Bruce Schneier

Spionajul și supravegherea sunt lucruri diferite, dar legate între ele. Dacă angajez un detectiv privat să vă spioneze, acesta ar putea ascunde un microfon în casa, în mașina sau în telefonul dumneavoastră, astfel încât să vă poată asculta convorbirile. La sfârșit, aș primi o informare despre toate conversațiile avute și conținutul lor. Dacă același detectiv ar fi angajat pentru a vă pune sub supraveghere, aș primi o informare diferită: unde ați fost, cu cine ați vorbit, ce ați cumpărat, ce ați făcut.

Înainte de apariția internetului punerea cuiva sub supraveghere era costisitoare și consuma mult timp. Trebuia să pui pe urmele cuiva o altă persoană, care să noteze fiecare mișcare a celui urmărit. Acea lume a dispărut pentru totdeauna. Telefoanele noastre știu unde ne aflăm, cardurile de credit ne urmăresc achizițiile, aplicațiile îi memorează pe cei cu care vorbim, iar dispozitivele de citit știu ce anume citim. Calculatoarele colectează date despre felul în care le utilizăm și – pe măsură ce stocarea și procesarea devin tot mai ieftine – le salvează în vederea unor utilizări ulterioare. Practicile care înainte vreme erau individualizate au devenit ”colective”, iar supravegherea a devenit planul general de business al internetului – nu avem nicio șansă de a scăpa de el.

Spionajul este o altă chestiune. Pe vremuri puteai pune un microfon în telefonul cuiva, în casă sau în mașină, dar era nevoie de cineva care să asculte. Da, companiile de spyware de tipul NSO Group pot ajuta guvernele să pirateze telefoanele oamenilor dar, din nou, oamenii sunt cei care trebuie să se ocupe de rezultatele finale. Și guvernele puteau verifica postările pe rețelele sociale, pe baza unor cuvinte sau expresii, dar era o cenzură grosieră și ușor de ocolit. În spionaj este nevoie de multă muncă umană.

Inteligența artificială este pe cale să schimbe toate astea. Sistemele de inteligență artificială generativă se pricep foarte bine la centralizarea datelor. Dați-i unui asemenea sistem sarcina de a se ocupa de o întâlnire de o oră și vă va returna un rezumat de o pagină a celor spuse. Cereți-i să caute în milioane de conversații, organizându-le după subiect și va face asta. Vrei să știi cine și despre ce vorbește? Îți va spune.

Tehnologiile sunt departe de a fi perfecte, ba unele sunt de-a dreptul primitive. Le scapă lucruri importante. Și greșesc deseori. Dar la fel fac și oamenii. Numai că, spre deosebire de oameni, sistemele de inteligență artificială pot fi replicate de milioane de ori și îmbunătățite într-un ritm uimitor. Suntem pe cale să intrăm în era spionajului în masă.

Supravegherea în masă a schimbat total ideea de supraveghere. Cum toate datele sunt salvate, se poate merge înapoi în timp fără ști măcar pe cine vrei să vizezi. Spuneți-mi unde a fost această persoană anul trecut. Dați-mi o listă cu toate berlinele roșii care au trecut pe acest drum în ultima lună. Și una cu toate persoanele care au cumpărat în acest an igredientele necesare unui dispozitiv exploziv improvizat într-o oală sub presiune. Găsiți-mi toate perechile de telefoane care au înaintat unul spre celălalt, apoi au pornit din nou, o oră mai târziu, de data aceasta îndepărtându-se (un semn al unei întâlniri secrete).

În mod similar, spionajul în masă va schimba ideea de spionaj. Toate datele vor fi salvate. Totul se va putea căuta, găsi și înțelege, la grămadă. Spuneți-mi cine a vorbit despre un anumit subiect în ultima lună și în ce au constat acele discuții. Persoana A a făcut ceva: verifică dacă din proprie inițiativă sau la îndemnul cuiva. Găsiți-i pe toți cei care pun la cale o crimă, răspândesc un zvon sau plănuiesc să participe la un protest politic.

Și multe altele. Pentru a descoperi o structură organizațională, căutați pe cineva care dă instrucțiuni similare unui grup de oameni, apoi toți oamenii cărora le-au fost transmise aceste instrucțiuni. Pentru a ști în cine au încredere, căutați-i pe aceia cărora le împărtășesc secretele. Puteți urmări prieteniile și alianțele pe măsură ce se formează și se rup, în detaliu. Pe scurt, poți ști tot despre ceea ce vorbește toată lumea.

Dar spionajul nu se limitează la conversațiile telefonice sau la discuțiile avute prin intermediul computerului. Microfoanele de pretutindeni vor alimenta spionajul în masă exact așa cum camerele de luat vederi întrețin supravegherea în masă. Siri, Aleha și Hey, Google ascultă deja permanent, doar conversațiile nu sunt, încă, salvate.

Conștiința supravegherii permanente schimbă comportamentul oamenilor. Se conformează. Se autocenzurează, în ciuda efectelor înfiorătoare pe care le poate avea acest lucru. Supravegherea facilitează controlul social iar spionajul în masă nu va face decât să agraveze situația. Guvernele din întreaga lume se folosesc deja de supravegherea în masă; vor proceda la fel și cu spionajul.

Corporațiile vor spiona oamenii. Supravegherea în masă a inaugurat era reclamelor personalizate; spionajul în masă va supraalimenta această industrie. Informații depre ceea ce vorbesc oamenii, stările lor de spirit, secretele lor – totul poate fi un fel de ”iarba mâței” pentru agenții de marketing care caută pretutindeni câștigul. Monopolurile tehnologice care ne supraveghează nu vor putea rezista tentației de a colecta și utiliza toate aceste date.

În primele zile ale gmail, Google a vorbit despre folosirea conținuturilor gmail pentru a oferi oamenilor anunțuri personalizate. Compania a încetat să facă acest lucru, probabil pentru că datele despre cuvintele cheie colectate erau prea slabe și, prin urmare, inutile pentru marketing. Dar acest lucru se va schimba curând. Poate că nu Google va fi primul care va spiona conversațiile utilizatorilor săi dar, după ce vor începe alții, nu va putea rezista. Adevărații lor clienți – agenții de publicitate – o vor cere.

Am putea limita toate astea. Am putea interzice spionajul în masă. Am putea adopta reguli puternice de confidențialitate a datelor. Dar n-am ridicat niciun deget pentru limitarea supravegherii în masă. De ce am face-o în cazul spionajului?

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Bruce Schneier este inginer tehnolog, specialist în domeniul securității, de renume internațional, membru al Centrului Berkman Klein pentru internet și societate de la Universitatea Harvard, lector al Departamentului de politici publice al Facultății Kennedy de Guvernare și Administrație Publică de la Harvard, membru al consiliului de administrație al Electronic Frontier Foundation și Acces Now și membru al consiliului consultativ al Electronic Privacy Information Center și VerifiedVoting.org. De asemenea, este autorul a pete o duzină de cărți, cele mai recente dintre acestea fiind A Hacker’s Mind: How the Powerful Bend Society‘s Rules și How to Bend Them Back.