Reprezentările Maicii Domnului de la începuturi și până în epoca modernă II

Jean Fouquet (1420 – 1480) este un pictor francez celebru din Epoca Renașterii Timpurii. Despre viața lui Fouquet s-au păstrat puține date. În vechiul oraș Tours, aflat pe malurile Loirei, s-a născut Jean Fouquet, fiul nelegitim al unui preot. Se știe că el a studiat pictura la Paris sau în Nantes într-un atelier de miniaturi. A vizitat Roma între anii 1445 – 1447. Fecioara și copilul cu îngeri, o capodoperă a picturii franceze, dezvăluie modul original în care Fouquet a dat formă vizuală diferitelor influențe care au contribuit la definirea stilului său. Modul de transmitere a diferitelor efecte ale luminii, cum ar fi reflectarea ferestrei pe suprafața lustruită a celor două bile ale tronului, amintește de Jan van Eyck. În schimb, construcția geometrică a spațiului și interesul artistului pentru formele pure, evident în capul oval al Fecioarei, aduc în minte opera lui Paolo Uccello și Piero della Francesca.

Fecioara și copilul cu îngeri, Royal Museum of Fine Arts, Anvers

Giovanni Bellini zis și Giambellino (1430 – 1516) este un pictor italian renascentist, reprezentant al școlii venețiene. Tatăl său a fost renumitul pictor Jacopo Bellini, iar cumnatul său – cunoscutul artist italian Andrea Mantegna. Giovanni Bellini a schimbat cu totul caracterul picturii venețiene, rupând definitiv cu stilul gotic. Tatăl pictorului, Jacopo Bellini, fost elev al lui Gentile da Fabriano (1370–1427), a fost unul dintre maeștrii picturii gotice venețiene. Data nașterii lui Giovanni Bellini nu se cunoaște cu precizie, probabil în anul 1430. Giovanni, învață primele elemente ale picturii în atelierul tatălui său. În anul 1453, familiei Bellini i se alătură încă un pictor, Nicolosia se mărită cu Andrea Mantegna (1431–1506), care va exercita o mare influență asupra lui Giovanni.

Fecioara cu pruncul, 1475

Sandro Botticelli – de fapt Alessandro di Mariano Filipepi – (1445–1510) este un pictor italian, unul din cei mai mari reprezentanți ai Renașterii italiene. Frumusețea și grația figurilor create de el, precizia liniilor și redarea mișcării fac din lucrările sale o operă ce simbolizează pictura epocii. Caracteristic artei lui Botticelli este și faptul că figurile pictate de el exprimă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli ne apare ca un cercetător atent al sufletului omenesc.

Fecioara cu pruncul și îngeri cântăreți, 1477, Gemäldegalerie, Berlin

Albrecht Dürer (1471–1528 ) este un pictor german, creator de gravuri și teoretician al artei, una din personalitățile de seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărâtor la dezvoltarea gravurii ca formă de artă de sine stătătoare.

Fecioara cu pruncul, 1512, Kunsthistoriches Museum, Viena

Fecioara rugându-se, 1518, Gemäldegalerie, Berlin

Pictată în 1506, în timpul celei de-a doua călătorii a lui Durer la Veneţia, în aceeaşi perioadă în care a pictat şi Sărbătoarea cununilor de trandafiri (păstrată astăzi la Praga), lucrarea este caracterizată de puternica influenţă a artei italiene, atât în ce priveşte concepţia generală, cât şi în alegerea cromatică; e foarte curios, dar, în ciuda faptului că este vorba despre o operă importantă a lui Durer, pânza este şi astăzi foarte puţin cunoscută. Tabloul a fost pictat în 1506, la Veneţia.

La 35 de ani, Dürer este un pictor faimos, iar negustorii nemţi din Veneţia îi comandă o pictură uriaşă – Sărbătoarea – pentru capela germană a bisericii San Bartolomeo de lângă podul Rialto.

Sărbătoarea Cununilor de Trandafir

În cinci luni lucrarea este gata şi stârneşte invidie şi admiraţie: dogele Loredano, pictorul Bellini şi patriarhul Veneţiei Antonio Suriano trec prin faţa marelui panou şi admiră pictura. Despre soarta acestei picturi celebre am mai vorbit. Urmează o perioadă neclară , apare în inventare din perioada 1700 – 1800 drept foarte deteriorat, iar documentele mai târzii nici nu-l mai pomenesc. Într-o zi un îngrijitor îl găseşte într-o debara a castelului din Praga şi îl foloseşte pentru a astupa o lucarnă deschisă. În 1780, gravorul Christian von Meckell începe să caute tabloul, la îndemnul împăratului Iosif la II-lea. Dar este găsit distrus şi Viena nu-l mai doreşte. Salvatorul se numeşte Fillbaum .

Criticii vor spune, sute de ani mai târziu, că tabloul marchează trecerea picturii din Gotic spre Renaştere. Cu această pictură a început Renașterea în spațiul flamand.

Renașterea

Leonardo di ser Piero da Vinci (1452–1519), cunoscut sub numele de Leonardo da Vinci, a fost un marcant reprezentant al Renașterii din perioada de apogeu a acesteia. Pictor, sculptor, arhitect, muzician, inginer, inventator, anatomist, geolog, cartograf, botanist și scriitor. Leonardo da Vinci este considerat adesea cel mai de seamă geniu din întreaga istorie a omenirii. Mona Lisa (numele este de fapt Monna Lisa sau La Gioconda), portretul Lisei Gherardini, soția lui Francesco del Giocondo, aflat în colecția Muzeului Luvru începând cu 1797, este considerat ca cel mai cunoscut portret realizat vreodată. Nu mai puțin celebră este fresca intitulată „Cina cea de taină”, din refectoriul mânăstirii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. Dintre puținele picturi, care ne-au ramas de la Leonardo da Vinci sunt picturile cu Fecioara Maria.

Maica Domnului cu garoafa, ulei pe lemn, München

Madonna Benois, 1478, Muzeul Ermitaj, St. Petersburg

Maica Domnului Litta, tempera pe lemn, Muzeul Ermitaj

Maica Domnului cu depănătoare, ulei pe lemn, New York

Buna Vestire, 1472-1475, ulei și tempera pe lemn, Galeria Uffizi, Florenţa

Leonardo da Vinci a fost urmărit și de tema Adorației Magilor, dar în ciuda schițelor nu a reușit să termine tabloul. Pictura neterminată realizată de Leonardo da Vinci (1481) se află la Galeria Uffizi din Florența. Pictura lui Leonardo a fost „restaurată”.

Adorarea magilor – detaliu

Michelangelo Buonarroti (1475 – 1564) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. Sfânta Familie este singura pictură pe panou a lui Michelangelo care s-a pastrat.

Sfânta Familie

Pietro di Cristoforo Vannucci, zis il Perugino (1450–1523) este un pictor renascentist italian, reprezentant al „Școlii din Umbria”. În operele sale, primite cu entuziasm din partea contemporanilor, se reunesc naturalismul și claritatea lui Andrea del Verrocchio cu luminozitatea și aspectul monumental din operele lui Piero della Francesca. Studiază pictura cu Piero della Francesca. În 1470, pleacă la Florența și își începe studiile în atelierul lui Andrea Verrocchio, unde au fost ucenici și Sandro Botticelli și Leonardo da Vinci. Perugino a exercitat o influență puternică asupra picturii italiene din perioada de vârf a Renașterii, ceea ce se poate observa cel mai bine în creația celui mai strălucit elev al său, Rafael Sanzio, care va duce la perfecțiune tehnica de desen a maestrului său.

Fecioara cu pruncul

Rafael Sanzio, cunoscut ca Rafael (1483–1520) este un pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene, unul din cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. Moartea sa prematură a pus capăt unei cariere excepționale. La vârsta de unsprezece ani, Rafael rămâne orfan. Nu se știe dacă la vremea aceea frecventa deja la Perugia atelierul lui Perugino, dar este sigur că prezența sa în cercul marelui pictor datează din 1496. Rafael sosește la Roma la sfârșitul anului 1508 sau începutul lui 1509 și se apucă de lucru fără întârziere. Ia parte la decorarea „stanze”-lor – camerele apartamentului papal din Vatican – unde se păstraseră și decorațiile altor artiști. Stilul fin și generos al lui Rafael l-a încântat în așa măsură pe papă, încât a dat ordin să fie acoperite cu vopsea picturile altor maeștri, pentru ca gloria realizării frescelor din acele încăperi să-i revină exclusiv lui Rafael.Picturile și decorațiunile sale grandioase stârnesc admirația locuitorilor Romei.

Madonna del Granduca, Palazzo Pitti, Florența

Una dintre cele mai cunoscute picturi ale lui Rafael este însă Madona Sixtina.

Madona Sixtina, Muzeul de Artă din Dresda

Giorgio Barbarelli Zorzo da Castelfranco, cunoscut ca Giorgione (1477–1510) este un pictor italian venețian, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Renașterii venețiene. Giorgione este cel mai enigmatic pictor al Renașterii. Nu dispunem decât de puține documente despre viața acestui artist, care, deși a murit timpuriu, la vârsta de abia treizeci și trei de ani, s-a bucurat de mare popularitate încă în timpul vieții

Fecioara citind, Ashmolean Museum Oxford

Tiziano Vecellio, în română Tițian (1488–1576) este un pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene. În atelierul lui Giovanni Bellini îl întâlnește pe pictorul Giorgio da Castelfranco, cunoscut sub numele de Giorgione, cu care va colabora, învățând atât de mult de la acesta, încât criticii ezită, neștiind căruia dintre ei să-i atribuie paternitatea unor pânze din acea perioadă. În anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la Palatul Fondaco dei Tedeschi. În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, îl cheamă la Roma. Tiziano știe să profite de această ocazie, și, la moartea lui Giovanni Bellini în 1516, este numit în funcția de pictor oficial al Republicii Veneția. Avea pe atunci numai 25 de ani.

Fecioara cu iepure, Muzeul Luvru

Paolo Caliari (1528 –1588), cunoscut sub numele de Paolo Veronese este un pictor italian renascentist cu sediul la Veneția , cunoscut pentru picturile extrem de mari de istorie ale religiei și mitologiei, cum ar fi Nunta de la Cana (1563) și Sărbătoarea din casa lui Levi (1573). Împreună cu Tițian și Tintoretto , Veronese este unul din pictorii „marelui trio care a dominat pictura venețiană din cinquecento ” și Renașterea târzie în secolul al XVI-lea. Cunoscut ca un mare colorist, Paolo Veronese a dezvoltat un stil naturalist de pictură, influențat de Tițian.

Fecioara cu pruncul, o sfântă martiră și Sf. Petru, Vicenza

Jacopo Comin zis Tintoretto (1519 –1594) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. În tinerețe a fost numit Jacopo Robusti, pentru că tatăl său, Giovanni Battista Robusti apărase cu multă îndârjire (in modo robusto) porțile orașului Padova împotriva armatelor imperiale. Adevăratul său nume de familie, Comin, familie originară din Brescia, a fost de curând descoperit de Miguel Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid și făcut cunoscut publicului cu ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie 2007. Porecla care l-a făcut celebru, Tintoretto, o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat .Încă din acea perioadă viitorul pictor a început să studieze culorile, menținându-și această preocupare și mai târziu de-a lungul activității sale artistice.

Fecioara cu pruncul

Michelangelo Merisi da Caravaggio (1571– 1610), numit după orașul său natal Caravaggio, lângă Milano, este un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca imagini de viață cotidiană, dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Este considerat primul Pictor Italian din epoca modernă.

Madonna Pelerinilor, Basilica di Sant’Agostino, Roma

Peter Paul Rubens (1577–1640 ), a fost cel mai renumit pictor flamand, reprezentant al Renasterii. Viața lui Rubens pare să fi fost guvernată de o inepuizabilă energie. În decurs de patruzeci de ani, artistul pictează aproape 1.400 de tablouri și execută sute de desene. Este apreciat atât în cercurile celor mai de seamă artiști din Europa, cât și la curțile princiare.

Fecioara cu coș, Palazzo Pitti, Florența

Rubens

Diego Rodríguez de Silva y Velázquez (1599 – 1660) este unul dintre cei mai cunoscuți pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În același timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni și al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârșitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniștilor să valorifice în pictura lor moștenirea lui Velázquez.

Inmaculada_Concepción_National_Gallery_de_Londres

Bartolomé Esteban Murillo (1617 – 1682) este un pictor spaniol din sec. al XVII-lea. Este una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole, supranumit și „Pictorul Copiilor”.