Quattrocento este denumirea dată culturii italiene din secolul al XV-lea, cunoscută și sub numele de Renașterea timpurie, perioadă în care se afirmă principiile umaniste.

După declinul Imperiului Roman de Răsărit în anul 476, dezordinea economică și politică se răspândește în toată Europa. De abia la începutul secolului al XIV-lea, dezvoltarea comerțului, creșterea populației au dus la reorganizarea statelor. Apar state mai stabile, conduse de monarhii, în mod special, în Italia se dezvoltă centre urbane importante.

Quattrocento este denumirea perioadei care face tranziția de la Evul Mediu la Renaștere. Leagănul înfloririi și dezvoltării artistice l-a constituit Florența, sub patronatul familiei de Medici, de aceea quattrocento este denumită și perioada florentină a Renașterii italiene. Această cultură s-a extins și în alte orașe ca: Urbino, Padova, Veneția, Siena.

Ne intoarcem azi la epoca Quattrocento-ul italian cu Andreea Mantegna.

 

Andrea Mantegna (1431 – 1506) este unul din cei mai importanți pictori și gravori al Quattrocento-ului din Italia de Nord. Contribuția sa deosebită este crearea spațiului compus, perspectiva.

Scurtă biografie. Primele mărturii despre viața artistului se datorează lui Giorgio Vasari, care îi pomenește anul nașterii în „Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți” din 1550. Conform istoricului florentin, Andrea a fost fiul unui tâmplar cu numele Biagio de pe Isola di Craturo și a dat dovadă încă din copilărie de un talent deosebit la pictură și desen.

Mantegna a fost, începând cu anul 1441, ucenic în atelierul padovan al lui Francesco Squarcione, unul din pictorii importanți ai renașterii timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupări arheologice. Aici Mantegna are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul altarului principal al bisericii Sfânta Sofia din Padova, operă care nu a dăinuit timpului.

 

Ca toți artiștii epocii Mantegna a fost un mare desenator…Priviți …

Madona cu pruncul dormind

Bacanala

Sfântul Iacob dus la execuție – studiu

Muză dansând

 

 

Sfăntul Iacob dus la execuție

 

În anul 1448 izvoarele menționează activitatea artistului într-un atelier independent, alături de foști colaboratori padovani ai lui Fra Filippo Lippi. Acest atelier pictează frescele capelei Ovetari din biserica Eremitani din Padova, care ilustrează viețile sfinților Iacob și Cristofor. După moartea colaboratorului său Niccolò Pizzolo în 1453 Mantegna continuă singur lucrările, până în 1459. Aceste fresce au fost în mare parte distruse într-un bombardament din anul 1944. Scenele din ciclul sfântului Iacob relevau un spațiu compus perfect din punct de vedere al perspectivei și foloseau în mod consecvent racursiurile, ceea ce denotă interesul artistului pentru sculptura și arhitectura antichității. Frescele sale sunt considerate drept primele opere de vârf ale Renașterii din Italia de Nord. Ele continuă evoluția protorenașterii florentine și dovedesc influențele unei călătorii la Veneția, unde Mantegna avusese ocazia să vadă operele lui Andrea del Castagno și Jacopo Bellini. Cu cel din urmă el are o legătură de prietenie, transformată apoi în una de rudenie; în 1454 artistul se căsătorește cu o fiică a lui Bellini. La rândul său, Mantegna îi va influența pe Gentile și Giovanni Bellini, fiii lui Jacopo.

 

Sursa biografiei : Wikipedia

Sfântul Sebastian

Altarul Sfântului Evanghelist Luca

 

O ședere la Veneția este dovedită de altarul bisericii S. Zeno din acest oraș, executat de Mantegna între anii 1458 și 1459. În această operă apare pentru prima oară în arta Italiei de Nord tema Sacrei Conversații.

Altarul  bisericii Sann Zeno Veneția

Palatul ducal din Mantova. Cea mai mare atracție a orașului Mantova, de fapt una dintre cele mai mari ale nordului Italiei, este Palazzo Ducale, sau Palatul Ducal, un vast edificiu început în secolul al XIV-lea și care s-a extins timp de câteva secole, în mare parte datorită ducilor Gonzaga. La vremea aceea, a fost cel mai mare palat din Europa. Când clădirea a fost devastată de habsburgi, în 1630, aproape 80 de căruțe au fost folosite pentru a căra 20.000 de opere de artă din 500 de încăperi. Aproape 1.000 de oameni l-au însoțit pe duce pentru a-i satisface toate capriciile. Camerele sunt decorate cu fresce ce sunt adevarate bijuterii. Printre cele mai notabile lucrări sunt frescele semnate de artistul veronez Pisanello (1395-1450), multe dintre ele inspirate din povestirile despre regele Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde.De excepție este și Appartamento degli Arazzi, sau Camera tapiseriilor, unde atârna opere flamande lucrate după schițele lui Rafael. Cea mai frumoasă dintre toate este Camera degli Sposi, sau Camera soțiilor, numită așa pentru că aici se înregistrau căsătoriile. Deși mica, încapere este aproape în întregime acoperită cu una dintre frescele în stil renascentist realizate de Mantegna (1465-1474), portretizarea familiei Gonzaga și splendoarea vieții de la Curte.

În 1459 Mantegna se mută la Mantova, unde este numit pictor al curții de Gonzaga.

Camera căsătoriilor

Printre operele sale principale de la Mantova se numără frescele din Camera degli Sposi din Palatul Ducal, finisate în 1474, decorațiile capelei ducale (1460-64), două versiuni ale temei Hristos mort, Moartea Mariei și Sfântul Gheorghe.

Hristos mort

Adormirea Mariei

 

 

Mantegna a avut cateva subiecte preferate, pe care le-a reluat în diferite variante. Unul dintre aceste subiecte este Madona cu pruncul. Picturi cu această temă se găsesc în multe mari muzee ale lumii : Gemaldegalerie din Dresda, Alte Pinachoteck din Berlin, Getty Museum din America.

Madona cu pruncul

Madona cu pruncul dormind

Madona cu pruncul cu heruvimi

 

 

 

 

 

 

 

Adorația magilor

Iată câteva alte capodopere…

Minerva alungând viciile

Agonie în grădină

Parnas

Triumful lui Cezar

 

 

Timp de cinci decenii el este cel mai important artist mantovan și este copleșit de onoruri și comenzi de lucru. O deosebită prețuire pentru opera sa o dovedește ducele de Gonzaga atunci când îi acordă lui Mantegna titlul de conte.

 

Cu Andreea Mantegna începe epoca de aur a picturii italene, care va culmina cu Renașterea.

 

 

Rubrică realizată de Cezar Corâci