Bună ziua, domnule președinte. Am vrea să vă întrebăm care este evaluarea dumneavoastră și a Blocului Național Sindical legată de modul în care evoluează  pandemia și situația economică și socială a României în acest moment.

 

Da, o să comunic o evaluare personală. Suita de întâlniri pe care le-am avut și le am, informațiile care îmi vin din diverse domenii de activitate, informații la prima mână, nu sunt alterate de blestemata asta de campanie electorală perpetuă, de care România  nu mai scapă, care afectează profund pe de o parte realitățile din țară, pe de altă parte soluțiile din actul de guvernare.

Revenind însă la întrebarea dumneavoastră, era de așteptat ca din punct de vedere epidemiologic să ne aflăm la cifrele de astăzi, încă suntem o națiune care a ieșit dintr-un sistem totalitar și am generat un sistem care e mai aproape de un model anarhic decât de democrație și respect pentru lege.

Din păcate, asta și pe fondul unui deficit consistent de educație și a lipsei de  performanță a sistemului educațional în ansamblul său, nu mă refer la anumite componente ale sistemului educațional, pentru că avem și excepții, dar în ansamblu, 30 de generații una după alta au beneficiat și continuă să beneficieze de, și pun ghilimelele de rigoare, de un deficit consistent de educație civică.

De aici și un comportament uman care așa cum vă spuneam un picuț mai devreme e  mai aproape de un  comportament anarhic decât de un comportament democratic. Și  asta se vede și în declarații, și în luări de poziție, și, mai ales, în comportament.

Nu am înțeles ca națiune că cele două luni de stare de urgență au avut un scop: acela de a pregăti mai bine, și aici fac o paranteză, speram și eu și sperați și dvs. probabil,  a pregăti mai bine sistemul medical din România care în martie era completamente nepregătit pentru cifrele mari cu care începem să ne confruntăm acum. Cifrele mari  de persoane infectate. Ăsta a fost până la urmă scopul: ne luăm un răgaz de timp în care, în starea de urgență, ținem sub control epidemia pe de o parte, pe de alta ne  organizăm, ne punem sistemul medical la punct astfel încât să facă față cifrelor mari. Din păcate, grosul populației n-a înțeles, toată lumea a răstălmăcit, au existat și  deficiențe de comunicare din zona guvernamentală, până la urmă ar fi trebuit să insiste mult mai mult pe acest subiect, încât după cele două luni de stare de urgență poporul a înțeles că de fapt cifrele mici ale României, cifrele de îmbolnăviri și cifrele de morți sunt de fapt o imagine a faptului că chestia asta cu covidul și cu pandemia e o poveste de pe urma căreia să profite unii făcând achiziții directe. 

Așa că în momentul de față trăim împreună această stare, acest comportament general de respingere a legii, a normelor. Acum decontăm la nivel de societate nota de plată pentru toate lucrurile pe care vi le-am spus mai devreme. De la deficitul de educație cetățenească până la ratarea, ca să zic așa, a intervalului de timp pe care Guvernul,  autoritățile le-au avut la îndemână pentru a pune la punct și a pregăti sistemul sanitar.

Așa că, din punctul meu de vedere, ținând cont de lucrurile pe care vi le-am spus, pe care le consider niște argumente bazate pe realități, nu pe percepții, probabil că și în perioada următoare România se va menține la un nivel ridicat al persoanelor infectate, va crește numărul de îmbolnăviri, va crește numărul de morți și va crește presiunea continuă asupra infrastructurii spitalicești și a personalului din sănătate. Vom avea o toamnă pe care o vom trăi periculos cu toții.

În ceea ce privește economia, ceea ce s-a întâmplat în cursul acestui an cu mediul  economic din România a arătat realitatea dură, crudă, nemiloasă despre modul în care în acești 30 de ani a evoluat economia României. Faptul că avem un mediu economic în foarte multe cazuri cu un deficit cronic de expertiză  managerială, faptul că avem un mediu economic care trăiește de pe o zi pe alta, folosesc o expresie mai plastică, pentru că majoritatea companiilor din România au fost decapitalizate. În  momentul în care au avut să facă față unor provocări s-a văzut că bruma de resurse financiare  pe care le aveau nu le ajungea de azi pe mâine. Și multe dintre ele au fost nevoite în prima fază să recurgă la cea mai periculoasă decizie pe care un manager de companie o poate lua și anume aceea de a renunța la forța de muncă. Păstrăm echipamentele,  tehnologiile și moțul companiei și scăpăm de forța de muncă, nu mai avem nevoie de ea. E clar că acest gest nu înseamnă decât o amânare a obștescului sfârșit care se apropie pentru compania respectivă.

De asta a fost constant o văicăreală generală în mediul de afaceri. Că, să ne dați bani.  Și dacă se poate să ne dați bani fără condiții. Nu le plac condițiile. De aici a ieșit o presiune publică a mediului de afaceri asupra clasei politice și în principal asupra celor care se află la putere, atât în ceea ce îl privește pe Președinte, cât și în ceea ce  privește executivul, de a recurge la niște soluții de sprijin pentru mediul de afaceri care în foarte puține cazuri și-au atins țintele. Hai să asigurăm lichidități mediului de afaceri.

Probabil că și acum sunt zeci de mii de antreprenori din România care  înjură cu  voce înceată sau pe un ton normal faptul că un act normativ, niște norme și niște  proceduri adoptate de la începutul lunii aprilie pentru mulți dintre ei nici nu au putut încă produce efecte. Nu de altceva, dar erau într-un circuit instituțional care nu  ocolea băncile, că banii de acolo vin, nu ocolea nici băncile, nici fondul de garantare  pentru IMM-uri. 

Toată lumea s-a  uitat cu atenție pe documentele și pe dosarele care veneau de la firme. Și, se vedeau, printre altele, și slăbiciunile modului în care afacerile respective au fost gestionate.

Faptul că o bună parte a mediului de afaceri din România a fost afectat în mod direct de pandemie a dus și la o prăbușire a veniturilor bugetare. Astfel încât Ministerul de  Finanțe a fost nevoit să susțină cheltuielile bugetare, și unele dintre ele obligatorii, prin împrumuturi. Și uitați-vă la sumele de bani pe care România a reușit să le  împrumute în această perioadă de timp astfel încât să țină, de bine de rău, lucrurile în echilibru. Am ajuns să fim dependenți astăzi, când stăm de vorbă, suntem dependenți  de banii europeni. Că e vorba de banii europeni rămași pe actualul exercițiu bugetar comunitar, că e vorba de noua perioadă de bugetare comunitară, 2021-2027, România astăzi este dependentă de banii europeni rambursabili, sau de banii europeni pe care-i împrumută. Atât în ceea ce privește zona de investiții publice, cât și în ceea ce  privește piața forței de muncă. Guvernul încearcă cu disperare să țină în echilibru piața forței de muncă. De asta și ultima măsură de săptămâna trecută. Până acum au  tot dat astfel de semnale prin diverse acte normative, începând cu șomajul  tehnic  în  pandemie, continuând cu o altă ordonanță care a generat alte sume de bani de la bugetul public, care s-au dus către mediul de afaceri cu un singur obiectiv: păstrarea  unui număr cât mai mare de locuri de  muncă în mediul economic. De ce? Pentru că  dispariția acestor locuri de muncă afectează în mod brutal echilibrele din sistemul de securitate socială, în principal mă refer la cele două componente, la sistemul public de pensii și la sistemul public de asigurări de sănătate, care au nevoie de resurse financiare.

Fiindcă știți bine, principalul finanațator al celor două sisteme de pensii și de asigurări publice de sănătate este salariatul, cu contribuțiile lui.

Mediul de afaceri nu are niciun fel de contribuție, de la 1 ianuarie 2018, și doar bugetul, prin transferuri de la bugetul de stat, prin restul taxelor și impozitelor plătite de cetățenii acestei țări, și de ce-a mai rămas în viață din mediul de afaceri. Cu transferurile alea ținem cât de cât în echilibru și putem să plătim lună de lună, pe de-o parte pensiile aflate în plată, pe de altă parte să fie plătite serviciile de sănătate.

Va urma

 

Un interviu de Cezar Corâci