Domnule Cazacu, dvs. ca analist militar, care credeți că sunt soluțiile care ar putea combate opinia conform căreia refacerea industriei românești de apărare este doar o iluzie promovată de niște ”așa ziși specialiști”? Cum am putea dezvolta comercial ceea ce mai avem în momentul de față?
Chiar dacă, din păcate, s-a distrus industria siderurgică, metalurgică, industria de mașini grele, industria constructoare de mașini, industria ușoară, industria de mecanică fină, totuși, în industria de apărare, un nucleu, a mai rămas. Acest nucleu poate să fie baza de repornire. Dar, pe lângă partea tehnică despre care am amintit, trebuie să luăm în calcul și dezvoltarea comercială. Deci, în momentul în care mă apuc să gândesc că pot produce și am ce vinde, eu deja trebuie să demarez din start dotarea tehnică și proiectele tehnice, trebuie să demarez și prospectarea pieței și să pun la cale o piață, să fac o bază de piață de desfacere. Pentru că este foarte important. În continuare, România are încă posibilități mari de desfacere, piețe există, în țări care ar dori să colaboreze cu noi și întrebarea acestora este: De ce România nu vrea să producă? Este un lucru foarte important. Există acum o luptă între cele două companii, una a Ministerului Apărării, ROMTEHNICA, și una a Ministerului Economiei, ROMARM. Din punctul meu de vedere, este vorba de a avea o politică comună și unitară de export. Pot fi două, trei, câte companii vreți. Plus că trebuie folosite aici și elementele de natură privată, firme foarte bune pe domeniul ăsta și cu deschideri, cum este AEROSTAR-ul, cum sunt alte firme care au de export, MBT-ul și așa mai departe. Problema este ca prin politica de export a României, pentru îmbunătățirea nivelului de trai, care este cheia și țelul acestui popor, trebuie cineva la nivelul guvernului să coordoneze acest lucru. Ceea ce se întâmplă și în SUA, și în Anglia, și în Franța și în Germania și peste tot. Angela Merkel când pleacă, oriunde se duce, că e China, că e Thailanda, că e Nigeria, că e Peru, că e Argentina, își ia cu ea oameni de afaceri și președințiI de asociații de afaceri.
O întrebare. Această coordonare nu ar elimina și concurența neloială pe care și-o fac între ele cele două case de comerț, ROMARM și ROMTEHNICA?
Ba da, ar elimina-o. De altfel, eu cred că această concurență neloială este întreținută de factori externi care au interesul ca noi să nu vindem. Neexportând, noi de fapt ne facem un rău. Sunt două aspecte care trebuiesc subliniate: primul este că armata trebuie să se doteze cu echipamente first class, care să corespundă normelor NATO și să se integreze în activitățile operaționale ale României, prin responsabilitățile care vin din NATO, și al doilea aspect este că ROMARM-ul trebuie să contribuie la producerea acestor echipamente. ROMARM-ul trebuie să producă ceea ce poate să vândă în exterior, iar după un timp, prin asimilarea unor produse noi, cu destinație NATO, să îmbunătățim produsele românești, sau să fabricăm produse sub licență europeană și din țările NATO, America și Canada ca să exportăm, să facem profit, pentru că altfel nu putem. Exportul este încă posibil, tehnicienii noștri sunt buni, uzinele, atât cele de stat, ale ROMARM-ului, cât și celelalte uzine, private, au tehnicieni și au capacități de producție care trebuie să producă. De asemenea, este posibilă și necesară realizarea și crearea de noi uzine. La acest aspect, de exemplu, vreau să vă subliniez: armata are acum un contract foarte interesant cu firma IVECO, prin care să se doteze cu camioane. Este un exemplu, și poate fi un model teribil de interesant în acest moment… Spuneam cândva că dacă domnul președinte ar avea grijă ca în doi-trei ani de zile să realizăm cele patru corvete ar rămâne în istorie, ca o mână forte și un om care a adus plusvaloare României. La fel și cu partea de IVECO. În acest moment, consider că ar fi o greșeală ca, pe partea de offset, firma care a câștigat acest contract cu Ministerul Apărării, și anume IVECO, să încerce să facă în diferite locuri din țară, producție în zone private, sau să facă un greenfield … care ar însemna costuri. Din păcate, s-ar putea ca peste un an-doi, Curtea de Conturi să vină și să spună că aceste costuri se regăsesc în cheltuielile armatei, ceea ce nu e normal. Din moment ce noi avem în cadrul unei companii de stat…
…deja capabilitățile necesare.
Fabrica are în istorie producție de camioane și de autovehicule militare, și această uzină este Automecanica Moreni, care poate să facă, are spații, are nucleul de specialiști care se poate dezvolta imediat, și are un management care poate să facă față și poate să preia și să integreze o producție de camioane. Nu poți astăzi să hotărăști să produci camioane, și peste o lună să scoți primul camion… poate după șase luni, poate după un an, fiindcă pentru asta trebuie pregătire. Dacă noi vom produce, așa cum spunea dl. ministru al Apărării, începând cu cel de-al 301-lea camion să-l producem în țară, păi înseamnă că trebuie să mă apuc de acum și să intru în contact cu furnizorul, oficiul de responsabilități de cooperare, de offset, să vină și să se apuce. Eu pot să vă spun că în ultimii trei-patru ani această uzină de la Moreni a fost vizitată de toți miniștrii economiei care au fost… A încercat să facă transportoare blindate cu firma Rheinmettall din Germania. Acum, pe lângă reparația de transportoare blindate pe care le-a produs, repară și transportoarele blindate, MLI-urile, care sunt pe șenile, a identificat furnizori, a descoperit că se poate și poate oricând, în marile spații de producție pe care le are, să amenajeze linii de asamblare pentru camioane militare. Și să nu uităm, sunt șapte-opt-zece tipuri de camioane, nu e vorba de un singur camion. Pe lângă, după ce fac acest camion, pot să-l export pe piețele mele tradiționale, apoi eu pot să produc acolo camioane care la bază sunt camioane militare, dar foarte ușor pot să le produc cu destinație civilă. Camioane de care țara asta are nevoie. Pentru infrastructură, pentru zona privată. Oamenii de afaceri privați au nevoie de camioane să care marfă, să facă diferite activități și așa mai departe…
Și înțeleg că până acum nu au fost contactați pentru a se implica…
Din câte știu eu nu au fost contactați, este un pic de derută, lumea vine și întreabă ce intenții are. Eu cred că e supărare și la nivel foarte înalt, pentru că mie mi se pare foarte ciudat ca dl. ministru al Apărării să spună în presă că e o problemă a Ministerului Economiei, când normal ar fi să nu apară această informație în presă, iar cei doi ministri, Apărare cu Economie, să se întâlnească, să se numească un responsabil și cât se poate de repede să se demareze acest proiect. Pentru că uzina de la Moreni este pregătită, poate și de mâine să se implice în acest proiect. Și este păcat să se facă în altă parte, unde nu sunt specialiști, unde nu au aprobările respective, pentru că, vrei nu vrei, într-o altă zonă trebuie să-ți obții aprobări
De mediu…
de mediu dar si … pentru un camion militar trebuie să-ți iei inclusiv ORNISS.
Definiți ORNISS pentru cititorii noștri
Este avizul dat de Oficiu (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat), în urma căruia ai acces la documente secrete și poți să manipulezi documente secrete. Sunt fabrici în țara asta așa cum este AEROSTAR Bacău care are, sunt fabrici private mai mici, unde oamenii au acces la documente, pe domeniul respectiv… îți iei ORNISS și ai acces, pentru că ai nevoie să primești specificația militară. Pentru că, după cum știm, există o specificație civilă care poate să apară… că, așa, mașina o vezi la o expoziție… dar întrebuințarea în luptă are elemente specifice, care se regăsesc în partea tehnică a unui produs militar, pe care însă nu-l știu decât producătorul și destinatarul. Nu trebuie să știe oricine de ce apare un anumit element pe o mașină.
Asta este partea cu IVECO. Altă zonă comercială. Am înțeles că e nevoie, avem capabilitatea și e păcat să nu o utilizăm la Automecanica Moreni. Există specialisti, există capacități, există avize.
Există poligon, există experiență și așa mai departe, lucru care este foarte bun și pentru armata română și pentru crearea de plusvaloare. Pe urmă, dânșii sunt recunoscuți și au încă relații în piață pe partea de industrie orizontală, pentru că e foarte important să intre în contact și să identifice potențiali furnizori pe industria orizontală de componente. Atât din România, cât și din afară.
Au și relaționarea în piețele externe…
Sunt cunoscuți, pentru că ROMARM-ul, vrem nu vrem, încă este cunoscut pe piețele externe. Orice firmă din România care ar ieși și ar spune: fac autocamioane militare, este dificil să fie recunoscută… După cum vedem, piețele tradiționale românești… delegații, când vin, se duc către zona de stat. Vrem nu vrem, zona de stat este foarte importantă. De asemenea, acest contract are avantajul că la prima întrebare pe care o pun străinii: dar armata voastră a cumpărat?, răspunsul este da, și a cumpărat în cantități mari, ceea ce este un lucru foarte pozitiv. Automat este o garanție a calității și a performanțelor acelor produse. Pentru că o țară care nu e în NATO, cumpără un produs dintr-o țară NATO, care a fost cumpărat și de armata acelei țări, care este membră NATO. Are niște standarde, nici nu mai e nevoie să faci demonstrații. Corespunde standardelor NATO, or asta e o mare garanție și un lucru foarte, foarte bun.
Altă zonă comercială care ar trebui dezvoltată?
Cele două companii, ROMTEHNICA și ROMARM, trebuie să facă o politică comună pe zona de export. Zona lor de activitate, care se poate extinde atât pe zona de muniție – muniție mică, muniție mare, plecând de la muniția de arme și pistoale până la muniția mare, care poate să definească artileria de pe rachete, artileria de pe avioane și așa mai departe… Cele două trebuie să se unească, pentru că avem acest avantaj, în acest moment, prin dezvoltarea pe care o avem, prin noile achiziții de F16, prin ceea ce vrem să facem pe partea navală, cu corvetele, pe partea de muniție modernă… La fel, aceeași întrebare: dar armata voastră a cumpărat? Da, armata noastră a cumpărat, sau are în plan să cumpere, pentru că vom crea capabilități noi, ceea ce este un lucru foarte bun. Părerea mea este că trebuie acționat la nivelul guvernului, și cele două companii trebuie să se unească, în niciun caz să nu mai existe competitivitate pe piețele externe între cele două, să nu mai participe fiecare de capul ei, ci coordonat, pe piețele externe, să se ducă și să mărim nivelul de export…. Este inadmisibil ca vecinii noștri să exporte de peste un miliard și noi să venim cu puțin peste 100 de milioane.
Probabil de asta spun unii că este o iluzie, având în vedere că nu suntem în stare să demonstrăm…
Trebuie să arătăm din ce în ce mai mult că, de fapt, nu suntem cu nimic mai prejos decât bulgarii, decât sârbii, decât polonezii, cehii și așa mai departe, nu mai vorbesc de ucrainieni…
Deci, ca să trag o concluzie, industria de apărare reprezintă clar un pol de profit pentru orice economie din jurul nostru, doar la noi, ca urmare a ”bunei guvernări”, nu am reușit să valorificăm acest potențial…
Și trebuie să înțelegem că cheltuirea banilor publici pentru dotarea armatei nu este o cheltuială în van. Acești bani se pot întoarce multiplicați ca volum și ca valoare a sumei investite și care să se regăsească sub forma de taxe și impozite în bugetul României care, în felul acesta, să ajute mai mult decât dacă ar fi alocat această sumă pentru dezvoltarea sistemului de sănătate, sistemului de invațământ, a culturii, a transporturilor și așa mai departe. Este foarte important acest lucru.
Deci cheltuirea acestui 2% pentru armată ar putea reprezenta un profit reîntors la bugetul de stat pentru celelalte componente.
Și în același timp, pe lângă partea financiară, avem grijă și să creem o nouă generație de specialiști care se educă, dăm de lucru unei pături mari de muncitori și tehnicieni, aflați în diferite zone din țară unde sunt situate aceste uzine, este o nouă întoarcere și o regăsire… de ce specialiștii români să plece în afară să muncească și să nu muncească în România și să ajute mult mai mult?
Plecarea din țară reprezintă o mare problemă…
Să ne uităm acum ce se întâmplă cu acest val mare de imigranți, pentru că sunt mari, mari probleme. Eu consider că în Europa sunt mari probleme datorită acestui lucru și trebuie să avem mare grijă. Repet, industria de apărare poate fi un element de sprijin al reîntoarcerii banilor investiți în dotarea armatei, industria de apărare poate crea o nouă generație de specialiști și de manageri pentru viitor, care își pot găsi oricând de lucru în celelalte categorii de industrie.
Aveți vreo explicație de ce nu se aplică prevederea legală referitoare la numirea pe baze corporatiste a conducerii ROMARM-ului? Pentru că este o lege care spune că în toate companiile gestionate de către stat este obligatoriu a fi numită o echipă stabilită pe baza unui concurs de selecție a celor mai buni manageri?
Eu cred că este o decizie de natură politică și aici cei care, ca politicieni, gândesc că a numi un director care, de fapt, nu vine din domeniu, și nu știe ce-i acolo, de-abia aceasta este o iluzie – ideea că acești directori pot crea plus-valoare către partid. Partidul poate să câștige numai dacă acolo se formează o echipă de manageri care știu, care cunosc acest domeniu și pot să pună în practică o politică economică vizbilă, prin care să creezi plusvaloare… În primul rând să dotezi ministerul apărării și celelalte instituții ca să apere România și apoi, automat, în paralel cu acest lucru, să creezi plus-valoare prin export, și în felul acesta să demonstrezi cu adevărat ceva. Deci, așa cum spuneam, chiar dacă sunt uzine de stat, managementul trebuie să se afle pe principii private. Sunt două meserii distincte: una e să fii proprietar, și alta e să fii manager. Sunt două lucruri total diferite.
Aici vorbeam de câștigul pentru partide din punct de vedere al imaginii.
Trebuie să spunem foarte limpede că niciun partid politic nu se ține cu bani de la buget. Se ține cu bani legali. Partidele se țin cu bani legali! De exemplu eu, Aurel Cazacu, pot să spun, normal ar fi… cum am spus mai devreme despre d-na Merkel că ia oameni de afaceri, așa ar fi ca și primul ministru, care este liberal, să ia 20 de oameni de afaceri liberali și nu numai, care au fabrici în conformitate cu legea, se implică în a intra în industria orizontală, pentru a se realiza transportoare, avioane, arme, sau în problemele din domeniul cibernetic, și care sunt membri ai partidului, participând legal la bunăstarea acelui partid.
Din ceea ce susțineți până în prezent, cineva v-ar putea acuza de naționalism.
Da, sunt naționalist, pentru că dacă nu fac nimic, nu pot să am profit. Trebuie să creez plusvaloare, altminteri mă voi distruge în timp. Degeaba vând minereu, dar nu vând fier. De ce să cumpăr aceste bunuri din afară, când pot și eu să le fac? Am mai avut o industrie de mobilă, am avut o industrie de apărare…. Nu pot să mă apăr cu gloanțe de la altul, pentru că în caz de ceva, ăla nu mai poate din exterior să-mi trimită mie gloanțe, trebuie să produc și eu aici un minim de care am nevoie ca să mă apăr… A!, și dacă produc ca să scot la un cost bun, produc și pentru export, și atâta timp cât este atmosfera asta în lumea asta, vând și export și creez plusvaloare. Pentru că altfel degeaba vreau să cumpăr, nu am cu ce. Nu este păcat că un tânăr – pe care pot să îl educ aici, într-o uzină, și să aibă acces la cea mai înaltă tehnologie, să producem ceva aici și să exportăm – să plece în străinătate? De ce să se ducă în străinătate, să muncească pe rupte, să primească un salariu pe jumătate pe cât primește o persoană din țara respectivă și să trimită puțin și în România? Dacă trimite la părinți 1000 de euro, să zicem, pe lună, dar dacă ar sta în țară și ar munci, plusvaloarea care s-ar întoarce ar fi de două-trei ori mai mare. Pentru că acolo, un român, oricât ar fi de bun, nu va fi plătit la fel ca un cetățean autohton, care e plătit la un cu totul alt nivel. Deci, da, țin cu această țară, pentru că dacă ai mei copii ar pleca în străinătate, acolo abia la a doua, la a treia generație ar fi asimilați cu populația autohtonă. În rest, toți sunt considerați străini. Pe când aici suntem acasă, așa ne-a lăsat Dumnezeu. Avem țară bogată, și frumoasă, cu oameni… și totuși noi ne aflăm pe locul doi la emigrări în Europa. Este incredibil! Nu-i război, nu-i nimic la noi. Doar război intern, între partide…
Care sunt perspectivele?
Perspective nu sunt, fiindcă, poate mă repet, dar din toate direcțiile, când cineva a vrut să vină în România, toată lumea a vrut să ia ceva. Vă aduceți aminte că au fost conducători care nu știau cu cine să se alieze, că toată lumea, de fapt, dorea să vină să ia ceva de aici… Nimeni nu avea vreun interes să se alieze cu noi ca să ne ajute. Și acum e la fel. Da, sunt naționalist. Țin cu această țară! Culmea e că eu pot demonstra oricând că putem face, și mi-ar plăcea tare mult să stăm de vorbă cu unii dintre aceia care se dau foarte știutori de carte dar, cum zic eu, se uită pe gaura țevii cum vine glonțul, pentru că ei n-au văzut o armă în viața lor, în schimb se dau specialiști în domeniul armamentului.
Dacă s-ar organiza conducerea societății ROMARM pe baze corporatiste ați fi dispus să participați cu o echipă, la concurs?
Ați spus un lucru bun. Numai în cadrul unei echipe. Să nu uităm că este un holding. Vorbim despre managementul unui holding care produce o diversitate de produse… Este vorba despre a produce pistoale, muniție, armament, blindate și alte lucruri, a face cercetare, a avea acele capacități prin care poți să te extinzi, plus asimilare de produse noi, plus că și ROMARM-ul trebuie să privească în viitor …Să ne uităm care va fi viitorul echipamentelor militare… și vorbim aici de realizarea de drone, de realizarea de armament pentru drone, care este altceva, de dirijarea dronelor, de partea electronică, de sisteme de comunicații… și așa mai departe. Aș participa și mi-ar place să mă integrez într-o echipă de manageri tineri care să refacă ceea ce a fost România cândva. Și consider că nu vorbesc prostii când spun asta. Pentru că de ce bulgarul poate, sârbul poate, polonezul poate, ucrainianul poate, toată lumea poate, numai România nu poate? Deci nu e o chestiune că noi am fi singurii și primii. Nu, noi suntem ultimii, rămași pierduți…
Nu avem oamenii potriviți în locurile potrivite, probabil.
Da, nouă ne trebuie și o nouă generație de conducători. Nu avem conducători care să fie urmați și care să inspire atât respect cât și teamă… Nici pe plan intern, nici pe plan extern. Pentru că așa cum spuneam cândva într-un articol despre agenții unei puteri de la Răsărit, ei sunt supărați că trimit aici 100 de agenți, dar ce au de rezolvat, rezolvă cu 20. Și e supărare, că restul nu au de lucru. Ceea ce nu-i normal, că ar trebui să lucreze mai mult… dar rezolvă foarte simplu. Și credeți-mă că știu ce spun…
… nici aici nu mai reprezentăm o piață de desfacere…
Mulțumesc mult pentru interviu
