele de consum se vor da din ce în ce mai greu,  pentru că și băncile, la rândul lor, își iau măsuri de prevenție și nu mai acordă credite în orice condiții. Asta va duce la o micșorare a consumului, iar micșorarea consumului este o chestiune care blochează relansarea economică. Sigur, se vorbește mult acum despre necesitatea reducerii salariilor din sectorul public. E o mare greșeală care se face, pentru că sectorul public nu este o masă omogenă. Nu trebuie să îngheți salariile la  medici, la profesori, la polițiști etc., pentru că sunt activități  extrem de utile societății, mai ales în perioada asta. Ne referim de exemplu la categoria de funcționari. Cei care sunt în ministere, administrația publică și așa mai  departe. Reducerea salariilor la această categorie nu este binevenită în criză, pentru că în criză sectorul privat este primul afectat. Sectorul privat este primul care datorită pieții reduce salariile. Nu mai poate să le plătească. Și atunci consumul scade catastrofal. Singura șansă ca să menții consumul este să alimentezi de la buget. Dar  nu direct, ci prin salarii date celor care sunt plătiți de la buget. Salariile din sectorul public sunt o sursă de menținere a consumului. Să nu ne amăgim cu ideea că nu  trebuie să creștem consumul. Dacă PSD a făcut o greșeală și și-a  pus programul de guvernare pe baza creșterii consumului, n-a făcut-o pentru că nu era consumul un  factor de creștere, a făcut greșeala pentru că nu a alimentat consumul cu producție  internă, ceea ce a dus la debalansarea contului curent și a  balanței comerciale. Dar consumul trebuie să existe. Ori  acest lucru se vede acum, dar se vede clar în politica statelor europene  occidentale. Toate statele din vestul Europei au pompat bani în economie, tocmai pentru a menține consumul. Pentru că dacă menții consumul, ții și producția, ții și activitățile în piață, măcar le duci la supraviețuire. Mai ales în condițiile în care anumite ramuri sunt blocate total cum este la noi HORECA, și transporturile aeriene, și altele. Deci aici trebuie să  existe  o pedalare foarte atentă pe ceea ce înseamnă salarii publice și salarii private. Se elimină acest populism prin care  lumea se împarte în două, în oameni buni la privat și oameni proști la stat. Statul își  are și el locul lui. Acuma, pentru că am ajuns la stat: eu salut inițiativa ministrului Câțu, de a finanța societățile cu capital majoritar de stat pe baza unor reforme și a  unor programe ferme de eficientizare. Asta trebuia să fie făcut mai demult. Statul  român pierde foarte mult pentru că nu își valorifică proprietatea. Începând de la  proprietatea asupra unor resurse pe care le dă în folosința altora cu redevențe foarte  mici, până la faptul că nu își valorifică resursele pe care le are în societățile pe care le are în capital majoritar. Statul nu trebuie să își finanțeze propriile întreprinderi, statul  trebuie să fie finanțat de propriile întreprinderi. Deci aceasta este o măsură pe care eu o susțin, măcar de s-ar pune în practică, și nu pe bază de politicianism, adică să fie schimbate doar anumite conduceri cu altele. Va trebui aici intrat foarte serios în stilul de funcționare al acestor societăți care, în mare parte, sunt parazitare, sunt finanțate de la buget, deși procesul ar trebui să fie altfel gestionat. De asemenea, cred că este o idee bună de a lista anumite societăți. Acuma lucrul acesta nu e simplu. Să nu ne  închipuim că imediat… programul de guvernare e pe patru ani. Listarea este binevenită, problema este că trebuie să fie extrem de bine pregătită. În sensul în care  listarea valorii să fie corectă, să nu fie în dezavantajul statului, în al doilea rând este necesară o foarte serioasă ”anchetare”, cunoaștere a celor care vin pe piață ca să  cumpere acțiuni, pentru că practica  ultimilor 20  de ani în Europa a arătat că această listare a dus în țări ca Polonia, Ungaria, Slovacia, Croația, la pătrunderea masivă a capitalului rusesc, deghizat sub forma unor societăți spaniole, austriece, portugheze și  așa mai departe. Listarea la bursă trebuie să elimine pericolul acestei rusificări a capitalului pentru că, deocamdată, nu suntem în situația în care să putem avea totală încredere în interesele pe care capitalul rusesc le are în Europa.

Cam astea sunt lucrurile pe care eu le văd în perioada care vine, care a și venit, de fapt, anul 2021.

 

Domnule profesor, în așteptarea bugetului, care va arăta mult mai clar care sunt  politicile noului guvern și pe care am dori să îl comentăm împreună, vă mulțumim foarte, foarte  mult pentru această deosebită  analiză. Ați văzut că nu am avut ce  întrebări să vă pun pentru că ați  răspuns la orice  întrebare pe care mi-aș fi putut-o  imagina despre contextul  economic și vă urăm un an foarte bun, așa cum sperăm să  fie pentru toată lumea.

 

Vă mulțumesc mult pentru atenția pe care mi-o acordați și vă urez și eu un an bun și  viață lungă, lungă, activității publicitare pe care dvs. o  aveți,  pentru că e un lucru  foarte bun apariția în societate a acestui mijloc de cunoaștere serioasă și patriotică a vieții și economiei  românești.

Interviu realizat de Cezar Corâci

 

Citește și MIRCEA COȘEA (I) – În primul rând, suntem foarte întârziați față de celelalte țări europene în echilibrarea raportului dintre criza sanitară și criza economică.