Ted Snider

Vreau ca Rusia să fie învinsă în Ucraina”, a declarat presei președintele francez Emmanuel Macron. Dar nu despre asta a vorbit în privat cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Apoi a mai spus că nu este momentul potrivit pentru un dialog cu Moscova și că Franța este dispusă să susțină un conflict de lungă durată. Nici asta nu i-a spus lui Zelensky.

America… vă va sprijini atâta timp cât va fi nevoie”, a promis președintele Biden, în discursul său privind Starea Națiunii. Dar, în privat, Zelensky a auzit altceva.

Războiul pe care-l știu eu nu este războiul despre care citiți”, a spus,  de curând, Seymour Hersh.

Gestionarea percepției publice despre război în scopul controlării narațiunii și menținerii sprijinului populației pare să fi impus un divorț între declarațiile publice ale oficialilor NATO și ceea ce spun și gândesc, de fapt, în privat.

Mantra publică a lui Biden a fost ”nimic despre Ucraina fără Ucraina” și ”vom rămâne alături de voi atâta timp cât va fi nevoie”. În realitate, nici asta nu pare a fi adevărat.

Spre deosebire de mesajul public ”atâta timp cât este nevoie”, același mesaj privat are, totuși, un termen de valabilitate. ”Vom continua să încercăm să-i convingem că nu putem face orice și totul, tot timpul”, a spus un înalt oficial al administrației. Directorul CIA, William Burns, i-a comunicat în secret, lui Zelensky că ”la un moment dat, sprijinul ar putea deveni mai dificil de obținut”.

Contrar mesajului public conform căruia SUA susțin aspirațiile Ucrainei de a-și recuceri întreg teritoriul, msajul privat către Ucraina este că acest lucru nu se va întâmpla. La sfârșitul războiului, ucrainenii vor fi o națiune divizată.

Pe 17 februarie, subsecretarul de stat al SUA, Victoria Nuland, a declarat public că Crimeea ar trebui demilitarizată și că Washingtonul sprijină atacurile ucrainene asupra țintelor militare din Crimeea. Crimeea, însă, este puternic militarizată de Rusia. Demilitarizarea ei ar necesita învingerea Rusiei.

Dar SUA nu vorbesc despre așa ceva în privat. Când secretarul de stat Antony Blinken a fost întrebat, în timpul unei întâlniri virtuale private, dacă SUA sunt dispuse să sprijine obiectivul Ucrainei de a recuceri întreg teritoriul deținut de Rusia, Blinken a răspuns că, ”pentru Vladimir Putin, o încercare a ucrainenilor de a recăpăta Crimeea ar însemna depășirea unei linii roșii, ceea ce ar putea genera o ripostă puternică a Rusiei”. El a adăugat că SUA ”nu încurajează în mod activ Ucraina să recupereze Crimeea”, și că o asemenea mișcare nu ar fi ”o mișcare înțeleaptă”.

În ciuda asigurărilor publice ale lui Nuland, evaluarea serioasă” a serviciilor secrete americane, potrivit căreia reluarea Crimeei ”depășește capacitatea armatei Ucrainei”, a fost ”reiterată, în ultimele săptămâni, mai multor comitete de pe Capitol Hill”.

La recenta Conferință de Securitate de la Munchen, un înalt oficial francez a spus că ”nimeni nu crede în recuperarea Crimeei”. Petr Pavel, președinte ales al Republicii Cehe și fost comandant NATO, le-a spus aliaților prezenți că ”am putea ajunge într-o situație în care eliberarea unor părți ale teritoriului ucrainean ar putea produce mai multe pierderi de vieți decât ar fi suportabil… ar putea să apară un moment în care ucrainenii ar putea începe să se gândească la o altă rezolvare”.

La o întâlnire din februarie la Palatul Élysée din Paris, la o cină luată în privat, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz i-au spus președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky că ”trebuie să înceapă să ia în considerare discuțiile de pace cu Moscova”. Ei l-au lăudat pe Zelensky pentru că este un ”mare lider de război” dar au spus că va fi nevoit, în cele din urmă, să se transforme în ”om politic și să ia decizii dificile”.

În privat, lui Zelensky i se spune că timpul negocierilor este aproape. Iar ”deciziile dificile” vor include negocierea înlăturării insistenței de a revendica întreg teritoriul Ucrainei.

Și nu numai aliații europeni ai Americii transmit acest mesaj. Același mesaj este adus la Kiev și de un val de oficiali americani. The Washington Post relatează că ”natura critică a următoarelor câteva luni a fost deja transmisă Kievului în termeni clari de către înalți oficiali ai administrației Biden, inclusiv consilierul adjunct pentru securitate națională Jon Finer, secretarul adjunct de stat Wandy Sherman și subsecretarul apărării Colin Kahl, toți aceștia vizitând Ucraina luna trecută”. ”Lunile care vin” vor fi decisive pentru ca ”Ucraina să reia cât mai mult teritoriu posibil… înainte de a se așeza cu Putin la masa negocierilor”.

Mesajul transmis este că, în lunile următoare, Ucraina va trebui să ia loc la masa negocierilor, iar ideea de ”recuperare a cât mai multe teritorii” implică faptul că nu va putea recupera totul. Consilierul pentru securitate națională, Jake Sullivan a sugerat echipei lui Zelensky să ”înceapă să se gândească la cerințele și prioritățile sale realiste în vederea negocierilor, inclusiv la o reconsiderare a obiectivului declarat ca Ucraina să recâștige Crimeea…” O relatare Newsweek subliniază posibilitatea ca Burns să fi propus în secret un plan de pace care să ofere Rusiei 20% din teritoriul Ucrainei.

O a doua decizie dificilă va fi negocierea înlăturării pretenției că există o ușă deschisă pentru intrarea Ucrainei în NATO.

David Ignatius relatează, în The Washington Post,  că administrația Biden ”a început să planifice un eventual echilibru militar postbelic, care va ajuta Kievul să descurajeze orice repetare a invaziei brutale a Rusiei”. Dar Ignatius spune că administrația Biden s-a îndepărtat de ideea anterioară de ”garanții de securitate similare cu articolul 5 din NATO”. În schimb, ”oficialii americani cred din ce în ce mai mult că soluția este să ofere Ucrainei instrumentele necesare apărării. Securitatea va fi asigurată de sisteme de arme puternice”. La Conferința de Securitate de la München, Blinken a spus că ”aceasta înseamnă să ne asigurăm că Ucraina are capacitatea de a descuraja agresiunea și, dacă este necesar, de a se apăra eficient împotriva acesteia”.

Public, există promisiunea ca Ucraina se va putea alătura NATO. În privat, există dezamăgirea că, de fapt, nu poate. Conform unui raport recent al influentei corporații RAND, asigurarea de securitate a Ucrainei nu va veni dintr-o garanție conformă articolului 5, ci doar din furnizarea unei cantități suficiente de arme.

Aliații europeni ai Americii au ajuns în privat la aceeași concluzie. Potrivit unui raport al The Wall Street Journal, Marea Britanie, Germania și Franța susțin ideea de a stimula Ucraina să înceapă negocierea încheierii războiului, oferind Ucrainei ”acces la echipamente militare avansate, arme și muniții pentru a se apăra după terminarea războiului”. Kievul a auzit mesajul privat. Un consilier al lui Zelensky s-a plâns că ”atât în Capitol Hill, cât și în administrație, există oameni care caută să calibreze asistența de securitate pentru a-i stimula pe ucraineni să încheie un fel de înțelegere”.

Oficiali din Marea Britanie, Germania și Franța au declarat pentru The Wall Street Journal că, în ciuda ușii NATO care este deschisă public pentru Ucraina, aranjamentul nu va include nici forțe ale NATO staționate în Ucraina, și nici protecția Articolului 5. În schimb, vor fi oferite Ucrainei ”suficiente mijloace militare pentru a descuraja orice viitor atac rusesc”.

În public se spune că Ucraina își va putea revendica întreg teritoriul, că este capabilă să câștige războiul și că, odată victorioasă, va putea adera la NATO, Occidentul fiind dispus să o ajute oricât timp va dura asta.

Mesajul privat este fundamental diferit. Oficialii ucraineni sunt atenționați că momentul diminuării ajutoarelor este tot mai aproape, că lunile următoare sunt determinante și că Ucraina trebuie să înceapă să ia în considerare începerea negocierilor cu Moscova, pentru a pune capăt războiului. Și, în final, că nu își va putea recâștiga întreg teritoriul, și că nu va fi membru NATO. Va primi în schimb ajutor militar avansat, care îi va îmbunătăți capacitatea de apărare.

Așadar, declarațiile publice sunt diferite de mesajele confidențiale. Dar grozăvia este că existența acestei Ucraine care se preconizează acum, mai mică decât fostele sale granițe teritoriale, înarmată de Occident, dar în afara NATO, ar fi fost posibilă încă din primele săptămâni ale războiului, înainte de dezlănțuirea carnagiului. Dacă partenerii săi occidentali ar fi permis acest lucru.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Ted Snider are o diplomă de licență în filosofie și scrie despre istoria și politica externă a SUA.