Dacă Salvador Dali ar fi fost scriitoare japoneză
Hello, friends! Voi ce mai citiți?
Eu, cu japonezismele mele. De data asta cu Hiromi Kawakami și Jurnalul unei g le spune autoarea: Când calci pe șarpe; Dispariție și Jurnalul unei nopți nedesăvârșite care dă și titlul cărții.
Este vorba despre o ficțiune care te duce cu gândul la folclor sau mitologie. E o scriitură plină de simboluri pe care fiecare cititor le va interpreta altfel.
Șarpele poate fi apă, femeie sau chiar ademenitorul biblic.
● ” Eu știu multe lucruri pe care tu nu le știi, Hiwako dragă!…..zise ea cu un glas vâscos, apoi se incolăci, se transformă în șarpe și se prelinse către tavan.”
O persoană „dispărută ” poate fi doar o ființă neînțeleasă sau una cufundată intr-o depresie profundă și care nu mai comunică cu restul lumii.
●”Am fost mereu lângă voi dar se pare ca voi nu m-ati auzit, oricât de tare v-aș fi vorbit. Când va băteam pe umăr vă uitați aiurea. Când vă mângâiam tresăreați uimiți. Chiar și așa, să nu fiu văzută de nimeni a fost o taină de nepătruns.”
O femeie neiubită se poate micșora, zi după zi, până aproape de aneantizare.
●”…fratele mijlociu îi șoptea lui Hiroko cea micșorată niște vorbe nepăsătoare de dragoste pe care ea le asculta cu o privire goală. ”
Senzația mea a fost că citesc basme populare în care personaje stranii trăiesc vieți suprarealiste. Totul intr-un amestec minunat de absurd, fantastic și poetic ce culminează apoteotic în a treia povestire. Noaptea – personajul principal se construiește pe parcursul unor vise. Frumoase uneori, coșmaruri alteori, denumite pe măsură: Cal, Haos, Big Crunch, Zvârlugi, Cârtiță, Fractal…
A 3-a poveste e un cumul de 19 proze foarte scurte care m-a dus cu gândul la ” save the best for last”.
Dacă cineva ar încerca să picteze ce citește, probabil că l-ar concura serios pe Salvador Dali.
Eu am citit, mi-am imaginat și mi-a plăcut mult, mult, mult.
În consecință, toată cartea e subliniată și adnotată. Dovada iubirii mele supreme. (Don’t judge!)
