Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat luni 4 decembrie a.c. că premierul israelian Benjamin Netanyahu va fi judecat, în cele din urmă, din cauza ofensivei în curs de desfăşurare a Israelului în Fâşia Gaza, ca un criminal de război. A mai criticat, de asemenea, ţările occidentale care sprijină Israelul. Nu este primul discurs belicos al liderului de la Ankara, referitor la Netanyahu. De altfel, 81,8% din turcii chestionaţi plasează Israelul, din cauza politicii sale faţă de palestinieni, în fruntea „duşmanilor Turciei”. La rândul său şeful serviciului de securitate internă, Shin Bet, din Israel, Ronen Bar, declarase duminică 3 decembrie a.c., într-o înregistrare difuzată pe postul public israelian (Radio Kan) că Israelul va urmări mişcarea de rezistenţă palestiniană (Hamas) în Qatar, Turcia şi Liban. Nu se poate spune cu exactitate când a avut loc înregistrarea şi ar putea fi o casetă mai veche, difuzată acum. „Aceasta este operaţiunea noastră de la Munchen”, a adăugat şeful Shin Bet, referindu-se la operaţiunea Mossadului, care i-a vânat pe liderii palestinieni, participanţi la operaţiunea Munchen 1972. Pe marginea căreia s-au scris cărţi şi s-a produs un film cu mare audienţă. Hamas ar cam trebui să ţină cont de ameninţările israeliene. Netanyahu, conform ziarului american Wall Street Journal, citând surse oficiale israeliene, ar fi ordonat agenţilor serviciilor speciale să dezvolte planuri de urmărire a liderilor Hamas care trăiesc în Liban, Turcia şi Qatar. De asemenea, ministrul Apărării, Yoav Gallant a spus că Israelul de regulă păstrează aceste acţiuni ca secrete, dar planurile de acum sunt o prelungire a războiului din Gaza, în intenţia de a se asigura că Hamas nu va mai constitui o ameninţare serioasă, deşi riscul expunerii la reacţii negative din partea ţărilor care găzduiesc astfel de persoane este imens. În fine la toate acestea fostul director al Mossadului, Efraim Halevy, a spus că „uciderea liderilor Hamas nu va elimina ameninţarea”. Turcia care susţine o soluţie cu două state la conflictul fără sfârşit, de zeci de ani, critică sistematic Israelul în legătură cu invazia sa din Gaza. Evident, rezistenţa palestiniană nu va putea fi domolită. Spre deosebire de majoritatea aliaţilor săi occidentali şi de unele state din Golf, Turcia –membru NATO- nu consideră Hamas drept o grupare teroristă şi găzduieşte chiar unii dintre membrii acesteia. Erdogan al cărui partid de guvernământ are rădăcini islamiste a declarat că aşa numitul grup de contact al ţărilor musulmane, care a format luna trecută Organizaţia Cooperării Islamice (OCI) şi Liga Arabă, pentru a purta discuţii despre Gaza cu ţările occidentale şi altele, va continua demersurile, până când luptele din Fâşia Gaza vor înceta. Deşi trebuie făcut mai mult. Folosirea celor mai sofisticate arme din arsenalul occidental nu-i descurajează pe inamicii Israelului. Momentan, toate demersurile diplomatice par inhibate şi nu se întrevede o schimbare rapidă de situaţie, şi emirul Qatarului, şeicul Tamim Bin Hamad al Thani, are dreptate să descrie drept „ruşinoasă” inacţiunea comunităţii internaţionale în faţa războiului sângeros care continuă între Israel şi Hamas în Gaza. Qatarul care a jucat un rol major în acordul de armistiţiu, ce a expirat vinerea trecută, continuă eforturile de mediere, menite să facă posibilă eliberarea şi altor persoane palestiniene, din închisorile israeliene şi persoane luate ostatici în Gaza, precum şi „de intrare a ajutorului umanitar de urgenţă”. Şeicul Tamim Bin Hamad al Thani s-a întreţinut cu Erdogan şi a pledat pentru o anchetă internaţională asupra masacrului comis pe teritoriul palestinian. Între timp forţele israeliene au bombardat marţi poziţiile Hezbollahului libanez, un presupus aliat Hamas „ca răzbunare la atacurile venite din Liban spre nordul Israelului”. O lume pe picior de război. Cea mai gravă ucidere de israelieni de la crearea statului, comisă în zorii zilei de 7 octombrie a.c. a transformat refugiul palestinian, o enclavă de coastă de 360 km pătraţi şi 2 mil. locuitori într-un vulcan de furie, un vulcan greu de stins.

 

 

Un articol de Mircea Canțăr