Ionuţ Stroe, deputat de Dolj, purtător de cuvânt al PNL, a avut de transmis un punct de vedere în legătură cu ceea ce se întâmplă pe canalul Bâstroe. N-a spus –suntem convinşi- ceea ce crede personal, părerile lui trebuie lăsate acasă, ci ce i s-a comandat să transmită. Din acest punct de vedere nu poate fi tuşat. Cu o dezinvoltură nefirească, Ionuţ Stroe a spus că atât politicienii, cât şi presa, trebuie să înţeleagă că dacă informaţiile pe acest subiect sunt distorsionate, iar oamenii vor intra în panică, consecinţele vor fi nocive mai ales în contextul războiului din Ucraina. Mai clar: populaţia nu trebuie contaminată de indispoziţii prosteşti, ci deprinsă că nu ceea ce află prin intermediul media, deşi imaginile filmate sunt deplin sugestive, din declaraţiile unor miniştri din cadrul guvernului, e adevărat, ci ceea ce spune domnia sa. Fiindcă numai aceste „adevăruri” sunt constructive, liniştitoare, orientate spre un viitor limpede. Repet: nu am nici o intenţie în a-l stigmatiza, cel puţin de data aceasta, pe deputatul de Dolj, Ionuţ Stroe, fiind convins că însăşi domnia sa nu crede ceea ce spune. Pe de altă parte, Ionuţ Stroe poate rămâne încredinţat că nu se adresează unei populaţii care nu ştie pe ce lume trăieşte şi nu poate decela lucrurile. Ce ne facem însă, de pildă, cu declaraţia liderului PSD, Marcel Ciolacu, preşedintele Camerei Deputaţilor care a spus aşa: (…)”Ajutăm economic, umanitar şi militar Ucraina şi nu înseamnă că dacă punem întrebări nu o mai susţinem(…). Este o realitate faptul că Bâstroe are o adâncime de peste 7 metri şi este la fel o realitate faptul că adâncirea acestui canal schimbă condiţiile din Delta Dunării”. Nu mai continui cu fragmente din declaraţia de presă a preşedintelui Camerei Deputaţilor, dar nu pot să nu mă întreb: există abordări diferite, la nivelul coaliţiei de guvernare, pe această delicată chestiune? Solicitarea de explicaţii părţii ucrainiene din partea României a venit după ce Kievul s-a contrazis pe tema lucrărilor efectuate. Astfel, ministerul ucrainian al infrastructurii anunţa printr-o postare pe Twitter la 17 februarie a.c. că adânceşte canalul Bâstroe, iar diplomaţii Kievului la Bucureşti dădeau asigurări că se fac doar lucrări de mentenanţă. Instituţiile din subordinea ministerului Transporturilor de la Bucureşti au concluzionat că partea ucrainiană a dragat cel puţin până la adâncimea de 7 metri pe canalul Bâstroe fără ca partea română să fie informată. Ucraina intenţionează să transporte cereale pe canalul Bâstroe, deoarece dezvoltă rute alternative pentru exporturile sale, întrucât accesul la porturile de la Marea Neagră a fost limitat din motivele cunoscute. Prin adâncirea canalului s-ar putea exporta lunar încă 500.000 de tone. Aşa s-a spus. Fostul premier Adrian Năstase, pe blogul personal, a publicat un articol pertinent şi suficient de lămuritor în privinţa canalului Bâstroe (episodul 2003-2004) concluzionând că în afara unor interese generale ale Alianţei din care facem parte, România are dreptul de a-şi formula, promova şi apăra şi interese distincte, specifice. Şi unul dintre acestea este legat de protejarea gurilor Dunării şi de ieşirea la Marea Neagră. Ucraina este victima agresiunii ruse, dar asta nu înseamnă că la sfârşitul războiului situaţia să fie imposibil de adus la condiţiile iniţiale. Discuţia este într-adevăr delicată, dar nu poate fi amânată sine-die legitimând în subsidiar continuarea lucrărilor la canal. Cu consecinţe dezastruoase din punct de vedere ecologic. Toate acestea le ştie bănuim, şi deputatul de Dolj, Ionuţ Stroe, şi nu are rost să mai continui, înţelegând că misiunea sa este uneori… ingrată.

 

 

 

Un articol de Mircea Cantar