Am făcut niște simulări pe prognozele date în toamnă, anul trecut, de cei de la Comisia Națională de Prognoze. Și dacă România, de exemplu, ar fi reușit, prin regândirea politicii fiscale, să urce undeva, printr-un ansamblu de măsuri, la care ne-am referit mai devreme, în a colecta venituri fiscale și contribuții sociale la nivel mediu european, pe PIB-ul de anul ăsta estimat, România ar fi avut un plus de venituri de circa 160 de  miliarde de lei, realizat. Știți cât ar fi costat cele trei componente la care m-am referit? Și aici mă refer la variantele cele mai scumpe, la salarii, inclusiv creșterea înainte de termen a salariilor profesorilor, dublarea alocațiilor, deci nu chestia aia a lor, cu procente în două tranșe și creșterea cu 40% a  pensiilor? Știți cât ar fi costat? 44,5 miliarde lei. În timp ce am fi avut venituri  suplimentare de 160 de  miliarde. Vă dați seama cât amar de bani ar fi rămas României la dispoziție pentru investiții și dezvoltare, doar printr-o regândire a politicilor fiscale și o aplicare coerentă a acestui cadru fiscal? Toți banii ăștia, însă,  se duc către persoane fizice și juridice care, evident, știu mai bine să speculeze vulnerabilitățile din legislația fiscală națională.

 

O întrebare similară doream să vă pun. Am văzut că mulți economiști au demonstrat că dacă Guvernul ar fi crescut salariul minim mai mult, asta ar fi însemnat încasări suplimentare la buget, pentru că este un fapt cunoscut că majoritatea celor care au contracte de muncă, cu salariul minim, sunt din sectorul privat, ori creșterea salariului minim ar fi avut imediat două efecte: mai multe încasări la bugetul de stat, pe de altă parte, bani mai mulți introduși în consum, care este unul din motoarele principale de dezvoltare economică. Ori, scăzând veniturile populației e greu de înțeles cum se va relua creșterea economică.

 

În opinia lor, vor să schimbe anul acesta motorul creșterii economice, nu doresc menținerea consumului ca principal determinant al creșterii economice și mizează pe  investiții publice uriașe care, teoretic, ar trebui să fie făcute din bani europeni. Pentru că alți bănuți de investiții România nu prea are, tocmai din cauza a ceea ce am încercat să explic mai devreme, această fiscalizare defectuoasă a economiei. Așa cum ați sesizat foarte bine, dacă ar fi crescut mai mult salariul minim, ar fi avut venituri bugetare suplimentare și la capitolele venituri din impozitele pe salarii, dar ar fi avut contribuții suplimentare și la fondul public de Asigurări  de Sănătate, două fonduri publice aflate în mare suferință. Să vă spun că la pensii continuăm să ”sângerăm”. Am văzut o declarație făcută de un faimos policymaker în zona bancară din România, dl. Ionuț Dumitru și, evident, m-a deranjat modul în care a afirmat acest lucru, dar dacă această informație este adevărată, reprezintă o bombă cu ceas pentru sistemul public din România. D-sa a afirmat săptămâna trecută că 21% din salariații din România nu-și plătesc contribuțiile la sistemul de asigurări sociale. Deci unul din cinci români salariați nu-și plătesc contribuțiile. Bine, aici e o aberație. Până la urmă, un bancher care reprezintă zona bancară, a tratat și tratează acest subiect într-o notă superioară față de plebea asta care reprezintă salariații din România, pentru că d-sa uită, de exemplu, că aceste contribuții la sistemul de securitate socială se rețin la sursă, de către angajator, și ele trebuie girate. Deci, normal, formularea distinsului domn ar fi trebuit să arate că avem niște semnale proaste din economie, mediul de afaceri din România reține contribuțiile pentru sistemul de securitate socială din România și nu virează banii salariaților din România către pensii și sănătate. Asta ar fi trebuit să fie formularea…

 

Mai ales că  stopajul la sursă  a fost dezincriminat…

 

Da, evident că da, și atunci, dacă informația asta este reală atunci avem o problemă uriașă. Pentru sistemul public de pensii, pentru că de la 1 septembrie anul curent se aplică, sau intră în vigoare o prevedere extrem de periculoasă: se introduce, sau începe să producă efecte faimoasa sintagmă prevăzută în legea Olguța Vasilescu a  pensiilor, sintagma datorate și plătite. Gândiți-vă că în situația în care la unul din cinci salariați din România se rețin la sursă, sunt datorate, dar nu se plătesc, contribuțiile la pensii, în fiecare lună în care angajatorul reține banii și nu plătește, în dreptul acelui individ se contabilizează zero contribuții la sistemul de pensii al individului respectiv și atunci când vine momentul adevărului, și te duci cu dosarul la  pensii, o să constați că îți lipsesc ani întregi de contribuții la pensii, chiar dacă tu ai lucrat cinstit pe baza unui contract de muncă, și ai plătit taxele, dar un șmecher ți-a  luat banii și a făcut alte plăți cu banii tăi. Este o chestie extrem de periculoasă, s-a atras atenția și în campaniile electorale, la dezbaterile diverselor partide politice la care am fost invitat, asupra acestei enormități, pentru că acest concept este o  enormitate, atâta timp cât tu ca salariat nu ai controlul asupra banilor tăi și atâta timp  cât legislația este atât de permisivă încât angajatorul tău îți ia banii și le dă o altă  destinație. Apropos de alte destinații, știți bine că România este campioana, cel puțin în mediul de afaceri, campioană în utilizarea unui concept definit frumos de actualul vice guvernator BNR Florin Georgescu, și anume România are o economie cu firme sărace și cu patroni bogați. De ce fac această afirmație, pentru că știți bine, spre sfârșitul anului trecut, a început să beneficieze zona de IMM-uri, a început să  beneficieze de faimoasele măsuri de sprijin ale Guvernului Orban… Știți că s-au înscris mii să beneficieze de bănuți pentru capital de lucru. Am o informație pe care cineva va trebui la un moment dat să o ia în serios la verificat. Se pare că nu puțini dintre patronii IMM-urilor care au primit capital de lucru au încălcat și încalcă prevederile legale și au  retras, în momentul în care au avut acces  la acești bani, au  retras bani  din  firmă, când ei creditaseră  firmele înainte. Și au luat bănuții să-i aibă de cheltuială de sărbători.

 

Revenind la acest subiect.  Din câte știm, există încă o instituție în România care se numește Inspecția Muncii. Cu ce se ocupă, dacă nu verifică măcar asemenea lucruri?

 

Inspecția Muncii este o structură  depășită demult de miza jocului, e o structură  controlată  în continuare politic, din păcate de multe ori continuă să se facă controale tematice, anumiți agenți economici sunt ocoliți cu premeditare. Inspecția Muncii  continuă să funcționeze pe  o piață a muncii rudimentară. Spuneți-mi și mie cum mai poate acum Inspecția Muncii, în perioada asta complicată, să verifice modul în care angajatorii și angajații din România mai respectă prevederile contractelor individuale de muncă în ceea ce privește programul de lucru? Atunci când discutăm de telemuncă? Vă rog frumos!

 

Da, dar plata stopajului la sursă ar putea fi verificată.

 

Stopajul la sursă, înainte de toate ar putea să fie rezolvat…

 

Și de ANAF

 

Exact. Printr-un sistem unitar de administrare fiscală  la nivel național la care să aibă  acces și Inspecția Muncii, să aibă acces la informații în timp real..

 

Și salariatul

 

Asta ar trebui să fie spre exemplu una din prioritățile care vizează digitalizarea în România. Avem posibilitatea să luăm vreo 30 de miliarde de euro pe Planul de Reziliență.. Și  apropos, am căutat în Planul de Măsuri ce se propune a fi finanțat de Guvernul României, am căutat măsura asta, să vedem dacă ea este asumată politic la nivel guvernamental și într-un an doi, o vedem operațională, așa ca fiecare salariat din România să poată să verifice în timp real dacă angajatorul lui i-a virat contribuția la pensii și la sănătate. Ei, nu e pe listele de priorități ale Guvernului României. Preferăm să dăm banii în altă parte, preferăm să dăm banii în cu totul și cu totul alte direcții, numai aici nu.

 

Totuși, este de neînțeles. În discuțiile pe care le-ați avut în Consiliul Național  Tripartit cu Guvernul României, v-au oferit vreun argument pentru care nu  cresc salariul minim mai mult?

 

În primul rând, argumentele stau pe discursurile mediului de afaceri, pentru că mediul de afaceri la unison, cu o singură excepție, vine de pe zona IMM-urilor, care au  propus această variantă de 2 300 de lei brut. Întreg mediul de afaceri a avut de suferit sau a prosperat în 2020, pentru că aici lucrurile sunt împărțite, întreg mediul de afaceri la unison a spus să înghețăm salariul minim. Să discutăm de un moratoriu de vreo șase luni…  hai să ne vedem să discutăm peste vreo șase luni despre o posibilă  creștere a salariului minim. Sau vedem ce Dummnezeu facem cu el. Dar propunerea  mediului de afaceri a fost aceea de a îngheța salariul minim la valoarea avută la 2020. Nu au existat mega-argumente. Așa cum am spus, nici măcar propria lor formulă de calcul pe care au utilizat-o în 2019 pentru stabilirea salariului minim pe 2020 n-a mai  fost utilizată. De asta Comisia Europeană ne tot cere, ne roagă frumos, că mai mult  nu poate să facă: faceți-vă și voi un mecanism predictibil pentru creștrea salariului minim, nu puteți să vă jucați cu formulele de calcul, sau cu valoarea salariului minim după bunul plac politic, ca să zic așa. Anul ăsta aplicăm o formulă, vrem noi așa formula din burtă…  Nu se poate. Trebuie să fie o chestie predictibilă, transparentă, bazată pe niște analize de impact. Pe baza unui pachet mixt de  măsuri:  domnule, ok, putem să creștem doar atâta, dar reducem fiscalitatea pe salariul minim.

 

O ultimă întrebare am. Am văzut că majoritatea centralelor sindicale au anunțat, în perioada  următoare, proteste. Chiar azi din câte am înțeles există o pichetare la Palatul Cotroceni. BNS participă la asemenea acțiuni? Sau are în vedere în perioada următoare asemenea acțiuni?

 

BNS este o confederație constituită preponderent de lucrătorii din mediul economic  privat și din mediul economic concurențial. Partea de salariați bugetari, organizați,  sindicalizați ai BNS este deja în plin calendar de proteste. Chiar miercurea trecută  am participat personal alături de ei la protestul organizat în fața Ministerului Muncii. Evident, calendarul de proteste continuă pentru colegii noștri, am luat în discuție săptămâna trecută, la nivel de birou executiv, să avem în analiză pentru următoarele săptămâni posibile reacții din partea organizațiilor sindicale din restul mediului economic, deci orice altceva decât sectorul public. Cei din public sunt deja în calendar, în proteste… chiar și pe 31 decembrie au fost în protest colegi de-ai noștri. Și o să ne continuăm acțiunile. Probabil, însă, că pe lângă țintele care vizează, pentru cei din sectorul public, zona de salarizare, probabil că, în situația în care vom ajunge, în majoritate, la decizia de a organiza acțiuni de  protest, agenda revendicativă va fi una schimbată. Iar una dintre principalele noastre ținte o reprezintă modul în care se va cheltui banul public dedicat investițiilor în România, pentru că așa cum arată, cel puțin, propunerile de la sfârșitul anului trecut, venite de la Guvernul Orban, pe care noi le dorim negociate și așezate, lucrurile nu arată deloc bine. Sunt foarte multe comunități, foarte multe domenii, sunt foarte mulți cetățeni, care nu vor simți în mod real un impact pozitiv în viața lor, la locul lor de muncă, ca urmare a aplicării faimosului Plan Național de Reziliență și Redresare Economică. Trebuie, în opinia noastră, regândite acele măsuri, am cerut discuții și negocieri cu Guvernul, inclusiv zona patronală, alături de noi, are același tip de discurs, dar dacă nu se vor întâmpla aceste lucruri atunci, cu siguranță, cei din mediul economic concurențial care sunt, ca să zic așa, atinși, deoarece consecința este că fără niște investiții serioase, și pe zone cheie, nu se vor produce efectele pe care noi le așteptăm, pentru viața fiecărui cetățean al acestei țări, dar și pentru calitatea locului de muncă. Am dat un exemplu la  îndemână. Cel care vizează un sistem digital modern, prin care fiecare cetățean să  vadă în timp real dacă angajatorul lui i-a plătit pensia sau nu. Oamenii nu pot rămâne pe tușă, fără reacții, nu putem să-i lăsăm victime.

 

Vă mulțumesc foarte  mult.

 

Mulțumesc și  eu.

 

Interviu realizat (în data de 18.01.2021) de Cezar Corâci