Dumitru Costin (II) Dar să nu mai îmi aduc aminte de o companie austriacă care a luat Petromul și care și-a redus întâmplător, anul ăsta, în primăvara acestui an, cantitatea de gaze  pe care le extrage! Sau poate îi întreabă cineva de ce sunt diferențele astea uriașe de preț…

Istoria arată, repet, pe fapte, marea durere că, din păcate, în țara asta, zona energetică a fost doar o vacă de muls pentru unii, indiferent de culoarea politică pe care au avut-o, care în niciun moment nu au ținut cont de interesele statului român. Aș putea să adaug aici, de exemplu, termocentrala de la Turnu Severin, existau soluții de salvare a ei, în anul de grație 2014, eu am adus investitori din Olanda, acolo trebuia să se dezvolte un complex agroenergetic, astfel încât energia electrică să se dea în continuare în rețea, după investiții în agenda de mediu, care trebuia pusă la punct și se puteau climatiza pe lângă municipiul Drobeta Turnu Severin 200 de hectare de sere de ultimă generație, care ar fi generat, plus industria logistică care s-ar fi dezvoltat acolo… pentru că toate alea trebuiau sortate, ambalate, pregătite pentru piață și așa mai departe, s-ar fi dezvoltat șapte mii de noi locuri de muncă, în cel mai sărac județ al României, care este astăzi Mehedințiul. Să continuăm, ca să nu uităm subiectele astea care ne dor. Poate îi întreabă cineva pe cei de la Romgaz de ce  n-au fost în stare să finalizeze acel proiect de investiții de 430 de megawați, la Iernut, un proiect i-aș zice de join venture până la urmă acolo, cu partener portughez. Chiar dacă acela a avut probleme,  trebuia găsită  o soluție, trebuia continuat proiectul investițional al Romgazului, dus la bun sfârșit. În momentul de față, după închiderea Mintiei Deva în cursul acestui an, slăbiciunile pentru toată zona de vest, nord-vest a României sunt uriașe. În timpul ăsta, Ungaria investește și dezvoltă, în curând are gata producție de energie pe nucleară, pe care o fac cu ăia cu care noi nu vrem să  facem.  Dacă ați fi lider politic al acestei țări și ar veni un partener, un guvern de afară, e adevărat neagreat pe alte zone, dar ar veni și ar spune: ”suntem dispuși să investim noi bani publici, prin intermediul unei companii cu capital de stat a țării noastre și să producem energie la voi în România”, iar în partea astalalată, ăia care nu-l înghit pe ăsta zic ”nu, bă, dați-i afară pe ăia, să nu facă ăia investiția asta în România, că venim noi, venim și vom face noi investiția în reactoarele trei și patru de la Cernavodă, dar vă împrumutăm bani, mă, cu dobândă, vă obligăm să luați și  tehnologiile de la noi și ni-i dați înapoi, miliarde, da?”…  dvs. cum ați proceda?  De bani de-ăia verzi, de dolari, miliarde!  Veți vedea aceste lucruri în zilele următoare. Dumneavoastră. ca  lider politic ce ați face? Măcar v-ați așeza la masă cu ăla care nu-l place pe primul și i-ați spune my friend, posibilitățile mele financiare sunt limitate, eu nu pot să  mă arunc în joaca asta, uite, eu înțeleg că din rațiuni politice și geostrategice, nu vrei să îl am pe ăla la mine în țară, producător de energie electrică. Pe nucleară. Dar ăla vine cu banii lui printr-o companie din țara lui. Eu nu cheltui nimic, eu doar beneficiez de investiția lui și economia și țara mea beneficiază. E adevărat, intră în piață și are acces la o piață în expansiune, cum e și a României până la urmă.  Ei, vino și tu cu o  companie de-a ta, să facă investiții aici, să ofere aceleași facilități ca ale ălora, că eu nu am bani să mă împrumut, să îndatorez poporul ăsta pe eternitate. Dar pentru asta trebuie să ai lideri politici. Continuăm. Poate îi întreabă cineva, zilele astea, pe cei de la Romgaz, că pe ăștia trebuie să îi întrebe cineva, sunt încă  firmă  cu capital majoritar de stat: ce s-a întâmplat cu  zăcămintele de la Caragiale, din județul Buzău, unde avem două miliarde de metri cubi pe an care ar putea să fie extrași, care ar însemna 20% din consumul național, iar  proiectul ăla este blocat de șase ani, ce s-a întâmplat acolo?  Alo, ce s-a întâmplat acolo, de ce trebuie să importăm cantitățile astea foarte mari de gaze din Rusia, de am ajuns de depindem așa, pe față… Cine și ce păzește în țara  asta apropos și de serviciile românești și de rolul pe care-l au? Cine ce  păzește în țara asta?! Sau, poate, unii sunt complici la operațiunile astea. Dar să nu mai îmi aduc aminte de o companie austriacă care a luat Petromul și care și-a redus întâmplător, anul ăsta, în primăvara acestui an, cantitatea de gaze  pe care le extrage! Sau poate îi întreabă cineva de ce sunt diferențele astea uriașe de preț,  sau poate se trezește vreun politician în România să-și  asume, acum, odată cu pachetul ăsta de măsuri, suprataxarea profiturilor cu caracter excepțional? Păi dacă tu extragi țițeiul la un preț scandalos de mic din România, clasa politică din România te protejează în continuare să plătești redevențe la un nivel scandalos de mic, însă tu îți aliniezi prețul la produsul finit pe care-l vinzi în România la piețele europene și la piețele globale, și faci un profit nesimțit, sau pe de-asupra mai și beneficiezi  de protecția autorităților române care nu te controlează pe prețurile de transfer, și-ți exporți profiturile din România că  zici, bă, să nu bată la ochi, totuși, îți exporți o bună parte din profituri prin alte țări. Deci, când autoritățile României te lasă pe tine să-ți faci de cap în țara asta, cine-o să deconteze până la urmă aceste note de plată?  O să deconteze poporul ăsta, pe de o parte, iar pe de altă parte, o să deconteze și zona industrială  care va fi  strivită și începe să  fie strivită de creșterile acestea de prețuri.

Acesta este un subiect despre care doream să vă întreb, pentru că este evident că acest gen de politici vor duce la creșterea prețurilor de  producție și vor scoate multe întreprinderi românești  de pe  piață sau chiar le vor duce în faliment. Deci aici e de neînțeles de ce actualul guvern nu încearcă să găsească soluții, așa cum s-au găsit în alte țări europene? Pentru a rezolva această problemă….  De ce nu există un studiu și, mă rog, o dorință și un plan de plafonare a prețurilor la energie?

Ele deja sunt în pod. Cel puțin pe anumite componente, prețurile sunt în pod, iar plafonarea lor acum nu face nimic altceva decât să conserve niște profituri. Însă, așa cum v-am sugert, există și mecanisme compensatorii. Însă, așa cum și  d-voastră ați menționat și am menționat și eu, zona industrială a României are de suferit. În general, industria României face parte din marile lanțuri  globale, în general, industriile din România sunt  industrii care într-o  foarte mică măsură generează la capăt un produs finit,  noi suntem, aș zice, subontractori  în lanțurile globale, depindem, dacă  vă uitați și pe structura exporturilor din România, cea mai mare  parte a cestor exporturi sunt exporturi de componente și subansmble  pe care le utilizează  alții, sau de materii prime, din păcate, pe care le finalizează alții la integrarea produselor finite, stăm încă în piața europeană și în piața globală, dar în principal suntem conectați la piața europeană, dar  noi nu am mai avut o politică comercială în țara asta, nu ne-a preocupat, suntem captivi cumva în Europa, ne-am băgat singuri cu gâtul în acest laț pentru că noi nu avem relații comerciale solide cu alte state. Uitați-vă pe balanța comercială a României și cum a involuat ea în relația cu parteneri comerciali serioși  de pe planeta asta. Nu prea avem alternative, noi, în politica comercială. Și atunci, toată  această industrie care s-a ajustat în România, s-a prescris, este o industrie de lohn, în principal, cu activități de muncă intensive, prost plătite, multe dintre aceste activități sunt consumatoare de energie și în momentul în care e o creștere semnificativă a prețurilor la energie, riscul cel mai mare  pe care îl  ai este  ca producția ta să nu mai fie competitivă.

Dar asta înseamnă  o dublă presiune asupra cetățenilor, pe lângă incapacitatea de plată la nivelul familiei pentru utilități, chiar pierderea locului de muncă.

Ați sesizat foarte corect, pentru că  aici  aș fi ajuns, aceasă  creștere de prețuri la sursele energetice este cea care va presa uriaș asupra costurilor cu forța de muncă. Vă dau un exemplu, la îndemînă, dintr-un domeniu care aparent ai putea spune că nu prea are treabă cu resursele energetice, cu toate că în realitate sunt consumatori importanți de resurse energetice: mă  refer la industria de confecții  din România.  Industria de confecții în totalitate este industrie de lohn. Acolo prețurile sunt negociate, semnate, contractate, marja de profit este extrem, extrem de redusă, orice, atenție, creștere de salariu minim produsă în economia României, și aici nu discutăm acum de creșterea prețurilor la resursele energetice, deja le produce dureri de cap și duce la închiderea unor locuri de muncă sau a unor fabrici… Pentru că suntem o  singură za pe lanțul ăsta global al industriei de confecții, nu e bună zaua asta, o înlocuim și ne pasăm biznisurile către Asia centrală, Asia de Sud-Est, ne ducem în alte părți în care costă mult mai puțin. Ei bine, foarte multe fabrici  de confecții din România au consumuri energetice mari, atât în ceea ce privește energia electrică pentru iluminat și climatizare, dar și pentru tehnologiile pe care le utilizează, mașini electrice de cusut, dar pe de altă parte, folosesc și mult gaz metan, pentru că există niște procese tehnologice care necesită utilizarea gazului, atât la  încălzire cât și la niște echipamente,  tehnologii pe care le folosesc, la călcat, la alte tipuri de scule pe care le au acolo. Ei, în momentul în care vii acuma și  le umfli facturile la energie și la gaz, este evident că marginea aia de profit extrem de mică pe care o au în industria lohn-ului va fi  strivită  efectiv. Și așa că riscul pe o industrie care aparent nu are un consum uriaș, dar repet e o industrie în care marginea de profit este extrem de mică… Să vorbim de zona de industrie de metalurgie, aluminiu și așa mai departe… Dumnezeule! Deja sunt comunicări scrise, de la producători către operatorii economici din sectorul energetic, prin care aceștia sunt înștiințați că vor să reducă cantitatea de energie pe care o vor contracta, implicit activitate redusă, implicit pierderi de locuri de muncă. Astea sunt consecințele. Și totul se datorează  disprețului clasei politice românești  de la stânga la dreapta, n-am unul mai breaz să spun ăla a avut o preocupare pentru subiectul ăsta și a dus ceva la bun sfârșit. N-au făcut nimic. De asta treceam în revistă cu amărăciune lucruri întâmplate în trecutul apropiat ca să realizez că au fost momente în care se  puteau efectiv face anumite lucruri. Cu zăcămintele de gaze de care dispui, cu potențial de produceri de energie electrică  cât cuprinde în țara asta, ce să vă zic… Și pe hidro, și pe fotovoltaică… V-am dat exemplu…. am văzut recent o condiționalitate a liderului minorităților, dl. Varujan Pampuccian, care sublinia nevoia creșterii  suprafețelor de culturi în spațiu controlat.  Întrebați-l pe actualul ministru, Virgil Popescu, dacă nu i-am propus anul trecut să introducă, cel putin pe noua perioadă de programare, să introducă  ca obiective pentru România astfel  de soluții de producere de energie electrică și termică în sistem de trigenerare, care ar putea să ajute România să-și rezolve două probleme: securitate energetică și, mai ales, securitatea alimentară. Pentru că avem slavă Domnului, suprafețe uriașe de terenuri agricole care nu pot fi cultivate în format clasic, dar care bine merci pot fi  transformate în suprafețe pe care să folosim tehnologii din noile  termocentrale, în sistem de trigenerare pentru mii de hectare de sere, în care să cultivăm legume pentru hrana nu a poporului ăsta, ci a încă multe zeci de  miloane de fințe vii de pe planeta asta. Dar aici discutăm despre voință politică, de viziune, de capacitate de negociere, nu le ai pe astea la pachet, cel  care plătește oalele sparte e poporul. Și asta facem noi acum.

Pentru a nu termina într-o  notă așa de pesimistă cred totuși că și dvs., ca și toți cei care au expertiză, este evident că BNS are foarte  mulți experți și are datele in industria reală. Ar trebui în opinia mea să încercați să propuneți în continuare niște soluții guvernului, chiar dacă ele nu vor fi poate puse în practică.

Stimate domn, am făcut această  solicitare oficială către Primul Ministru al României, către Ministrul Energiei, către Ministrul Muncii, în urmă cu cinci săptămâni, când lumea încă nu realiza amenințările. Acum cinci  săptămâni am cerut convocarea unui  CSAT și în scrisoarea noastră o  să  regăsiți acolo niște propuneri de măsuri pe care doream să le discutăm cu premierul, cu membrii guvernului. Că n-am discutat decât subiectul salariului minim, noi cerusem să  discutăm măsurile care trebuie aplicate pentru protejarea mediului economic și a cetățenilor. Pe repede înainte au făcut modificări la legea consumatorului vulnerabil, acum  două săptămâni, să știți că am stat eu și un coleg al meu trei ore și am asistat la dezbaterile comisiilor parlamentare reunite care nu ne-au dat posibilitatea să intervenim și să propunem amendamente. De ce au făcut acest lucru? În primul rând pentru că era un mare entuziasm politic acolo, fiecare a vrut să se dea mai important, au venit cu o mulțime de amendamente care au trecut dar care nu au rezolvat problema pentru că dacă, inițial, proiectul de lege care avea niște praguri care generau măsuri în textul de lege aveau niște praguri care duceau la identificarea consumatorului vulnerabil și a măsurilor necesare.  Măsurile de sprijin erau rizibile, caraghios de mici, pe de o parte, pe de altă parte pragurile erau puse atât de jos încât din toată multitudinea asta de milioane de consumatori săraci ai României, doar vreo 90 000, sub 100 000 ar fi putut să  beneficieze de măsuri de sprijin. Fiindcă proiectul a fost făcut la vremea respectivă cu un scop: să plătim cât mai puțini bani publici pe măsurile de sprijin pentru populație în principal, dar trebuie să știți, consumatorul vulnerabil, așa cum este definit el la nivel european, și ar trebui să fie recunoscut și în România, dacă România este în Uniunea Europeană, nu în Patagonia, are două componente, pe lângă consumatorul casnic care din  rațiuni economice nu-și poate achita parțial sau integral factura la resursele energetice pe care le consumă, este și zona întreprinderilor mici și mijlocii. Cu cifre de afaceri până în cinci milioane de euro  anual. Deci și acesta ar trebui să  beneficieze de măsuri  de sprijin care nu sunt considerate ajutoare de stat.

Textul de lege din Parlament era făcut șmecherește, îmi amintesc că  avea termen de aplicare toamna lui 2022, adică de fapt  se duce măsura pe bugetul din 2023. Pentru că  orice măsură  de protecție socială presupune costuri.

Bun, dar până atunci o parte din consumatorii vulnerabili n-ar mai fi existat!

Evident! Evident, o dată cu presiunea publică creată, s-au grăbit să ia în discuție proiectul de lege, l-au amendat, au umblat la praguri și la intensitatea măsurilor și au urcat acum pe  pragurile din noua lege, urcăm undeva la cca 500 000 de consumatori vulnerabili beneficiari. Nici această măsură nu este în regulă pentru că noi discutăm de o cifră mult mai mare de indivizi, de familii din România care consumă  sub 50 de megawați-oră pe lună. Discutăm de cifre de ordinul a câtorva  milioane de astfel  de consumatori. Și acum, guvernul are în lucru un proiect de ordonanță de urgență cu care vrea să  completeze  legea care a fost promulgată  de președintele Johannis săptămâna trecută, asta a consumatorului vulnerabil. Pe această măsură au două obiective, pe de o parte o măsură  de sprijin către o parte din companiile din mediul de afaceri, pe de altă parte pe un număr cât mai mare, așa cum am sugerat eu, un număr cât mai mare de consumatori casnici care nu sunt prinși  în actul deja aprobat. Vineri voi avea o întâlnire cu Ministrul Energiei, unul dintre subiectele discutate este și acesta și  sper… o să insistăm, pentru că ați auzit probabil s-a constituit o  comisie parlamentară pentru investigarea crizei energetice din România, sper să  am posibilitatea să merg acolo și să  ridic o listă de teme pentru cei care vor compune această comisie, unele dintre ele vi le-am menționat. Pentru că, repet, dacă cineva ar fi monitorizat, de la nivel politic cu atenție ce se întâmpă cu sistemul energetic național, lucrurile nu ar fi stat așa. Sunt multe alte informații pe care le dețin și pe care o să vreau să le pun la dispoziția comisiei parlamentare, că poate cineva se apleacă  asupra acestor subiecte, măcar acum, în ceasul  al 13-lea. Însă, și cu asta chiar termin intervenția mea, tot ceea ce ați auzit și văzut discutat în Parlament, lucrurile astea despre care v-am spus că urmează să se  întâmple prin ordonanță de urgență a guvernului Câțu, toate acestea însă nu fac nimic altceva decât să  ajute o bună parte din populație și o să vedem un număr important de companii mici și mijlocii  să traverseze cu bine această iarnă, dar toate astea se fac înainte de toate pentru a proteja interesele operatorilor economici din aceată zonă. Deci vor avea de câștigat prin ca să zic așa încasarea acestor subvenții, sunt niște companii care vor continua să facă profituri. Nimeni nu  vrea să  discute depre ceea ce v-am sugerat eu mai  devreme și anume despre suprataxtarea profiturilor. Ce justificări aveți voi, reale, pentru aceste creșteri exagerate de prețuri? Pentru că avem companii aici în România care nu au niciun fel de justificare. Nu au investit, tehnologii n-au dezvoltat, proiecte noi nu, n-au crescut spectaculos salariile angajaților…  Unele justificări stau în picioare, cum sunt cele legate de creșterea prețurillor de certificate CO2 la nivel  european. Asta e o justificare. Dar pentru unii din operatorii economici din România nu există justificări și repet, n-au făcut nimic altceva decât să speculeze această  conjunctură  de piață și să facă niște profituri nesimțite. Bine măcar, din câte știu eu, un operator economic a fost oprit să facă un lucru (un operator economic cu capital de stat, care a făcut profituri scandalos de mari, și anul  trecut și anul acesta se pregătește să înregistreze profituri record, nemaiîntâlnite până acum, în loc să investească în green fielduri, în capacități de producție de energie electrică regenerabilă, prefera să  cumpere capacități de  producție deja existente pentru niște parandărături discrete pe care ar fi urmat să le primească. Știu că ministrul Popescu a intervenit și i-a oprit pentru că băieții ce-au zis: măi, avem bani, uite profituri, să  reinvestim noi? Să luăm capacități noi de producție de care România are nevoie, pentru că în jurul nostru toți s-au securizat din punct de vedere energetic, toți și-au crescut capacitățile de producție. Îi luați pe rând, și Ungaria, Serbia, Slovacia… E adevărat, ei au făcut investiții noi cu unii parteneri  economici care nu plac României. Dar asta e, noi o să consumăm energia produsă  acolo, o să plătim facturi, ăia o să facă profituri, nu ne  plac ochii lor, nu ne  place culoarea lor, dar o să plătim pentru energia produsă de ei. Alte țări o să  facă profituri, o să-și plătească salariații mai bine… Bineînțeles, ne întrebăm, v-am spus, v-am dat trei elemente care sunt esențiale la politicanul  român, dar…

Din nefericire se pare că nu  terminăm nici grupul 4 de la Cernavodă…

Nu întâmplător v-am dat acel exemplu… se vor oferi unii să ne  împrumute… Bani mulți! Să facem reactoarele respective. As vrea o ofertă, nu de împrumut,  venea unul și  spunea: eu cu compania mea, companie de stat,  eu fac investiția asta la voi. De câteva miliarde de dolari. Dar nu, cu ăia nu, scoateți-i pe ăia, venim noi să vă dăm soluții. Soluția lor este: Nu-i așa că vă împrumutăm să vă faceți investiția? Merci frumos, dar țara asta cât mai poate să  ducă în cârcă?!… că deja cu împrumuturile trecem în alt subiect fierbinte.

 

Îmi aduc aminte că unul din scopurile realizării pieței  comune inițial erau tocmai politici în domeniul zonelor acestora industriale importante și  energetice, bineînțeles. Că era piața comună  a cărbunelui… Și de asemenea…

 

Păi de acolo s-a plecat!

 

Că s-a discutat ani de zile despre politici energetice la nivelul Uniunii Europene. Și iată unde am ajuns în anul 2021.

 

Păi am ajuns din cauză că noi am fost absenți la toate… de multe ori și fizic am fost absenți, dar am fost absenți și prin lipsa de viziune, și de asumare a unor soluții pe care să le propunem, soluții în interesul  economiei și  cetățenilor României, pe care să le propunem la masa dezbaterilor și negocierilor europene. Ăștia suntem noi!

 

Vă mulțumim domnule președinte, o să revenim.

 

 

 

Interviu realizat de Cezar Corâci