Antarctica, ultima oră: Banchizele de gheață din jurul continentului au crescut cu 5305 km2

Chris Morrison

Potrivit unor noi dovezi spectaculoase, publicate de trei climatologi de la Universitatea din Leeds, în intervalul de timp 2008-2019, banchizele din jurul Antarcticii au crescut cu 5305Km2 (o creștere de 0,4%, în cei 11 ani analizați).

Lucrarea a fost publicată foarte recent de influenta European Geosciences Union, ridicând multe semne de întrebare vizavi de narațiunea ”stabilită” a climatologiei – așa că este foarte puțin probabil să fie acoperită de mass-media mainstream.

Cercetătorii din Leeds au analizat datele satelitare pentru a măsura prăbușirile[^1] anuale ale ghețarilor și suprafața a 34 de pături de gheață care reprezintă 80% din coasta Antarcticii. Ei au descoperit că descreșterile din zona Peninsulei Antarctica și a Antarcticii de Vest, de 6693 km2 și, respectiv, 5563 km2, au fost depășite de creșterea de 3532 km2, în Antarctica de Est, și 14028 km2 în zona marilor platforme de gheață Ross și Ronne Filchner. Cea mai mare descreștere a avut loc pe banchiza Larsen, când s-au pierdut 5917km2 într-o singură prăbușire, eveniment care a generat titlurile alarmiste din întreaga lume. Cea mai mare creștere, mult mai puțin observată de mijloacele media, a fost aceea de 5889 km2 pe platforma Ronne.

Banchizele din jurul coastei Antarcticii joacă un rol important în ciclurile formării straturilor de gheață, deoarece susțin adesea ghețarii din spatele lor. Odată cu îndepărtarea tamponului, aceștia se pot deplasa mai rapid înspre coastă. Dimensiunile banchizelor sunt variabile în mod natural, ceea ce permite alarmiștilor să aleagă în mod preferențial prăbușiri spectaculoase, în scopul promovării ipotezei distrugerii climei. Tipic, din acest punct de vedere, a fost un articol din 2021 al corespondentului științific al BBC, Jonathan Amos: Climate change: The Antarctic ice shelf in the line of fire (Schimbări climatice: Calota glaciară a Antarcticii în bătaia focului). Iar în 2017, iNews a reprodus comentarii ale lui Sir David Attenborough, conform cărora, ”banchizele care se topesc în Antarctica ar putea inunda Londra până la sfârșitul secolului”.

Harta de mai sus afișează zonele de gheață ale căror dimensiuni au crescut în albastru, și în roșu pe cele care au scăzut. Cele două mari zone albastre sunt zonele Ross și Ronne Filchner. Pierderi reduse sunt înregistrate în partea de est a continentului, iar deficitele concentrate în vest. În total, s-au retras 28 platforme de gheață și au crescut 16. În general, de-a lungul deceniului, banchizele au câștigat 661 de gigatone.

Oamenii de știință notează că utilizarea unui proces staționar (prin care nu se modifică nicio variabilă) ar estima o pierdere substanțială pe parcursul perioadei. Ei susțin că munca lor demonstrează importanța observațiilor în măsurarea schimbărilor produse de prăbușirile ghețarilor.

Pe scurt și în termeni mai puțin științifici, conduceți-vă după observațiile concrete și ignorați modelele de computer simulate, precum și poveștile care decurg din acestea, publicate de alarmiștii climatici care promovează proiectul colectivist Net Zero.

Faptul că, în prezent, banchizele de gheață se subțiază în anumite părți ale antarcticii de Vest nu este deloc surprinzător. Zona este plină de vulcani îngropați (recent au mai fost descoperiți încă 91, ceea ce duce numărul total cunoscut la 138). În sistemul West Antarctica Rift[^2], înălțimile acestora variază între 300 și 12600 de metri. În plus, zonele din jurul ghețarului Thwaites-Pine-Pope au o crustă terestră subțire, ceea ce a determinat un grup de oameni de știință să constate că ”fâșia de flux de temperatură geotermală ridicată” exercită o ”influență profundă asupra dinamicii învelișului de gheață din Antarctica de Vest”.

Daily Skeptic a făcut referire în mai multe rânduri la lucrările recente ale lui Singh și Polvani, care arată că încălzirea actuală are loc doar în acea parte a continentului. Ei subliniază că încălzirea a fost ”aproape inexistentă” în Antarctica ultimelor șapte decenii. Gheața marină din jur s-a extins moderat. La NASA, oamenii de știință au estimat pierderile totale de gheață la 0,0005% pe an.

Anul trecut, profesorul adjunct J. Ray Bates de la University College Dublin a scris o lucrare intitulată Polar Sea Ice and the Climate Catastrophe Narrative. În Antarctica, a observat meteorologul, nu a existat nicio schimbare ”semnificativă” în întinderea medie anuală a gheții marine de când au început măsurătorile fiabile prin satelit. Acest lucru se întâmplă în ciuda previziunilor modelului climatic actual.

El a publicat graficul de mai sus, care arată întinderea gheții marine din 1979 până în 2021, de-a lungul axei orizontale. Spre deosebire de ceea ce au proiectat modelele, în această perioadă, orientarea începând cu sfârșitul lunii septembrie și pe parcursul iernii este în direcția unei ușoare creșteri a gheții marine din Antarctica.

Profesorul Bates concluzionează că modelele climatice nu au reușit să prezică creșterea calotei de gheață în Antarctica, ratând totodată recenta încetinire a declinului gheții marine din Arctica. ”Ar fi nejustificat să ne închipuim că vor izbuti mai bine în următorii 30 de ani”, a spus el.

Pentru ca, la sfîrșit, să conchidă: ”Aceste adevăruri merită să fie recunoscute atunci când este prezentată noțiunea de urgență climatică, câtă vreme aceasta necesită cele mai drastice și imediate schimbări ale economiei mondiale. De asemenea, cei implicați ar trebui să se preocupe de creșterea anxietății ecologice la tânăra generație.”

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

sursa: aici

Chris Morrison este redactorul de mediu al Daily Sceptic