Eugyppius

Consiliul Consultativ pentru Mediu este un corp de experți ai Republicii Federale Germania a cărui menire este aceea de a îndruma statul în problemele de politică a mediului.

Îi sunt recunoscător lui @tomdabassman care, pe Twitter, a atras atenția asupra unui referat recent, absolut înfiorător, emis de acest Consiliu și intitulat Obligația factorilor de decizie: înlesnirea unui comportament prietenos cu mediul.

Cele 200 de pagini ale documentului abundă în declarații teribile și revelatoare, așa că mi-am petrecut o bună parte a zilei studiindu-l, în vederea unei analize pe care sper să o scriu în săptămânile următoare.

Deocamdată, vreau să vă atrag atenția asupra introducerii.

Autorii pleacă de la premisa că, în prezent, statul nu dispune de ”metode… care să direcționeze comportamentul relevant din punct de vedere ecologic”, alăturându-se celor care cred că este de datoria statului să împingă deciziile individuale în direcția corectă. În mod grăitor, atât pandemia, cât și criza energetică europeană indusă de sancțiuni joacă un rol foarte important în gândirea lor:

”Deși principalele crize de mediu, cum ar fi pierderea biodiversității și schimbările climatice sunt mai puțin vizibile și tangibile decât criza energetică și pandemia, factorii de decizie pot învăța din experiențele, uneori dureroase, dar și importante, din ultimii ani: schimbările de comportament ale populației se pot constitui într-o parte a soluției la aceste crize și este posibilă adoptarea și implementarea politicilor care vizează schimbarea comportamentelor.

De exemplu, la jumătatea anului 2022, Germania a introdus o serie de măsuri pentru a atenua criza energetică… Aceste măsuri au vizat comportamentul cetățenilor. Pe lângă apelurile generale de economisire a energiei, proprietarii clădirilor au fost obligați să-și optimizeze sistemele de încălzire, angajații au fost obligați să accepte temperaturi mai scăzute în camere, la locurile de muncă, și a fost interzisă încălzirea piscinelor private… Anterior, Germania a impus măsuri pandemice de amploare pentru limitarea răspândirii infecției. De exemplu, din 2020, au fost adoptate și impuse diverse carantine și limitări ale contactelor sociale care au avut o contribuție evidentă – atât în ceea ce privește consumul de energie, cât și în ceea ce privește comportamentul social – în proiectul de combatere a unor probleme colective.

Este fără îndoială că măsurile menționate mai sus au cerut mult de la oameni și – în ceea ce privește amploarea necesară a restricțiilor sau impactul inegal al acestora asupra diferitelor grupuri sociale – s-au dovedit controversate dar, cu toate acestea, cele două crize dovedesc că, în cazul unei amenințări corespunzătoare și atunci când se recunoaște importanța bunului protejat (în aceste exemple, sănătatea și energia) măsurile politice de restricționare atentă a comportamentului cetățenilor sunt posibile.

Statul a reușit – chiar dacă nu în fiecare caz individual – să elaboreze măsuri astfel încât să își atingă scopul, păstrând proporționalitatea.

În mod evident este de asemenea posibil ca aceste politici să fie concepute și comunicate în așa fel încât să fie susținute de majoritatea populației.”

Sublinierile mele. Toate acestea vorbesc de la sine și nu am prea multe de adăugat în afara observației că singura modalitate de a ”comunica” aceste restricții astfel încât ele ”să fie susținute de majoritatea populației” este recurgerea la panica și isteria provocate și alimentate de mijloacele media.

Corona i-a învățat pe conducătorii noștri că este posibil mult mai mult decât și-au imaginat vreodată și își vor petrece anii următori explorând limitele.

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici