Dedicație pe suflet
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, a venit momentul să cunoașteți un artist complet: Stelian Necșoi, scriitor (poet, prozator, eseist, dramaturg), artist plastic, cantautor și realizator de emisiuni radio-tv.
Vorbind despre sine, afirmă: „sunt un om care iubește frumosul, florile, copiii, animalele, poezia, muzica, desenul”.
Domnul profesor Necșoi trece cu modestie peste faptul că timpul său a devenit, de ceva vreme, timpul comunității. Trăiește și activează în Pitești, dar participă, neobosit, la anumite evenimente culturale organizate in București. A primit multe premii, este cunoscut și așteptat la întâlniri culturale pentru poezie, dar și pentru intervențiile sale muzicale. Nu vine fără chitară. Nu vine fără creioane și blocul de desen. Colegii și spectatorii au plecat întotdeauna cu portrete realizate spontan. Un grafician cu spirit de observație și mână sigură. Incontestabil talent și dăruire!
A scris, printre altele, culegeri de exerciții de limba franceză și cărți pentru copii. A apărut în antologii, ziare, reviste și în spații media destinate culturii. La Editura Izvorul Cuvântului i-au apărut peste 11 cărți (poezie și proză), reținând atenția albumul de desene (2021).
Dacă ar trebui să-l descriu pe profesorul Stelian Necșoi după lucrările sale plastice, aș spune simplu: spirit liber, solar, senin!
Dacă citesc poemele, am impresia că mă aflu în fața unui etern îndrăgostit.
La Centru Cultural Pitești realizează emisiunea „Medalion Cultural cu Stelian Necșoi”. Atunci ne aflăm în fața unui coleg eficient, a unui profesionist desăvârșit.
Personalitate complexă, demonstrează prin tot ce face că iubește arta, oamenii, viața.
Imaginile și cuvintele sale sunt edificatoare. Vă invit să vă înseninați!
Draga mea frumoasă dragă
Pe când lumea doarme-n pace,
Peste toate luna toarce,
Gândul meu spre tine-aleargă,
Draga mea frumoasă dragă.
Și cum dormi cu perna-n brațe,
Părul pare pus pe moațe,
Porți sub pleoape lumea-ntreagă,
Draga mea frumoasă dragă.
Ochii i-ai deschis distrată
Mi-ai zâmbit. Inima-ndată
Pieptul stă ca să mi-l spargă,
Draga mea frumoasă dragă.
Ba mă chemi, ba mă alungi
Cu-ale tale gene lungi
Cine să te înțeleagă,
Draga mea frumoasă dragă?
Constatare
Azi, prinzându-ne de mână,
Mi-ai fost inimii stăpână
Iar eu, fluture am fost
Si-am zburat într-o clipită
Drept pe pleoapa-ți obosită
Ca să mă visezi frumos…
Azi, pe când timid, tăcut
Mi-ai trimis în zbor sărut,
Am simțit că pot zbura
Fără aripă deschisă,
Bucurie nedescrisă
Ai adus în lumea mea.
Mâine, când nu vom mai fi
Decât vis, as vrea să știi
Că n-am să te pot uita.
Tu vei fi mereu o stea
Luminându-mi cerul noaptea
Tu vei fi mereu a mea.
Lasă-mă
Lasă-mă să te odihnesc
Pe aripile sufletului meu
Și să te-mpodobesc
In păr punându-ți curcubeu
Și în urechi cercei
Făcute din cirese-amare…
Lasă-mă să te iubesc,
Visul meu de fericire…
Amintiri
În ulcica de pământ
Buna punea lapte cald
Fredonând încet un cânt
Cu glasul ei minunat.
Si-ascultam așa vrăjit
Uitând de tot și de toate,
Laptele-abia covăsit
Îl beam pe nerasuflate.
Și astăzi îmi amintesc
Perele de vară, coapte
După care-atât tânjesc,
Pere roșii, parfumate…
