Despre învățământul Românesc, toată lumea își dă cu presupusul, inclusiv decidenții! De la elevi care încă trec prin acest drum înfiorător și, clar, stresant, până la oameni care au absolvit școala „ca pe vremea lor” și știu ei mai bine. E un subiect deschis, are mulți participanți și atrage foarte mulți oameni. De ce îi atrage pe oameni subiectul legat de educație și legile educației? Pentru că ne lovim în societate de oameni diferiți, educați în stil diferit, iar când nu ne convine, îi blamăm pentru *educația* precară pe care o au.
Educația include mai multe subiecte, precum: educația academica, educația de acasă și comportamentul, deschiderea pe care o avem față de societatea noastră. Prin urmare, un termen umbrelă care include foarte multe noțiuni și mult prea puține definiții sau limitări.
În presă, media sau societate,educația reprezintă învățământul de stat. Este foarte ușor să ataci sistemul de învățământ! Si pe bună dreptate! Știe cineva cine este liderul acestui domeniu menit eșuării? Eu, sincer, nu. Teoretic ar trebui să fie ministrul educației, dar practic și el se chinuie să facă o echipă bună cu presa, și să dea în cei mai neajutorați participanți ai acestui demers- profesorii!
Da, da, știm! Buruienile sunt peste tot, în orice domeniu, oriunde. Însă când ați auzit ultima oară o știre pozitivă despre cadrele astea chinuite? Nu prea, corect? Vă dau un mic exemplu. La o școală la care predau s-au făcut niște proiecte foarte frumoase, la nivel local. Echipa de fotbal câștigase premii, ne pregăteam de Erasmus, ne pregăteam să intrăm în reabilitare, dar asta nu a fost de interes pentru public. Ce naiba, ați văzut voi directori implicați? Credeți în asemenea legende? Evident că nu! Directorii sunt corupți, malefici și, cel mai important, toți la fel!
Revenind la subiect și lăsând ironia mea amară, chiar era un lucru superb să auzim reușitele unor directori, împreună cu echipa de profesori. Dar presa nu a venit…. Știți când a venit?? Când a reclamat un părinte că terenul din spatele școlii (care nu aparține de școală- de fapt cumva da, dar practic nu. Știți voi…legea interpretabilă din România..) e plin de gunoaie. Ne-au asaltat, să arate, să ne filmeze, să îi acuze. De fapt, după ce au discutat cu directorul școlii, au realizat ce prostie voiau să difuzeze. Legea discutabilă, specifică statului. Wow! Poate credeți că directorii s-au simțit presați de camere și au avut alt discurs cu reporterii decât cu părintele. Nu a fost așa. Oamenii chiar s-au străduit, însă acest seniment de „plătesc taxe, sunt îndreptățit să fac așa cum consider” ne pune de multe ori în lumina ridicolului.
Ce urmăresc eu cu aceste evenimente din sistemul educațional?
Îmi doresc să pun la dispoziția dumneavoastră punctul de vedere al unui cadru didactic dornic de a îndeplini așteptările tuturor. Suntem oameni tineri care știm prin ce am trecut și știm ce am vrea să schimbăm. Această luptă acerbă ne cam consumă, mai ales că vedem cât de lipsiți de sprijin suntem. Ești tânăr? N-ai experineță, nu știi tu cum se face carte! Vrei să te implici? Stai în banca ta, că nu ai toate gradele luate într-o vară! Ești mai exigent și ai pretenții de la elevi? Da cine ești tu? Ce ai făcut important în viața ta? Nici măcar nu ești părinte să înțelegi un copil! Ești profesor de 10-15-20 de ani? Păi ești expirat, ce mai cauți în sistem? Fă-le loc tinerilor!!! ( ca să le tăiem aripile mai repede!) Oricum o dai, nu e bine.
V-ați gândi că avem reprezantanți să ne apere și nouă ultima picătură de decență….de unde? Sindicatele nu sunt în stare să uneasca profesorii, să îi asigure că totul este în regulă, chiar dacă protestează. Care e problema? Medicii, polițiștii, militarii, pensionarii, horeca, toți protestează! Noi nu. Nouă ne este frică de repercusiuni. Poate și meseria asta care te face să iei peste 100 de dezicii pe zi, ne duce într-un stadiu de a despica firul în patru, paranoia etc. Pe noi nu ne sprijină cam nimeni. Stau și mă uit în jur. Părinții nu, elevii nu, ministrul (șăfu) nu, societatea nu, media clar nu, influenceri nu…(Selly a făcut totuși un pas spre noi și a spus niște adevăruri legate de meseria noastră și menirea pe care o avem, am ales să citez din Observatorul pentru că el participă des la emisiunile Antenei, iar la un search pe YouTube, găsiți declarația lui. )
Dacă nimeni nu face nimic, invit cadrele didactice să ne expună câteva povestioare. Fie bune, fie rele, aici au loc toate! Înainte să judecăm și să aruncăm cu noroi în alții, ar fi bine să cunoaștem și varianta celuilalt. Promit că revin cu povești absurde, amuzante și la limita rațiunii! Sper să vă distrați pe parcurs și să ne apropiem, astfel încât să clădim viitorul nostru cât mai bine.
Un profesor observant.
