Vă povestisem acum două săptămâni de un părinte și pretențiile acestuia, mai exact de a nu îi pedepsi copilul pentru comportamentul problematic pe care îl are. Ca el sunt foarte mulți într-o școală de stat. Foarte multe cazuri, unde noi ne dăm cu capul de pereți să găsim o soluție, dar nu ne ajută mai deloc părinții.

Este foarte ușor să ataci un sistem de stat pentru că statul dorește să își mulțumească fals beneficiarii. Ce vreau să spun prin asta este faptul că legea joacă dupa cum vor elevii și părinții și mai încet după cum ar dori și profesorii. Majoritatea profesorilor, care lucrează intens cu elevii și care se implică foarte mult, au nevoie de sprijin, mai ales când ne lovim de părinți dezinteresați. Ca să vă dau un exemplu din clasa mea de la dirigenție. E o fetiță care nu muncea mai deloc, nu învăța, nu scria, nu citea, nimic! Prin urmare, am luat decizia de a o suna pe mama ei și să îi povestesc despre evoluția fetei și am fost dornică să o ajut prin a-i da câteva sfaturi pentru a o motiva. Răspunsul ei mi-a tăiat tot elanul de pedagog. Mi-a răspuns extrem de indiferent că ea a făcut copilul din greșeală și că numai de grija ei nu stătea.

Voi ați mai fi făcut ceva în situația asta? Eu nu cred. Am rămas perplex. Mi-am dat seama că oricât de mult mi-aș fi dorit eu să mă implic în activitatea lor academică, oricât de mult aș fi avut ore de consiliere cu părinții, efortul meu ar fi fost egal cu 0. De ce? Pentru că vorbesc pentru niște oameni care au impresia că școala trebuie să se ocupe de buna lor creștere, și nu ei. Pentru că oricât am face, la stat nu suntem apreciați. Nici de conducere nu ne simțim apreciați, dar de părinți…În fine, continuăm!

Școala de stat are multe minusuri. De la tehnologia precară pe care am prins-o și eu când eram elev, până la anumiți profesori care te uimesc cu lipsa lor de interes. Elevii nu apreciază niciun profesor și nimic. Au impresia că noi suntem acolo pentru distracția și batjocura lor. Nu, nu exagerez când zic asta, asta mi-au spus mulți elevi din școala mea. „Doamna, mama mi-a zis că dvs ar trebui să mă faceți să ma simt bine!” Ei poftim! Am terminat o facultate, un master, zeci de cursuri de perfecționare ca să fiu bonă? Pai bona câștigă mult mai bine decât mulți profesori cu grade…

Să trecem spre o lumină mai bună. Avem totuși norocul că avem profesori foarte tineri care intră în învățământ. Sunt dornici să testeze tot felul de metode noi, interactive, să prezinte informația într-un mod cât mai atractiv prin prezentări cu animații, melodii, ore de editat video sau audio, ca răspunsul pentru munca lor să fie: mda, cât mai e până plecăm?

Caz pățit de o prietenă, profesor la o școală bună din București. A stat săraca ore întregi să le prezinte elevilor cultura Britanică prin diverse joculețe de asociere, a încercat să le arate și operele de artă ale Marii Britanii, de la Queen până la istoria lor, cum au fost cuceriți. A făcut o prezentare superbă, ușor de urmărit, plină de animații. Degeaba! Nimic nu contează din munca noastră. Prietena mea a cedat și mi-a mărturisit că munca asta la privat ar fi fost apreciată.

Exact, ar fi fost. Pentru că școala privată atrage foarte mulți oameni de calitate. Primul filtru, legat de plata cursurilor, obligă părinții și copiii să își asume anumite reguli și consecințe. În școala privată ai parte de echipamente utile, materiale necesare, spre deosebire de școala de stat.

Eu am lucrat și în mediul privat și încerc să predau la școala de stat exact ca la privat, cu activități, proiecte, metode interactive, unde mi se permite…Însă de multe ori părinții fac legea în locul unde profesorii ar trebui să aibă ultimul cuvânt de spus. Fiind o instituție publică, unde oricine poate intra, regulile sutn făcute după beneficiari. Exemplu: În regulamentul interior se menționa acum câțiva ani ce înseamnă o ținută decentă. Fără unghii cu gel, fără extensii de gene, cu o îmbrăcăminte decentă și adecvată, fără topuri, tocuri, cu părul îngrijit. Ei… pentru că s-au plâns părinții, inspectoratul a menționat că vor doar o ținută decentă. Ce înseamnă asta? Pentru mine poate însemna o bluză normală, albă, iar pentru altul un neon potolit e decent! La școala privată se acceptă uniforme, la noi nu! La școala privată se acceptă un regulament mai dur, la noi nu!

Este un fenomen trist și faptul că anumite persoane din mediul online tind să critice școala de stat, fără să vadă ce e în școala de stat. Toți influencerii își duc copiii în mediile private și laudă sistemul privat, în detrimentul școlilor infecte, de cartier, unde profesorii ajung la disperare cu elevii care nu mai arată niciun fel de interes pentru carte, pentru că nu îi stârnește nimic. Într-o clasă din mediul privat sunt 2-3 cadre didactice la 15 elevi. Noi avem la stat 27+ și un singur om, care trebuie să facă față la 27+ de tipologii diferite.

Mi-aș dori din suflet să văd munca unui coleg apreciată și să înțelegem că acest proces de învățare este o oportunitate de a evolua, nu de a ne bate joc de unii oameni care își doresc din suflet să schimbe ideea despre școală!

Dacă regulile de la privat ar fi fost aplicate și în mediul de stat, poate am fi fost altfel acum…

 

Un profesor observant