Continuare din articolul anterior

Efectul negativ e același…

Exact. Dar câteodată ai nevoie să cunoști și cauzele. Vedeți ceea ce se  întâmplă acum este o chestiune care ar trebui să ne îngrijoreze. Tot acest fast, acest spectacol de lumină și sunete în legătură cu fondurile comunitare, faptul că ni  se tot anunță că ele sunt miracolul, ne duce la ideea că România, în realitate, nu are niciun fel de capacitate internă de a se redresa. Stăm la mâna acestor fonduri care, așa cum am spus, nu sunt atât de miraculoase pe cât par și, în lipsa sau în incapacitatea lor de a mișca ceva, ne vom împrumuta în viitor și mai mult. Și România intră într-o perioadă în care tot ceea ce facem și consumăm este pe bază de împrumut. Se vorbește despre  investiții. Vom face investiții, vom face investiții, este un  laitmotiv, dar trebuie să  spunem foarte clar că investițiile au un efect negativ enorm de mare astăzi, acum, în România. Pentru că investițiile în România înseamnă import 100% de capital de producție. Nu mai fabricăm bitum, deci va trebui să importăm pentru autostrăzi, nu mai fabricăm fier  beton, nu mai  fabricăm sticlă de construcții, ceramică și  altele… Deci dacă vrem să dezvoltăm construcțiile, va fi un import foarte  mare. Dacă vrem să facem autostrăzi, va fi un import foarte mare. Sigur că, în timp, probabil că lucrurile se vor rearanja, pentru că investițiile aduc beneficiu, dar pe termen scurt și mediu situația în România nu e deloc roză.

Fondurile europene presupun cofinanțare, printre altele. Or, din câte știu, pe bază  de  împrumuturi nu prea… E între regulile Uniunii Europene…

Sigur că da, și asta e o mare problemă.

Adică  voi avea neîncrederea inclusiv a comunităților locale care e din ce  în ce  mai mare, în absorbția de fonduri  europene, datorită  a  ”n” scandaluri, a  ”n” reguli, unele impuse numai  de  noi, care  nu  existau la nivelul Comisiei Europene.  Nici eu, personal, nu înțeleg acest entuziasm al guvernului pentru ideea de fonduri  europene pe care, din câte știu eu, întreprinzătorii nu prea îl împărtășesc.

Pe de o parte. Pe de altă parte, trebuie și să demitizăm aceste fonduri  europene. Deocamdată discutăm despre 30 de miliarde. În realitate sunt 17 miliarde nerambursabili, restul sunt împrumuturi. Împrumut cu o dobândă mai mică, e adevărat, dar tot împrumut este. Deci oricum am lua lucrurile deocamdată e foarte greu să ne gândim la o relansare așa cum o dorește guvernul, în formă de V, așa ca un avion cu reacție, să decolăm dintr-o  dată… Nu! Va fi greu și de abia de acum începe o perioadă grea, pentru că veniturile  populației nu mai sunt la nivelul la care au fost.  Pensiile, salariile nu mai fac față unor creșteri importante de prețuri, scade consumul, iar ideea asta care nu e bine  înțeleasă, de către unii, și anume că prin consum nu  faci  creștere economică  e falsă, deoarece consumul trebuie să pună în mișcare economia.

E o pârghie folosită în multe țări și, cel puțin pe termen scurt…

Sigur, cu condiția să ai o cât mai importantă ofertă internă.

Evident, evident, să nu fie bazat numai pe import.

Însă, totuși, revenind la această idee de… în fond 30  de  miliarde, ok,  chiar dacă împrumut, dar asta  înseamnă proiecte… Nu știu, planul ăla de reziliență dvs. vă spune ceva?

Păi nu-mi spune  mare  lucru pentru că nu  este  nici  finalizat, nici public. Sunt  niște discuții generale în legătură cu  el pe care  le-am auzit din niște ieșiri publice ale decidenților noștri,  după întâlnirea de la Cotroceni a guvernului cu  dl. președinte. Acest plan trebuie spus că a fost respins prima oară de Uniunea Europeană pentru că nu  avea  în vedere cele șase direcții prioritare. Acum se lucrează intens, asta știu precis, dare-ar Domnu să se lucreze și bine, pentru că până pe 30 aprilie planul trebuie să fie trimis la Bruxelles.

Planul nu ar trebui să fie baza următoarelor proiecte finanțate cu cele 30 de miliarde sau măcar direcțiile…

Sigur că  da

… trebuie să fie prinse în acest plan. Pentru că…

O să fie un fel de schemă strategică..

Deoarece Comisia Europeană se va uita dacă sunt coerente și consecvente.

O, da, sigur. Acest plan trebuie să treacă și prin Parlament, chiar dacă Guvernul nu dorește, dar asta este indicația UE, deci până la 30 aprilie, după aia trebuie să fie negociat la Bruxelles și  numai după asta o să vedem cât mai rămâne valabil din el.

Și ce poate fi  finanțat, pentru că ideea de 30 de miliarde e o cifră teoretică, care dacă nu va fi acoperită de proiecte, nu vom reuși să absorbim acești bani.

Da.

Mi-am pus de multe ori întrebarea, domnule profesor, cum se face că țări ca Polonia au reușit să absoarbă integral fondurile comunitare?…

Aceasta e o discuție pe care vă sugerez să o aveți în ziarul dvs. în mai multe seriale. Pentru că  este extraordinar ce a făcut Polonia! Polonia este campioana acestui secol din punctul de vedere al dezvoltării, a făcut niște lucruri extraordinare și trebuie să le prezentăm…eu am tot scris pe ideea asta și am publicat pe ici pe colo… Deci trebuie ca lumea să  știe ce au  făcut alții și  ce am putea să facem și  noi…

Pentru că dacă tot copiem experiențe din UE, hai să le copiem pe cele pozitive…

Este un miracol ce s-a întâmplat în Polonia, cum au reușit să avanseze într-un ritm extraordinar, să  devină o putere economică și asta sigur cu aceleași mijloace pe care teoretic le-am fi avut și noi, adică fonduri europene și efortul  intern. La noi efortul intern a fost mai mic, sau a fost chiar  obstrucționat atunci când a încercat să fie. Tocmai discutam despre faptul că acest efort pe care patronatul român îl face prin întreprinderile mici și mijlocii nu este deloc sprijinit de Guvern. Doar în teorie, fel de fel de programe, dar toată lumea știe că aceste programe nu au funcționat sau au  funcționat extrem de modest.

Dle  profesor  înțeleg că  există   disponibilitatea de a  ne spune câteva lucruri  despre experiența poloneză și  vom  reveni.

Mulțumesc, și  cred că  necesar, pentru că lumea trebuie să știe ce se  poate face. Ceea ce alții au făcut și de ce să nu facem și noi? Mai  târziu decât ei, dar să începem  să  facem.

Vă mulțumim foarte, foarte mult. Vă urăm mult succes în continuare.

Citește și Mircea Coșea (I): În toate țările  măsurile de restricționări  au  fost dublate cu măsuri  de compensare a pierderilor. La noi lucrurile au  stat total  diferit.

Interviu realizat de Cezar Corâci