Maria, Regina României

În sfârşit, un film românesc bun, cu un subiect incitant şi care reuşeşte să adune în sălile de cinematograf spectatori de toate vârstele!

Este un film unde nepoţii îşi aduc bunicii la cinematografele moderne din mall-uri şi toată lumea pare mulţumită!

Bunicii îşi aduc aminte de vremuri demult uitate, iar copiii şi nepoţii lor află lucruri mai puţin ştiute despre regi şi regine care au condus România prin negura istoriei.

„Maria, Regina României”, în regia lui Alexis Sweet Cahill, este un film inspirat din fapte reale al cărui scenariu se bazează pe informaţiile din jurnalul reginei, articolele din presa vremii şi pe declaraţiile politicienilor acelor ani.

Unul dintre producătorii filmului este Radu Apostolescu, fost fondator al site-ului eMAG şi astfel, filmul a primit tot ce trebuie pentru a fi un succes: cel mai mare buget pentru o peliculă românească de după 1989, coloană sonoră impecabilă, efecte asemenea şi actori străini acolo unde a cerut scenariul.

Filmările au avut loc în România şi Franţa în locaţii autentice precum: Palatul Cotroceni, Castelul Peleş, Quai d’Orsay din Paris, iar în post-producţie au fost recreate zone din Calea Victoriei, Gara de Nord, Gare de Lyon, Place Vendome, aşa cum arătau în 1919.

Rolul principal aparține Roxanei Lupu, care a întruchipat-o recent și pe Regina Elisabeta a II-a, într-un documentar BBC.

Despre film, regizorul spune că „este povestea unei femei hotărâte ce devine eroina unei întregi naţii”.

Acțiunea se petrece în primăvara anului 1919, atunci când Regina Maria participă la Conferința de Pace de la Paris pentru a convinge liderii puternici ai lumii să recunoască oficial Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Contextul istoric era ……

Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, România. Etape preliminare au fost Mica Unire din 1859 a Țării Moldovei cu Țara Românească și dobândirea independenței în urma războiului din 1877-1878, pe fondul renașterii naționale a românilor în parcursul secolului al XIX-lea.

Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi Regat) a dus la constituirea României Mari şi a fost scopul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei.

Printre personalitățile care au avut contribuții importante la participarea României la război și la realizarea Marii Uniri au fost regele Ferdinand si sotia sa, Maria.

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (1865 – 1927; nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen; fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei) a devenit Principe de Coroană al Regatului României in 1889, în urma renunțării tatălui și fratelui său mai mare, Wilhelm, la drepturile de succesiune la coroana regală a României si ulterior, rege al Regatului României la 10 octombrie 1914, sub denumirea de Ferdinand I, în urma morții unchiului său, regele Carol I.

Regele Ferdinand a condus România în timpul Primului Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, fapt care a avut ca efect excluderea sa din Casa Regală de Hohenzollern de către împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei şi a refuzat să promulge Pacea de la Buftea, ceea ce a făcut posibilă participarea României pe picior de egalitate cu statele victorioase la tratativele de pace de după Primul Război Mondial.

Regele Ferdinand nu era pregătit pentru a fi rege, nu avea anvergura unchiului său Carol I, era considerat un om timid, pasionat de botanică, obligat să-şi asume rolul de conducător al ţării într-o perioadă extrem de dificilă însă, soarta l-a ajutat dându-i o soție imperială: pe englezoaica Maria.

Regina Maria a României (1875 – 1938; născută Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, părinții săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg și Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, mare ducesă a Rusiei, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei) a fost mare prințesă a Marii Britanii și Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii şi principesă de coroană și a doua regină a României, în calitate de soție a principelui de coroană devenit ulterior regele Ferdinand I al României şi mama regelui Carol al II-lea.

Maria, s-a căsătorit la 29 decembrie 1892 cu Ferdinand I, principele moștenitor al tronului României si, încă de la început, a reușit să se integreze națiunii care o adoptase ca principesă și,  din 1914, ca regină.

Regina Maria a urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea recunoaşterii de către aceasta a realizării statului național român.

În anul 1913, regele Carol I îl numește pe prinţul Barbu Știrbey ( supranumit şi “Prinţul alb,” nepotul lui  Barbu Știrbei, Domn al Țării Românești între 1849 – 1856, fiul lui Alexandru Știrbei, om politic, şi Maria Ghika-Comănești, descendent și din neamul Brâncovenilor) administrator al Domeniilor Coroanei Regale. Între prințul moștenitor Ferdinand și Barbu Știrbey s-a legat o puternică prietenie. Devenit rege, Ferdinand îl va lua consilier personal pe Știrbey. Și între regina Maria și Știrbey relațiile au fost deosebit de prietenești – în așa măsură încât în epocă a circulat insistent zvonul că principesa Ileana ar fi fost fiica nelegitimă a celor doi.

Pe timpul războiului, familia regală împreună cu prinţul Barbu Ştirbey s-au refugiat la Iaşi.

În această perioadă, Maria a activat ca soră de caritate în spitalele militare, ceea ce a făcut  să fie numită în popor „mama răniților”.

In contextul izbucnirii revoluției în Rusia și înlăturarii țarismului, în martie 1917, care au avut un puternic ecou asupra ostașilor ruși de pe frontul din Moldova şi pentru a preveni o eventuală „contaminare” cu doctrina bolşevică a ostașilor români, în covârșitoarea majoritate țărani, regele Ferdinand a fost sfătuit de Știrbey, Brătianu, Nicolae Iorga și  Maria să adreseze ostașilor un mesaj prin care să promită înfăptuirea reformelor. Textul a fost redactat de Barbu Știrbey și a avut o primire entuziastă, contribuind la calmarea spiritelor, dar și la creșterea popularității regelui care, în anii ce urmează, adoptă reforma agrară și votul universal.

La sfârșitul războiului, România a încheiat procesul de realizare a statului național-unitar, prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu Vechiul Regat însă, Regatul României era devastat și cufundat în controverse politice. În aceste condiţii, regina Maria a României a primit misiunea de a acţiona pentru recunoașterea internațională a Marii Uniri la Conferința de Pace de la Paris din 1919.

În perioada Conferinței de Pace de la Paris (1919), dar și după încoronarea, alături de regele Ferdinand, ca suverani ai României Mari (Alba Iulia, 15 octombrie 1922) regina Maria a participat la o campanie diplomatică pentru recunoașterea internațională a statului român reîntregit, având întrevederi oficiale sau informale cu suveranul englez, cu președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson, președintele Franței, Georges Clemenceau sau cu reprezentanții de marcă ai mass-mediei europene.

În anul 1925 a izbucnit criza dinastică, provocată de renunțarea principelui Carol la drepturile sale de succesiune la Coroana României, fapt ce l-a determinat pe Ferdinand să îl excludă pe Carol din Casa Regală a României și să îl numească drept principe moștenitor pe fiul acestuia, Mihai, care avea să succeadă la tron, în 20 iulie 1927.

Ferdinand a murit la Sinaia, la 20 iulie 1927. După moartea lui și venirea la putere a fiului său, Carol al II-lea (1930), acesta a reușit îndepărtarea reginei Maria din viața politică, obligând-o practic să trăiască într-un fel de exil intern la reședințele sale de la Balcic și Bran.

În ultimii doi ani de viață, bolnavă fiind, Maria se tratează la diferite sanatorii din Europa, revine în țară în vara lui 1938 şi se stinge la reședința sa de la Pelișor.

Încheiată de facto la 1 decembrie 1918, odată cu unirea Transilvaniei, recunoașterea diplomatică a Marii Uniri a solicitat eforturi pe parcursul următorilor ani. În ciuda constituirii ei într-un scop esențial al politicii externe în următoarele două decenii, recunoașterea din partea Uniunii Sovietice nu a venit niciodată, iar dinspre aceasta avea să vină în iunie 1940 ultimatumul declarat, în conivență cu Germania nazistă, care a pus în acțiune dezmembrarea României Mari în profitul Uniunii Sovietice, Ungariei, precum și Bulgariei.

Din câștigurile teritoriale ale anului 1918, doar Transilvania și Bucovina de Sud au rămas României după cel de-al Doilea Război Mondial. Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța au fost încorporate in URSS, iar Cadrilaterul a rămas Bulgariei.

În loc de încheiere…

Am văzut acest film cu 24 de ore înainte de a scrie acest articol. Actriţa Roxana Lupu surprinde perfect personalitatea reginei Maria şi filmul te impresionează atât de mult încât am ieşit plângând din sală… şi nu-mi amintesc ceva asemănător în ultima perioadă. Şi totuşi,… de ce plâng? Evenimentele sunt pozitive şi… atunci?

Pentru că nu mai avem astfel de conducători şi nici nu am speranţa că vom avea prea curând…..!