Domnule profesor Mircea Coșea sunteți una din reputatele voci economice din România, care este părerea dumneavoastră despre efectele sociale și economice ale pandemiei asupra României și asupra economiei românești, desigur?

Noi acum parcurgem două crize paralele, ceea ce, practic, din informația pe care o am din istoria economică nu s-a mai întâmplat până acum. Și anume o criză epidemiologică gravă care poate să omoare pe loc și este în același timp și o criză economică, o consecință a primei care va omorî și ea, dacă nu acum, mai târziu în mod sigur dacă nu este rezolvată problema ei. Problema însă cea mare a României, și aici există o deosebire față de unele țări din zonă, nu chiar față de toate, doar față de unele care s-au descurcat mai bine, problema cea mare a României, după părerea mea, este că nu poate să facă echilibru între măsurile de luptă împotriva crizei sanitare și măsurile de luptă împotriva crizei economice. S-a pus un foarte mare accent pe reducerea efectelor crizei epidemiologice, e foarte bine, nu comentez, nu critic, nu discut, este un efort masiv și din partea statului și din partea oamenilor care lucrează în domeniu, chiar dacă au fost anumite probleme cu lipsa de materiale ș.a.m.d. nu se poate contesta efortul care s-a depus. Din punctul de vedere al crizei economice lucrurile sunt, din punctul meu de vedere, sunt total nesatisfăctoare. Măsurile care s-au luat până acum nu sunt măsuri de ieșire din criză. Sunt măsuri de supraviețuire, de plutire așa, puțin cu nasul asupra apei. Și măsurile pe care le-a luat guvernul începând cu șomajul tehnic și mergând până la intenția, că practic, s-a materializat foarte puțin, intenția de a avea o negociere cu băncile pentru rezolvarea situației creditelor sunt măsuri care ajută în momentul de față. Sunt măsuri de supraviețuire. Măsurile pe care le-au luat partidele și aici mă refer la pachetul de legi care a trecut prin parlament privind anumite facilități și care, de altfel, nu sunt acceptate de toată lumea, vor fi contestate la Curtea Constituțională de Partidul Național Liberal, dar asta e o treabă politică, să zicem că nu ne interesează, dar în sinea lor, acele măsuri sunt tot măsuri de supraviețuire. Nu există, până acum în România, nici o idee în legătură cu ce se va întâmpla după criză. Mai mult decât atât, ceea ce mă nemulțumește pe mine, din punctul de vedere al meseriei pe care o am, termenul acesta de relansare a economiei spune mult și spune mult în sens negativ. Relansarea economiei are sensul că după ce a stat pe loc începe ca să se miște în sus, în jos, în V, în U, cum ar fi ea, dar dacă o relansăm în forma și în stilul economiei care a existat până la criza epidemiologică facem un lucru rău. Pentru că, să nu ne amăgim, economia României până la declanșarea crizei Coronavirus era o economie cu mari probleme. Cu deficite mari, deficit comercial, deficit bugetar, deficitul contului curent, cu o scădere importantă a ritmului de creștere. Mai mult decât atât, criza a scos la iveală niște deficiențe de fond, și anume economia României nu este capabilă să asigure siguranța națională.

Securitatea alimentară, de exemplu.

Alimentară, cea de produse sanitare, medicamente, forța de muncă, pregătirea personalului, toată această harababură cu planul de învățământ, care continuă. De fapt, toate au arătat că nu suntem în măsura în care să ne dorim o plecare de la punctul la care am fost. Deci așa cum orice criză are și oportunități ar trebui ca din momentul în care ieșim din casă să se pornească pe o nouă viziune. Această nouă viziune ar trebui să meargă, după părerea mea, în două direcții mari, care pot fi și ele împărțite, dar eu mă refer la cele mari. Cele mari țin de o priotirizare a domeniilor care ne interesează neapărat pentru securitatea acestei țări și aceste domenii, după părerea mea, sunt alimentația, energia, medicamentele, sănătatea în general, iar a doua este diminuarea dependenței importante pe care o avem de mersul economiei din câteva țări occidentale: Franța, Germania, Marea Britanie, Italia. Noi suntem total dependenți de mersul economiei în acele țări pentru că suntem o economiei de subcontractare. De fapt noi subcontractăm anumite activități pentru firme importante din domeniul auto din acele țări. Dacă acele țări reușesc să-și pună în mișcare industria auto să avem și noi comenzi pentru că noi facem piese de schimb, părți componente ș.a.m.d. Dacă va fi o criză în continuare acolo, pentru că ea a început chiar la sfârșitul anului trecut, o recesiune în domeniul auto, atunci sigur că și noi vom merge mult mai greu. Vor trebui dezvoltate niște ramuri care să ne proiecteze în piața internațională într-o manieră mai independentă. Asta înseamnă, în principal, valorificarea resurselor pe care le avem. Resurse așa cum vorbeam alimentare, România poate să hrănească 20 milioane de oameni, dacă știm cum să facem, energetică, avem gaze în Marea Neagră, avem și alte posibilități și industria chimică și de medicamente pe care am avut-o, am distrus-o, dar o putem reconstrui.

Tot ceea ce spuneți mă duce la ideea că o creștere a consumului din producția internă ar fi un stimulent important pentru o reluare sănătoasă și o punere pe alte baze a economiei românești. Deci ar trebui să găsim acele pârghii în care să stimulăm industria autohtonă care să asigure o mare parte a pieței autohtone.

Exact asta am vrut să spun și îmi pare bine că am ajuns la aceeași idee foarte rapid. Pentru că vedeți, România a avut parte, acum câțiva ani, de o creștere importantă a veniturilor populației prin creșteri de salarii și pensii și n-a fost de loc rău, pentru că eram pe ultimele locuri în Europa. Dar această creștere a dus automat la creșterea consumului, cum românii consumă cam jumătate din veniturile lor pe mâncare, ne-am trezit că importăm mâncare în proporție de 70%, de ce, pentru că oferta internă nu există. Deci, foarte bine am spus, în momentul în care noi vom putea alimenta oferta pieței românești cu producție internă, în domeniul acesta, în principal agro-alimentar. Dar putem și în alte domenii cum este mobila, medicamente, fel de fel din domeniul încălțămintei, textilelor, îmbrăcămintei ș.a.m.d., atunci nu vom mai avea probleme nici cu rata de schimb, nici cu deficitul balanței și nici cu inflația.

Ați vorbit mai înainte de măsurile de supraviețuire pe care guvernul le ia și care au fost luate în multe țări. Există însă multe voci critice care spun că singura țară, bine cu excepția Rusiei, care nu are măsuri țintite către cetățeni, către populație, ci numai lucruri generale, dintre care unele sunt în continuare în favoarea unor foarte mari firme, nu ar asigura nici măcar ajutor în perioada de criză cetățenilor. Ce părere aveți despre această idee?

Vă referiți la România sau în general?

La România, pentru că în alte țări scutirile au fost adresate direct cetățenilor.

Și asta e o deosebire care va face rău în viitor pentru că blochează perioada de repornire a economiei pe termen mai lung și va avea și consecințe politice și sociale. Dar asta este. Da, așa este. Dacă ne uităm la pachetul de măsuri pe care le-a luat guvernul ele sunt favorizante, cu anumite corecturi pe care le-a făcut, sunt favorizante pentru marile companii. Pentru marile companii și mai ales cu capital străin. De asemenea, vedem că favorizează băncile, pentru că acea foarte discutată și spectaculoasă hotărâre cu ratele, în practică este inaplicabilă pentru că statul nu-ți plătește dobânda, doar o garantează pe o anumită perioadă. Deci, până la urmă, tot la cetățean vine, dar pe de altă parte, după cum anunță unele cabinete de avocatură din România toate cererile sau marea majoritatea a cererilor pe care le fac cetățenii către bănci pentru rate sunt respinse pentru că nu corespund anumitor criterii, criterii care nu pot fi îndeplinite, spre exemplu, nu poți să garantezi că vei avea serviciul bine plătit peste 9 luni de zile. Sigur că hotărârea asta e mai mult teoretică, în practică nu are aplicabilitate.

Decapitalizarea cetățenilor, de fapt, care reprezintă, fiind consumatori o mare parte a banilor care sunt rulați în economia românească ar fi probabil o frână în reluare activității economice imediat după trecerea pandemiei.

Categoric, categoric. Celelalte țări, mare majoritate, cele pe care le cunoaștem, dar cele pe care le cunoaștem sunt toate, aruncă bani în economie. Deci fac această operațiune de lichidități tocmai pentru a forța consumul. Ori la noi se merge pe direcția tăierii veniturilor. Acuma se discută, se discută fiecare cum vrea, că sunt pe diferite voci, dar se discută despre tăierea salariilor la bugetari, din nou se face într-o manieră periculoasă și aș spune eu absolut mizerabilă. O împărțire a românilor în două categorii antagoniste: unii sunt privați, alți sunt bugetari, privați sunt buni și vai de capul lor, bugetari sunt răi și trăiesc bine. Deci această antagonizare a populației, foarte periculoasă mai ales în momente de criză pentru că din disperare oamenii care într-o lună de zile nu vor mai avea cu ce să-și cumpere pâine, că așa va fi, încă o lună de zile de situație de urgență, în care nu se lucrează, în care nu se primesc bani, pentru că și ajutorul de șomaj tehnic vine mai târziu, va fi o situație care s-a întâmplat în Italia, care s-a întâmplat în Statele Unite și anume sărăcie lucie. În condițiile astea și în Italia și în Franța și în Statele Unite sunt în pregătire și alte măsuri în alte țări, dau anumite sume populației. Nu iau de la populație, dau ca să poată să-i țină în viață, dar mai ales ca să ajut la repornirea economiei prin consum.

Nu cumva nu învățăm nimic din criza din anii 2009-2010?

Nu că nu învățăm, nici măcar nu ne-am dat seama că nu am rezolvat probleme ei. Criza din 2007-2009 a arătat, cel puțin la nivelul României, că una dintre marile probleme a fost aceea a ieșirii pe piață pentru a împrumuta masiv și a investi banii în bănci, deci nu în economie. Ori și acum se vorbește despre împrumuturi care se fac și care nu au nici până azi transparența obiectivizării lor, unde se duc acești bani. Doar România se împrumută în fiecare zi la dobânzi destul de ridicate, dar nu știm pentru ce. Am aflat acum de la ministerul Finanțelor, printr-o declarație a ministrului, c-a fost foarte dificil să se plătească pensiile înainte de termen. Aceasta e o afirmație care arată problemele enorm de mari pe care le are bugetul. Nici măcar câteva zile nu poate să le asigure din rezerva pe care o are, trebuie să se împrumute și pentru a surclasa diferența de două sau de trei zile. Deci bugetul acum se află într-o situație critică, iar rectificarea care are loc sau va avea loc foarte curând, ar trebui să plece de la o echivalare a scăderii economiei nu atât de optimistă pe cât se pare. Adică se merge, tot din declarațiile oficiale, aflăm că s-ar zice că economia o să scadă cu 2%, adică un PIB negativ de 2%. Dacă vedem ce zice statistica, care nu poate fi contestată, Doamne ferește!, e absolut corectă. Dacă zice statistica că doar până acum economia României în termen de cifre de afaceri a scăzut cu 30% până la 40% atunci ar trebui să ne gândim la o scădere a economiei între 4-6%. Iar la un deficit bugetar care ar merge între 6 și 8%. Deci în condițiile acestea, e părerea mea personală, vă rog să o luați ca atare, e un calcul pe care l-am făcut eu, dar este bazat pe cifre oficiale. În condițiile acestea rectificarea nu poate să fie decât negativă. Ori rectificarea această negativă nu este acceptată pentru că trebuie să existe, conform programului de guvernare, o suplimentare a fondurilor pentru Coronavirus, dar în același timp și o menținere a unor operațiuni de investiții, măcar în infrastructură. Cum se vor puttea face lucrurile acestea? Prin împrumut. Împrumuturi mari care se vor face, eu zic că în situația actuală România nu are altă cale, deci împrumutul este necesar ca să avem o intrare în economie cu perspective de modernizare și de ridicare a economiei la niște standarde echivalente revoluției industriale 4.0 ne-ar trebui între 25 și 30 de miliarde de euro, cam toți economiști sunt de această părere. Ori o astfel de sumă, până la urmă trebuie să fie luată în baza unei decizii politice. Ori decizia politică în acest caz, după părerea mea, poate accepta și o dobândă mare, pentru că această sumă salvează economia, o dezvoltă, cu condiția ca banii care se iau să fie investiți în economie și nu în cheltuieli publice, sau în plata de salarii și pensii. Dar cum noi suntem în fața a două momente electorale importante, care s-au amânat, dar care o să fie până la urmă, tare mă tem că banii vor urma un traseu foarte electoral.

Nemaipomenit. Vă mulțumesc mult de tot.

 

 

Interviu realizat de Cezar Corâci