Bună dimineața, domnule președinte.

 

Bună dimineața.

 

Am văzut că ultimele  propuneri ale Guvernului României, pentru că încă nu s-au transformat în hotărâri de guvern sau în legislație, au produs o mare  nemulțumire în rândul membrilor de sindicat. Am dori să cunoaștem opinia BNS.

 

Aș dori să fiți mai explicit, fiindcă unele dintre ele nu mai sunt ”opinii ale guvernului”, ci sunt acte normative, adoptate în ultima săptămână din decembrie 2020, iar altele, într-adevăr, sunt încă pe circuit.

 

Ne refeream la discuțiile legate de salariul minim, legea salarizării, legea  pensiilor…

 

Deja sunt realități. Salariul minim a fost adoptat, e adevărat, într-un  târziu, a fost adoptat săptămâna trecută. În ceea ce privește sectorul public, deciziile au fost luate în ultima săptămână a anului  trecut. Au fost decizii prin care Guvernul încearcă să-și rezolve, până la urmă, o problemă de echilibru macro, pentru că lucrurile nu au stat bine, în ceea ce privește deficitul Bugetului de Stat și a Bugetului de Asigurări  Sociale anul trecut, nu vor sta bine nici anul ăsta, iar anul ăsta, în ciuda unor  prognoze privitoare la o relansare a economiei, rămân în continuare cu trei probleme  majore pe zona de cheltuieli. Cheltuiala cu creșterea de pensii publice, cheltuiala cu alocațiile și cheltuiala cu salariile în sectorul public. Așa că au încercat și încearcă, în continuare, să rezolve aceste probleme bucată cu bucată. Au început cu salarizarea în sectorul public și acum, probabil, vor da răspuns în zilele care  urmează. Ne-au  anunțat că undeva spre sfârșitul primei decade a lunii februarie vor fi gata și cu proiectul de buget, dar probabil că vor tranșa și celelalte două subiecte. Dar acum să le clarificăm. Ce ar fi însemnat, în realitate, creșterea salariilor la bugetari? În 2021  ar fi trebuit să aibă loc o creștere cu 1/4 din diferența existentă între salariul în plată al personalului bugetar din 2019, și nivelul din grilă, prevăzut în legea 153. Și, de asemenea, profesorilor ar fi trebuit să le crească salariile un sfert din diferența de la 1  septembrie 2020, astfel încât să ajungă deja pe grila salarială de la 1 ianuarie 2021. Excepție de la aceste creșteri salariale ar fi trebuit să facă medicii, asistentele medicale și salariații bugetari care, de la apariția legii și până în prezent, se află deja  pe grila din 153. Impactul estimat pentru aceste creșteri salariale pentru 2021 ar fi  trebuit să fie undeva la plus șase miliarde de lei. Ceea ce încearcă să rezolve în momentul de față, și a rezolvat prin această ordonanță, Guvernul Câțu, este o cheltuială suplimentară de șase miliarde de lei. O a doua provocare pentru el o  reprezintă creșterea de cheltuieli pentru alocații. Vă reamintesc că a fost o vânzoleală  generală anul trecut în Parlamentul României, pe subiectul dublării alocațiilor. Ordonanța Guvernamentală a Guvernului Orban, de anul trecut, presupunea o  creștere cu 20% a alocațiilor, de la 1 ianuarie 2021, și încă o creștere de 20%, la 1  iulie anul curent. Una  peste alta, cele două  creșteri cu  20%, 1 ianuarie – 1 iulie ar fi însemnat un plus de cheltuială de 3,6 miliarde de lei. Varianta Parlamentului, care  presupunea o dublare a alocațiilor pentru copii de la 1 ianuarie, ar însemna o creștere de cheltuială cu 6,8 miliarde de lei. La subiectul ăsta, creștere de alocații, iarăși nu  avem încă un răspuns, dar trebuie să ne așteptăm în zilele următoare la o posibilă  variantă oferită de Guvern. Rămâne, de asemenea, pe masa Guvernului, și e un  subiect nerezolvat, creșterea pensiilor. Trebuie să reamintim că s-au întâmplat următoarele lucruri: la 1 septembrie anul trecut, pentru că eram cu puțină vreme  înainte de alegerile generale, Guvernul Orban își asuma, în ciuda anului economic 2020 dezastruos, nu neapărat din cauza lor,  pentru că toate economiile la nivel global  cu mici excepții au avut de suferit, își asumă o creștere de pensii cu 14%. Normal ar fi fost, conform prevederilor legale, să aibă loc o creștere cu 40%. Însă Guvernul Orban zice este foarte riscant să ne ducem la această creștere cu 40%. Și și-au  asumat această ajustare cu 14%, la 1 septembrie. În condițiile în care Guvernul Câțu acum, pentru 2021, nu-și va asuma nici o creștere de pensie publică, rămâne totuși pentru anul acesta un efort suplimentar, deci o cheltuială suplimentară pentru tot anul  2021, de 8,6 miliarde de lei în plus, bani de cheltuit. Ăsta este impactul acelei  creșteri de pensii cu 14%, de la 1 ianuarie. Însă, aici apar variante de lucru. S-ar  putea ca niciuna dintre cele trei pe care le menționez eu acum (pe prima am  menționat-o, și anume ca pensiile să rămână înghețate). Mai sunt încă două variante de  lucru, care vin, o dată din modificarea legii în format guvernamental varianta Orban, care presupune o creștere cu 30% de la 1 septembrie 2021, în condițiile în care s-ar respecta impactul la nivelul bugetului pensiilor pe anul acesta, bugetul consolidat e de o cheltuială  suplimentară  de 17, 5 miliarde de lei, dar mai e și forma adoptată de Parlament, cu 23% creștere de pensii de la 1 ianuarie, și cu încă o creștere de pensii la 1 septembrie, de 5,6%. Asta are cel mai mare impact asupra bugetului, și  anume 31,7 miliarde de lei. Spun că e posibil ca niciuna din aceste variante să nu se  întâmple și să ne trezim cu o ordonanță de urgență care să mai adauge la creșterea de 14% din septembrie, probabil, un procent mic, doar în ideea de a proteja pensiile la inflație, în cursul anului 2021. Ceva similar cu ajustarea salariului minim produs de Guvern recent. Acea creștere cu 70 de lei brut. E posibil tocmai în ideea de a nu avea  un impact major asupra cheltuielilor bugetare.

 

Bun, dar cel puțin în privința indexării pensiilor cu inflația, așa există legislație,  există lege în vigoare, dar știm că nu a fost respectată în ultimii ani.

 

Ei au încălcat sistematic această legislație. Și-a asumat-o, la un moment dat public, fostul președinte Traian Băsescu, care comenta acest subiect. Dar ce, e prima lege care nu se respectă în România? Și, evident, toate aceste lucruri sunt duse în acest etern răspuns pe care îl auzim de la liderii politici români: nu sunt bani! În realitate, economia României produce bani. Problema e în altă zonă și anume cum fiscalizăm această economie. Pentru că modul în care este fiscalizată această economie, modul în care este administrat sistemul fiscal din România, nu ne duce la colectarea de venituri fiscale rezonabile din economia României. Suntem pe penultimul loc în Europa, după Irlanda, în ceea ce privește veniturile fiscale, inclusiv contribuții sociale. Stăm foarte, foarte prost la acest capitol! De asemenea, la zona impozitului pe avere, România se află detașat pe  primul loc. Pe  primul loc, evident, din coadă. Asta înseamnă că avem un sistem fiscal care permite acumularea de averi rapid, în mâna unor persoane fizice, sau a unor persoane juridice. Poate că un astfel de model  ar fi fost compatibil în anii 90, până prin 2005, să zici domle, 15 ani în care, într-adevăr, România trebuie să-și crească noii capitaliști. Dar după 30 de ani să rămâi în același model nu e bine deloc. Nu e bine deloc, pentru că dacă România ar lua în serios acest subiect, și dacă România și-ar regândi politicile fiscale, dacă România ar vrea să-și asume o asistență tehnică de calitate, de la nivelul Comisiei Europene, și ar reproiecta politicile fiscale, ar îmbunătăți sistemul de administrare al aparatului fiscal, ar lupta serios cu evaziunea și frauda, ar ataca piața muncii pe zona de muncă la gri și  muncă la negru, ar elimina din legislația fiscală acele, eu le numesc „rupturi” în ochiurile de la plasa cu care colectăm venituri fiscale… Nu mi se pare normal ca astăzi să permiți, în Piața Muncii din România, utilizarea unor substitute de contracte individuale de muncă, când vezi clar că acolo e muncă dependentă și, în realitate, e contract individual de muncă, dar le dai posibilitatea ălora să facă alte tipuri de contracte, care să aibă un tratament fiscal mai lejer. Nu mi se pare normal ca un salariat să plătească 25% la pensii, 10% la sănătate și încă 10%, evident, impozitul pe venit, în  timp ce alții, care au contracte de muncă deghizate să aibă opțiuni. Să poată  să plătească opțional între același nivel, procentual vorbind, la pensii și la sănătate, între salariul minim și venitul pe care îl ia. Evident că va plăti la nivelul salariului minim, evident că asta înseamnă mult mai puține venituri la Bugetul Fondului Public de Pensii,  spre exemplu, evident că asta înseamnă ca pe viitor să ne pregătim de o masă uriașă de indivizi, ajunși la pensie în zona pensiei minime și să ne trezim că mulți dintre aceștia, care și-au  risipit oportunitățile din tinerețe și din perioada de vârstă medie, atunci când erau activi, să îi vedem pe lista asistaților social, chiar dacă în primii 20-25 de ani din viața loc activă au avut venituri mari.

 

 

Va continua

 

Un interviu de Cezar Corâci