Evident că există o politizare excesivă în acest document, ăsta e și motivul pentru care în momentul în care PSD-ul a cerut transparentizarea documentului și prezentarea lui pentru o dezbatere în Parlament, actualul guvern a refuzat să facă acest lucru. Asta cu câteva săptămâni în urmă. Normal ar fi fost să existe o dezbatere politică pe subiect inclusiv în Parlament, chiar dacă, procedural, responsabil pentru elaborarea documentului este Guvernul României, însă ținând cont de faptul că acest Plan Național de Relansare și Reziliență se întinde pe mai mulți ani, mai multe cicluri politice, ar fi fost de preferat ca asumarea acestui plan să aibă o susținere politică de anvergură. Nu doar măi, eu sunt acuma la guvernare, am făcut pe viziunea mea, pe mintea mea și pe prioritățile mele politice. Nu, e un plan național, al României, nu al unei părți din politica românească. De asta așa cum am spus, era normal ( și comisia ceruse) implicarea reprezentanților capitalului și al forței de muncă la elaborarea documentului. Revenind însă la ceea ce ziceam mai devreme, ar fi trebuit să regăsim soluții concrete în acest document, soluții la acele vulnerabilități pe care Comisia Europeană le-a semnalat în decursul timpului. Dau două exemple: unul care e, ca să zic așa, foarte concret și unul este ceva mai vechi. Exemplul concret: Comisia Europeană spune României de mai mulți ani de zile că ar trebui să-și dezvolte o infrastructură de servicii de sănătate de calitate și pentru comunitățile mici și mediul rural, unde suferim enorm. Avem aproape jumătate din populația României în mediul rural, însă mediul rural e lipsit de servicii publice de sănătate. Și comisia spune: rezolvați această problemă pentru cetățenii voștri, nu e normal să lipsiți de servicii esențiale de sănătate aproape jumătate din populația voastră. Ce fel de cetățean european e ăla care nu are acces, săracul, la un pachet minim de servicii în comunitatea în care el trăiește? Normal ar fi fost să regăsim un amplu program aici, în Planul Național de Relansare și Reziliență, care să se finalizeze cu investiții pentru consolidarea unei astfel de rețele la nivelul fiecărei comunități rurale, în opinia noastră. Și am recomandat acest lucru după ce am făcut analiza pe prima variantă de PNRR. Am zis măi, măcar noul guvern o fi mai așezat la minte și va ține cont de recomandările specifice de țară. Tot în zona asta de, ca să zic așa, mai simplă înțelegere, este și faptul că, nu numai în România, ci și în celelalte state membre UE, s-a constatat că, odată cu pandemia, au apărut probleme uriașe în managerierea sistemului educațional național. Ce facem dacă vom fi loviți încă o dată de o pandemie, cu nu știu ce alt tip de virus, ce facem dacă vom avea nevoie de soluții… atunci n-ar trebui să mai fim nepregătiți. De aia îi zice Plan de Reziliență, nu ar trebui să fim nepregătiți și ar trebui să avem sistemul educațional foarte bine pus la punct. S-a dovedit că pentru asta ar trebui să existe, în zona educațională, niște componente puse la punct. Începând cu competențele digitale ale profesorilor, continuând cu o infrastructură de IT existentă la nivelul fiecărei școli, care să asigure suportul necesar, continuând cu curicule digitalizate, cursuri digitalizate, mergând, de asemenea, la competențe minimale și dotări necesare pe care ar trebui să le aibă fiecare tânăr din România. Și, nu în ultimul rând, să ai o infrastructură de telecomunicații care să-ți asigure serviciile suport necesare. Te uiți și pe varianta unu, și pe varianta doi a Planului de Relansare și Reziliență și constați că noi vrem să rezolvăm problema educației, dar pe părți, pe bucăți, nu în total. Noi cel puțin, cei din BNS, vedem educația și sănătatea ca două domenii care trebuiau să fie puse la punct în acest Plan Național de Relansare și Reziliență. Dar, să fac referire la al doilea subiect, care este din nou luat, iertați-mă, ”la mișto”. Comisia Europeană, de patru ani de zile, atrage atenția României că are o problemă cu dialogul social. Adică cu implicarea instituțională serioasă și responsabilă a partenerilor sociali, capital și forța de muncă, în elaborarea politicilor publice și în gestionarea, de ce nu, a unor proiecte. S-a dovedit că sunt anumite țări din UE care au stat foarte bine, inclusiv în perioada asta de pandemie, atunci când a fost vorba de niște măsuri active pe piața muncii, sau de măsuri prin care au reușit să salveze locuri de muncă. S-a dovedit că anumite economii au atenuat mai bine șocurile generate de pandemie. În general, ne referim la economiile din nordul Europei, mai bine organizate, structurate, și care se bazează, atenție, pe un mecanism puternic de dialog social. Patronatele și organizațiile sindicale au roluri importante, bine definite, și au și capacitatea instituțională de a face acest lucru. Ce constatăm? Deci, Comisia Europeană ne spune, aveți o problemă cu dialogul social în România, rezolvați-o. Și când te uiți pe Planul Național de Relansare și Reziliență, acum mă refer la varianta numărul doi, constați că problema este pusă în titlul unui capitol de măsuri, dar când iei la bani mărunți conținutul acelui capitol, constați că discuți în realitate despre o alocare simbolică, undeva la vreo cinci milioane de euro, care se duc strict către o instituție, și anume Consiliul Eonomic și Social. Cu toate că, atenție, relansarea și consolidarea dialogului social presupune modificări legislative, creșterea capacității instituționale a actorilor sociali, patronate și sindicate, astfel încât să aibă un corp de expertiză capabil să elaboreze analize, să elaboreze propuneri de soluții de politici publice. Deci o chestie dintr-un pachet de programe un pic peste 40 de miliarde de euro în total, o sumă simbolică alocată unei părți mici din ecuația nerezolvată numită dialog social. În timp ce, pentru o altă zonă, de data asta de interes pentru unul din membrii actualului guvern și anume zona ONG-istică din care provine, alocă 100 de milioane de euro cu dedicație acestei zone. Pot să adaug aici la lista de nemulțumiri legate de PNRR faptul că fixează ca obiectiv, de exemplu, rezolvarea politicii salariale în sectorul public, dar și asta pe bucăți, fără lucruri clare, fără obiective, fără indicatori. Își propun, chipurile să rezolve problema sistemului de pensii în România, iar la ei rezolvarea sistemului de pensii în România înseamnă doar calcularea celor cinci milioane de dosare de pensie aflate în plan. Ceea ce este doar o părticică a problemei. Și comisia ne spune: aveți o problemă cu sistemul public de pensii din România. Însă această problemă a sistemului public de pensii din România trebuie rezolvată în ansamblul său și trebuie să ții cont de faptul că tu ca țară ești zero la politică demografică, n-ai în momentul de față un set de politici publice care să vizeze reechilibrarea politcii demografice, ești țara care arde, care moare ca număr de cetățeni, într-un ritm uriaș. Ești pe primul loc în Europa. Ești o națiune care, în cincizeci de ani de zile mergi spre extincție, spre dispariție. Și tu nu ai în momentul de față nicio prioritate în acest sens. Și pentru că am pomenit de politica demografică trebuie să vă reamintesc că, cu multă vreme în urmă, un domn, Klaus Werner Johannis care ocupă, iată, în al doilea mandat succesiv, cea mai înaltă funcție a statului român, avea ca element nodal al campaniei sale electorale și a primului său mandat de președinte, elaborarea unui set de politici dedicate reechilibrării demografice în România. N-a făcut nimic din cea ce și-a asumat politic, iar subiectul a fost abandonat. Așa cum v-am spus, România moare, cu fiecare zi…
Legat de principalele probleme ale economiei, de exemplu, de recalificare, că de formare profesională aproape că nu are rost să vorbim, având în vedere marile schimbări care…
Sunt atinse foarte puțin aceste subiecte. Cu excepția măsurilor adresate personalului medical pentru zona de formare profesională, sau pentru îmbunătățirea competențelor digitale pentru personalul din învățământ, dar repet, doar pe zona de personal… Am menționat mai devreme, pe învățământ, mai multe componente. Practic PNRR nu vizează niciun fel de investiții în forța de muncă activă, nu există o preocupare pentru așa ceva. Nu mai vorbesc de faptul că mai există un alt document asumat politic în România, pilonul european al drepturilor sociale, prin care tu ca stat membru ți-ai asumat un pachet de măsuri pe care vrei să le iei la nivel național. Documentul ăsta e menționat o singură dată în descrierea generală, dar cu referire strict la egalitatea de șanse, deci doar o părticică din pilonul european al drepturilor sociale. Restul principiilor, obiectivelor, sunt abandonate. Nu există așa ceva. Planul în sine nu are, în opinia noastră, un impact pozitiv asupra majorității cetățenilor acestei țări. Sunt menționate diferite intenții de reformă, cum erau cele cel care țin de salarizarea în sectorul public, de pensii, dar în opinia noastră ele nu sunt tratate corect, nu sunt tratate rotund, întreg, ci se încearcă doar tratarea unui cancer cu aspirină și piramidon.
O ultimă întrebare, domnule președinte.
Ce are de gând si ce poate să facă BNS în această situație?
Mare lucru nu putem să facem. Nici noi, nici organizațiile patronale. Singurul lucru pe care îl mai putem face, întrucât la nivel național, politic, văd că subiectul este închis, mă așteptam la o reacție mult mai puternică din partea opoziției, meritau chiar și o moțiune de cenzură pe subiectul ăsta, cu riscul că ea nu trecea, dar era un avertisment politic major. Nu poți să te duci cu un astfel de document, prost făcut, că iată Comisia Europeană ne tot trimite înapoi diverse capitole și spune asta nu merge, asta nu atinge obiectivele, asta nu are indicatori, asta nu știu ce face. Nu mai vorbesc că tot planul în sine trebuia să aibă în spate fișe de proiect. Noi nu știm de existența unor astfel de fișe de proiect, le-am căutat, pentru că sumele alea de bani care sunt menționate în documentul public la care și dvs. și orice cetățean are acces, trebuie să aibă în spate niște fișe de proiect, niște indicatori, cu niște termeni… Ne-a luat zece ani să terminăm o rețea de metrou. Își închipuie cineva că până în 2025 o să își facă Clujul metrou? Atenție, suntem în 2021. Că suntem în negocieri, în cel mai fericit caz, spre sfârșitul lui 2021 se va bate palma cu Comisia Europeană. Din 2022 se pot lansa, ca să zic așa, achiziții. Se pot lansa contracte. Își închipuie cineva că vine în România vreo zână care dă cu bagheta și va face marile proiecte de infrastructură pe care le așteaptă domnii politicieni? Dar le așteaptă toată economia României!… În niciun caz nu se va întâmpla un asemenea lucru. Singurul lucru care ne-a rămas în momentul de față este acela de a avea un dialog susținut cu Comisia Europeană, de a-i convinge, deoarece Comisia Europeană e parte în negocieri, și atunci să putem să beneficiem cumva de sprijinul ei în corectarea unor tentative de reforme pe care actualul guvern și le asumă în acest plan Național de Relansare și Reziliență.