Evident că  există o politizare excesivă în acest document, ăsta e și motivul pentru care în momentul în care PSD-ul a cerut transparentizarea documentului și prezentarea lui pentru o  dezbatere în Parlament, actualul guvern a refuzat să facă  acest lucru. Asta cu  câteva săptămâni în urmă. Normal  ar fi fost să  existe o  dezbatere politică pe subiect inclusiv în Parlament,  chiar dacă, procedural, responsabil pentru elaborarea documentului este Guvernul României, însă ținând cont de faptul că  acest Plan Național de Relansare și Reziliență se întinde pe mai mulți ani, mai multe cicluri politice, ar fi  fost de preferat ca asumarea acestui plan să aibă o  susținere politică  de anvergură. Nu doar măi, eu sunt acuma la guvernare, am făcut pe viziunea mea, pe mintea mea  și pe prioritățile mele politice. Nu, e un plan național, al României, nu  al unei părți din politica românească. De asta așa cum am spus, era  normal ( și  comisia ceruse)  implicarea reprezentanților capitalului și  al  forței  de muncă la elaborarea documentului. Revenind însă la ceea ce ziceam mai  devreme, ar fi  trebuit să regăsim soluții concrete în acest document, soluții la acele vulnerabilități pe care Comisia Europeană le-a semnalat în decursul  timpului. Dau  două  exemple: unul care e, ca să  zic așa,  foarte concret și unul este ceva mai vechi. Exemplul concret: Comisia Europeană spune  României  de mai mulți ani de zile că ar trebui să-și  dezvolte o infrastructură de servicii  de sănătate de calitate și pentru comunitățile mici și mediul rural, unde suferim enorm. Avem aproape jumătate din populația României în mediul rural, însă mediul rural e lipsit de servicii publice de sănătate. Și comisia spune: rezolvați această problemă pentru cetățenii  voștri, nu  e normal să  lipsiți de servicii esențiale de sănătate aproape  jumătate din populația voastră. Ce fel de cetățean european e ăla care nu  are acces, săracul, la un pachet  minim  de servicii în comunitatea în care el  trăiește? Normal ar fi  fost să  regăsim un amplu program aici, în Planul Național de Relansare și Reziliență, care să  se finalizeze cu investiții pentru consolidarea unei  astfel  de rețele la nivelul  fiecărei comunități rurale, în opinia noastră. Și  am  recomandat acest lucru  după ce am făcut analiza pe  prima variantă  de PNRR. Am zis măi, măcar  noul  guvern o fi mai  așezat la  minte și  va ține cont de recomandările specifice de  țară. Tot în zona asta de, ca să  zic așa, mai  simplă înțelegere, este și  faptul că, nu numai în România, ci și în celelalte state  membre UE, s-a constatat că, odată cu pandemia, au  apărut probleme  uriașe  în managerierea sistemului educațional național. Ce facem dacă  vom  fi loviți încă o  dată  de o pandemie, cu nu știu ce alt tip  de virus, ce facem  dacă  vom avea nevoie de soluții…  atunci n-ar trebui să mai  fim nepregătiți. De aia îi  zice Plan de Reziliență, nu ar trebui să  fim nepregătiți și  ar trebui să  avem sistemul educațional  foarte bine pus la punct. S-a dovedit că  pentru asta ar trebui să  existe, în zona educațională, niște componente puse  la punct. Începând cu  competențele digitale ale profesorilor, continuând cu  o infrastructură  de IT existentă la nivelul fiecărei școli, care să  asigure suportul necesar, continuând cu  curicule digitalizate, cursuri  digitalizate, mergând, de asemenea, la competențe minimale și  dotări  necesare pe care ar trebui să le aibă  fiecare tânăr din  România. Și, nu în ultimul rând,  să ai o infrastructură  de telecomunicații care să-ți  asigure serviciile suport necesare. Te uiți și pe varianta unu, și pe varianta doi a Planului de Relansare și Reziliență și constați că  noi vrem să  rezolvăm problema educației, dar  pe părți, pe bucăți, nu în total. Noi cel puțin, cei din BNS, vedem educația și sănătatea ca două  domenii care trebuiau  să  fie  puse la punct în acest Plan Național de Relansare și Reziliență. Dar,  să  fac referire la al  doilea subiect, care este din nou luat, iertați-mă, ”la mișto”. Comisia Europeană,  de  patru ani  de zile, atrage atenția României că are o problemă cu  dialogul social. Adică  cu implicarea instituțională serioasă și   responsabilă a partenerilor sociali, capital și forța de  muncă, în  elaborarea politicilor publice și în gestionarea, de ce  nu, a  unor proiecte. S-a dovedit că  sunt anumite țări din UE care au  stat foarte bine, inclusiv în perioada asta de  pandemie, atunci  când a fost vorba de niște măsuri  active pe piața muncii,  sau  de măsuri prin care au  reușit să  salveze  locuri  de  muncă. S-a dovedit că  anumite economii au atenuat mai  bine șocurile generate de pandemie. În general, ne referim la economiile din nordul Europei, mai  bine organizate, structurate, și care se  bazează, atenție, pe un mecanism puternic de dialog social. Patronatele și organizațiile sindicale au  roluri importante, bine definite, și  au și capacitatea instituțională de a face acest lucru. Ce constatăm? Deci,  Comisia Europeană ne spune,  aveți o problemă  cu  dialogul social în România,  rezolvați-o. Și când te uiți pe Planul Național de Relansare și   Reziliență, acum mă  refer la varianta numărul doi, constați  că  problema este pusă în titlul unui  capitol de  măsuri, dar când iei la bani mărunți conținutul acelui capitol, constați că  discuți în realitate despre o  alocare simbolică, undeva la vreo cinci milioane de euro, care se duc strict către o instituție, și anume Consiliul Eonomic și Social. Cu  toate că,  atenție,  relansarea și  consolidarea dialogului social presupune modificări legislative, creșterea capacității instituționale a actorilor sociali, patronate și  sindicate, astfel încât să  aibă un  corp  de expertiză  capabil  să  elaboreze analize, să  elaboreze propuneri de soluții de politici publice. Deci o  chestie dintr-un pachet de  programe un pic peste 40  de miliarde  de euro în total, o  sumă simbolică  alocată unei părți mici  din ecuația nerezolvată numită dialog social. În  timp ce, pentru o  altă  zonă, de data asta de interes pentru unul  din membrii  actualului guvern și  anume zona ONG-istică din care  provine, alocă 100 de milioane de euro cu  dedicație acestei  zone. Pot să  adaug aici la lista de  nemulțumiri  legate de PNRR faptul că fixează ca obiectiv, de exemplu, rezolvarea politicii  salariale în sectorul  public, dar și asta pe bucăți, fără lucruri clare, fără obiective,  fără indicatori. Își propun, chipurile să  rezolve problema sistemului de pensii în România, iar la ei  rezolvarea sistemului de pensii în România înseamnă   doar calcularea celor cinci milioane de dosare de pensie aflate în plan. Ceea ce este doar o părticică  a problemei. Și comisia ne spune: aveți o problemă  cu sistemul public de pensii  din România. Însă  această problemă  a sistemului public de pensii din România trebuie rezolvată în ansamblul său și  trebuie să ții cont de faptul că tu ca  țară ești  zero la politică  demografică, n-ai  în momentul de față  un set de politici publice care să  vizeze reechilibrarea politcii  demografice, ești țara care arde,  care  moare ca număr de cetățeni, într-un ritm uriaș. Ești pe primul loc în Europa. Ești o  națiune care, în cincizeci  de ani  de zile mergi  spre extincție, spre dispariție. Și tu  nu  ai în momentul de față  nicio prioritate în acest sens. Și pentru că am pomenit de politica demografică  trebuie să  vă  reamintesc că,  cu multă  vreme în urmă, un domn, Klaus Werner Johannis care ocupă, iată,  în al doilea mandat succesiv, cea mai înaltă  funcție a statului  român, avea ca element nodal al campaniei  sale electorale  și a primului său mandat de președinte, elaborarea unui set de politici dedicate reechilibrării  demografice în România. N-a făcut nimic din cea ce și-a asumat politic, iar subiectul  a fost abandonat. Așa cum  v-am spus, România moare,  cu  fiecare zi…

 

Legat de principalele probleme ale economiei, de exemplu, de recalificare, că de formare profesională aproape că nu  are rost să  vorbim, având în vedere marile schimbări  care…

 

Sunt atinse foarte puțin aceste subiecte. Cu  excepția măsurilor adresate personalului medical pentru zona de formare profesională, sau pentru îmbunătățirea competențelor digitale pentru personalul din învățământ, dar repet,  doar pe zona de  personal… Am menționat mai  devreme, pe  învățământ, mai multe componente. Practic PNRR nu vizează niciun fel  de  investiții în forța de muncă  activă, nu  există o preocupare pentru așa ceva. Nu mai vorbesc de faptul că mai  există un alt document asumat politic în România, pilonul european al drepturilor sociale, prin care tu ca stat membru ți-ai  asumat un pachet de  măsuri pe care vrei  să  le iei la nivel național. Documentul  ăsta e  menționat o singură  dată în descrierea generală, dar cu  referire strict la egalitatea de șanse, deci  doar o părticică din pilonul european al drepturilor sociale. Restul principiilor, obiectivelor, sunt abandonate. Nu există  așa ceva. Planul în sine nu are, în opinia noastră, un impact pozitiv asupra majorității cetățenilor acestei țări. Sunt  menționate diferite intenții de reformă, cum  erau cele cel care țin de salarizarea în sectorul public,  de pensii, dar în opinia noastră  ele nu sunt tratate corect, nu  sunt tratate rotund, întreg, ci se  încearcă doar  tratarea unui cancer cu  aspirină și piramidon.

 

O ultimă întrebare, domnule  președinte.

 

Ce are de gând si ce poate să  facă BNS în această situație?

 

Mare lucru nu putem să  facem. Nici noi, nici organizațiile patronale. Singurul lucru pe care îl mai putem face, întrucât la nivel național, politic, văd  că  subiectul este închis, mă așteptam la o  reacție mult mai puternică  din partea opoziției, meritau chiar și o moțiune de cenzură pe subiectul ăsta, cu riscul că  ea nu  trecea, dar era un avertisment politic major. Nu poți să  te duci cu un astfel  de document, prost făcut, că iată  Comisia Europeană ne tot trimite înapoi diverse capitole și spune asta nu merge,  asta nu  atinge obiectivele,  asta nu  are  indicatori, asta nu  știu ce face. Nu mai vorbesc că tot planul în sine trebuia să  aibă în spate fișe de proiect. Noi nu  știm de existența unor astfel de fișe de proiect, le-am căutat, pentru că  sumele alea de bani  care sunt menționate în documentul public la care și dvs.  și orice cetățean  are acces, trebuie să  aibă în spate niște fișe de proiect, niște  indicatori, cu  niște termeni… Ne-a luat zece ani  să  terminăm o  rețea de  metrou. Își închipuie cineva că până în 2025 o  să își facă Clujul metrou? Atenție, suntem în 2021. Că  suntem în negocieri, în cel mai  fericit caz, spre sfârșitul lui 2021 se va bate palma cu  Comisia Europeană. Din 2022 se pot lansa, ca să zic așa, achiziții. Se pot lansa contracte. Își închipuie cineva că  vine în România vreo zână care dă  cu bagheta și va face marile proiecte de  infrastructură pe care  le așteaptă   domnii politicieni? Dar le așteaptă  toată  economia României!… În niciun caz nu se va întâmpla un asemenea lucru. Singurul lucru  care  ne-a rămas în momentul de față este acela de a avea un  dialog susținut cu Comisia Europeană, de a-i  convinge, deoarece Comisia Europeană  e parte în negocieri, și  atunci  să putem să beneficiem  cumva de sprijinul ei în corectarea unor tentative de reforme pe care actualul guvern și le asumă în acest plan Național de Relansare și Reziliență.