Despre Desen I

Acest articol este dedicat profesorului meu de desen de la Masteratul « Artă Sacră în Contemporaneitate », maestrului Dumitru Radu.

Desenul .Wikipedia descrie astfel desenul : « Desenul este o tehnică și o artă care constă în reprezentarea grafică a unui obiect, a unei figuri, sau a unui peisaj pe o suprafață bidimensională, plană sau curbă. Reprezentarea se face în general prin linii, puncte, pete, simboluri etc. Desenul poate fi monocrom sau colorat.”

Omul Vitruvian de Leonardo da Vinci.

Culoarea potențează desenul, dar este evident că nu există culoare fară acesta, indiferent de tehnica folosită : pastel, guașă, tempera, acrylic, ulei.

Despre desen, se discută puțin, chiar și enciclopedia on-line Wikipedia este săracă în trimiteri. Evoluțiile desenului în toate epocile, particularitățile acestor epoci sunt elementul important care caracterizează și arta greaca și arta romana și arta bizantină și renașterea și realismul și apoi “curentele moderne”

Am înțeles mai bine particularitățile fiecarei epoci în parte, experimentând cu creionul, cărbunele sau penița, sub îndrumarea profesorului Dumitru Radu, reproducând liniile fiecărei epoci în tehnici variate : cărbune, peniță, pastel, guașe.

Iată câteva desene din perioada Greciei antice :

Iată, din nou, câteva desene din perioada Romei antice :

Trasăturile realiste dau mai multă viață sculpturilor romane. Mai fruste, mai puțin idealizate, dar mai vii.

A urmat apoi peste 1000 de ani, epoca bizantină. Iată din nou câteva exemple :

Aceasta a stilizat linia, a supus-o unor reguli destul de stricte, în mod special ca element care delimiteaza spațiile de culoare. A accentuat caracterul decorativ al picturilor în pofida celui plastic.

Am dorit să vă arat și desenele mele, deoarece cred că în desen se observă și mai bine caracteristicile diverselor perioade.

O dată ce dezvoltarea economică și culturală a Europei occidentale, o dată cu nașterea unor mici orașe-stat, s-a dezvoltat gustul pentru pictură. Monarhii acestor state au dorit monumente și-au dorit portrete, unii au construit chiar muzee. Primul mare critic din istoria artelor plastice este Giorgio Vasari, despre care vom vorbi pe larg în săptămânile următoare. Vasari a devenit nemuritor ca scriitor fiind acela care a scris prima istorie a artelor din lume, după cum și proza italiană îl va recunoaște întotdeuna ca pe un maestru al său.

Iată ce spune Vasari despre desen :”Avîndu-şi izvorul în inteligenţă, desenul, părintele celor trei arte ale noastre – Arhitectura, Sculptura şi Pictura – scoate din multe lucruri o judecată universală .. asemănătoare cu o imagine sau cu o idee, despre toate lucrurile din natură, singura desăvîrşită în măsurile sale ; de unde reiese că el cunoaşte proporţia care există între întreg şi părţi, între părţi şi între acestea şi întreg, nu numai în trupurile oamenilor şi animalelor, ori în plante, ci şi în clădiri, în sculpturi şi în picturi. Şi pentru că din această cunoaştere se naşte o anumită părere sau judecată, formîndu-se în minte o nu ştiu ce imagine, care – redată apoi prin mijlocirea mîinilor – se numeşte desen, se poate trage concluzia că desenul nu ar fi altceva decît redarea vizibilă şi mărturisirea părerii pe care o avem în minte şi a acelei nu ştiu ce imagini care a luat naştere în minte şi s-a întruchipat în idee.

Vom vedea în aceasta săptamână și în următoarea cum a evoluat desenul de la Renaștere la epoca modernă. Dar să începem cu Renașterea…

Michelangelo Buonarroti (n. 6 martie 1475, Caprese Michelangelo, Republica Florentină – d. 18 februarie 1564, Roma, Statele Papale) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului.

Se crede ca acesta este primul desen făcut de Michelangelo. Se crede ca desenul este inspirat de unul dintre maeştrii Quattrocento-ului (Renaşterea timpurie), Masaccio. Figura centrală reia unul dintre personajele din „Baptême des néophytes” (Botezul neofiţilor), una dintre faimoasele fresce pictate de unul dintre pictorii fondatori ai Reanaţterii italiene, Masaccio (1401-1428), pe zidurile capelei Brancacci a bisericii florentine Santa Maria del Carmine.

Rafael Sanzio, cunoscut și ca Rafael sau Raffaello ( 1483 – 1520) a fost un pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene, unul din cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor, iar moartea sa prematură a pus capăt unei cariere excepționale. Asa cum probabil stiti deja „Rafael Divinul” este înmormântat în Panteonul din Roma.

Rembrandt Harmenszoon van Rijn (1606 – 1669) a fost un pictor și gravor neerlandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei, celebru și pentru desenele și gravurile sale. A trăit în perioada denumită „epoca de aur olandeză„, timp în care cultura, știința, comerțul și influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri și peste 2000 desene. Maestru al tehnicii de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis” (Élie Faure).