În ultimele 4 luni ale acestui an am început cu toții să realizăm că trăim într-un sistem de complexitate infinită aflat într-un echilibru extrem de fragil și care este afectat zilnic de foarte  mulți factori.

 

Acești factori, cum ar fi volatilitatea prețului petrolului, (care a culminat cu prăbușirea prețului la sfârșit de aprilie, prăbușire care afectează toate piețele, dar mai ales piețele de energie), conflictele regionale, migrația, actele de terorism, (cu care se pare că ne-am obișnuit deja), schimbările climatice cu efecte din ce în ce mai dezastruoase, culminând cu incendii fără precedent ca cele din  2019, din pădurile amazoniene, sau incendiile de vegetație din Australia considerate un Cernobîl al schimbărilor climatice, toți acești factori ne expun în fața a trei mari categorii de provocări: SECURITATE, SCHIMBĂRI CLIMATICE și INEGALITATE SOCIALA .

 

Membrii World Energy Council (organizație neguvernamentală internațională înființată în 1924, an din care România este membru fondator activând neîntrerupt de aproape 100 de ani), printr-o analiză lansată în 109 țări, a sintetizat aceste provocări în ceea ce este cunoscut astăzi drept TRILEMA ENERGIEI.

 

Din păcate, niciuna dintre aceste provocări nu s-a diminuat în ultimii ani, ba mai mult pericolul a crescut de la an la an, în special în acest an, așa cum bine deja vedem și resimțim cu toții.

 

Dar niciunul dintre noi nu a simțit o influență dramatică similară cu a „unui război”, (așa cum spun deja o parte din șefii de state și guverne), precum cel generat de pandemia CORONAVIRUS – COVID-19.

În SUA, deja Pandemia a ucis în două luni mai multe persoane decât Războiul din Vietnam în 20 de ani. Niciun sistem de sănătate și niciun guvern din lume nu a fost pregătit să lupte împotriva pandemiei.

 

Cu câteva zile înainte, World Energy Council a efectuat un sondaj la nivelul a 112 state care ne oferă o imagine la zi a impactului Pandemie asupra sectorului energetic.

 

 

Iată doar câteva dintre concluziile acestui studiu:

– peste 95% dintre companiile domeniului energetic din UE au fost afectate de criza COVID-19.

Acestea au resimțit efectele crizei, printre altele, prin reducerea producției de energie, scăderea consumului, probleme legate de cash flows, amânarea proiectelor sau schimbări semnificative în operațiunile zilnice. Cele mai importante îngrijorări sunt legate de sănătatea angajaților, reducerea consumului, criza de lichidități și incapacitatea consumatorilor de a-și plăti facturile. Astfel, peste 40% dintre companii cred că revenirea la normalitate se va realiza în mai mult de 6 luni, iar 15% cred că nu vom mai reveni la normal niciodată și că vom vorbi de un „nou normal”.

De asemenea, Criza a arătat vulnerabilitatea lanțurilor noastre de aprovizionare, a provocat întârzieri pentru proiectele pe piețele emergente și, în unele cazuri, a stopat producția în Europa.

COVID-19 a forțat lumea într-o pauză economică.

ECONOMIA ZONEI euro a intrat în primul trimestru într-o puternică contracție de cca 3,8%, iar în țări precum Franța și Spania în aceeași perioadă s-a înregistrat o scădere cu 5% din PIB.

În Italia, împrumuturile publice au ajuns  deja la 135% din PIB, iar această cifră ar putea crește cu ușurință peste 150%, chiar și cu un stimul modest. Grecia, Franța, Spania, se confruntă cu aceleași opțiuni dure.

Așa cum a menționat The Economist, 11 aprilie 2020, „De două decenii au evitat faptul că uniunea valutară nu poate avea succes decât dacă membrii săi își asumă  un risc mai mare. Dacă nu se confruntă cu acest lucru astăzi, euro și, probabil, Uniunea Europeană, nu va supraviețui.”

Pentru atenuarea căderii economiei UE și relansarea acesteia se estimează că piețele emergente vor trebui să răspundă pe o scară fără precedent de cel puțin 2,5 miliarde de dolari pe parcursul pandemiei.

Costul total de funcționare pentru firmele nefinanciare din SUA și UE (excluzând plățile între ele) este de 13,5 trn $ pe an din care salariile reprezintă 11,6 trn $. De asemenea, aceste firme trebuie să ramburseze 4 trn $ în următorii doi ani sub formă de obligațiuni.

Un sfert dintre aceste firme sunt puternic îndatorate, ex. celor de la Volkswagen care au cash săptămânal de 2,2 bn $ sau Warren Buffetts care are asigurat un fond de rezervă de 125 bn $ sau Blackstone”s care au un fond de rezervă de 151 bn $.

În privința gazelor naturale Europa, în special Marea Britanie, se confruntă cu  cantități foarte mari de gaze stocate și un flux de sosiri de GNL din Qatar, care a împins prețurile la  niveluri minime care nu s-au mai realizat din 2006.

Creșterea concomitentă a prețurilor Henry Hub din SUA ar trebui să conducă la mai puține mărfuri transatlantice până în trimestrul doi, dar o flexibilitate limitată pe piața europeană și oferta din alte surse ar trebui să mențină prețurile scăzute, indiferent de acestea. Spre exemplu, Bulgaria a renegociat prețul gazelor naturale cu GAZPROM la un preț cu 40% mai mic decât cel din prezent.

 

Referitor la piața petrolului aceasta rămâne în continuare o piață abruptă.

Anunțul reducerii masive a producției OPEC + de 9,7 miliarde bbl / zi, combinat cu scăderile preconizate în producția americană și canadiană, a adus o mică îmbunătățire a prețului  în  piață.

Se prevede că producția americană va scădea la 10 m barrel pe zi, aproximativ jumătate din consumul pre-pandemic al țării.

 

 

În ceea privește energia electrică,  analizând consumul comparativ cu cel din 2019

în Italia s-a înregistrat o scădere cu 24%, în timp ce în Franța consumul a

fost cu 18% mai mic, cererea spaniolă și britanică cu 11% mai mică, iar cererea

germană cu 8% mai mică.

 

Care ar putea fi soluțiile?

Știm deja că soluția este o nouă revoluție digitală, o nouă revoluție tehnologică. Dar abia acum umanitatea este obligată să accepte această nouă revoluție.

Știm că TEHNOLOGIA este putere.

Acum, avem puterea de a folosi Acordul Verde pentru a relansa Europa și a conduce economia acesteia cu accent pe eficiența energetică și energia regenerabilă în toate sectoarele.

Banii publici pe care statele și Europa îi vor cheltui pentru a reinvesti în economie trebuie să fie în concordanță cu Acordul Verde.

„După criza financiară din 2009, am pierdut un deceniu și nu am demonstrat încă rentabilitatea renovării locuințelor, mașinile cu emisii zero erau doar prototipuri, turbinele eoliene costau de 3 ori mai mult decât astăzi iar panourile fotovoltaice  de 7 ori „.

De asemenea, trebuie să oferim soluțiile de investiții necesare, într-un PLAN de acțiune, aliniat la angajamentele climatice, pentru a reînvia economia după criză. Instituțiile UE ar trebui să integreze pe deplin pachetele economice naționale și europene propuse cu acordul verde european și să contribuie la accelerarea investițiilor necesare, în special la conducerea unei electrificări bazate pe regenerabile.

Milioane de angajați din lanțurile de valoare ale energiei regenerabile și eficienței energetice din Europa în sectoarele de energie electrică, încălzire, răcire, construcții și transport, precum și asociații de sprijin susțin acest angajament și

solicită Comisiei UE să:

  • „Integrați pe deplin pachetele de stimulare economică propuse și Acordul verde european (propus de Consiliul European).
  • Investițiile într-o infrastructură cu emisii de carbon zero și soluții inovatoare reprezintă cea mai bună și cea mai eficientă cale de redresare economică la nivel național și supranațional, pregătind în același timp motivele pentru un sistem energetic sigur și durabil.
  • Aducerea investițiilor necesare pentru o recuperare rapidă.
  • Folosiți pachetele de stimulare pentru a accelera investițiile în eficiență energetică, încălzire și răcire regenerabilă, electricitate, mobilitate, clădiri cu carbon zero, rețele inteligente, cum ar fi transformarea digitală a sectorului en și procese industrial.”

 

În special, va trebui să acționăm în domenii în care statele membre ale UE au înregistrat succes și în care pot merge mai departe: integrare inteligentă, energie eoliană off-shore, stocare de energie, decarbonizarea gazelor și cărbunelui, hidrogen, eficiență energetică în renovarea clădirilor, în participarea activă a cetățenilor și a comunităților; în efortul necesar pentru ca pachetele de criză să fie corecte și inclusive. Aceste subiecte vor trebui să se afle pe masa guvernelor statelor membre și să se regăsească în special în pachetul de măsuri pe care România trebuie să-l realizeze.

 

COVID-19 nu a dus la dispariția crizei climatice

Investițiile verzi vor fi un motor-cheie al recuperării, nu un obstacol în calea acesteia.

Trebuie să alegem să accelerăm tranziția ecologică atunci când va veni momentul relansării economie post COVID 19.

 

 

 

 

În ceea ce privește România, cred că este elocventă această imagine, care demonstrează că UE este ruptă în două zone, cea de N-V și cea de Centru și S-E. Din păcate, România a ajuns la performanța să plătească cele mai mari prețuri la energie electrică din Europa după Polonia. Nu putem plăti un preț dublu la energia electrică decât cel din Franța, Spania și Portugalia sau cu 30% mai mare decât Germania, Olanda și Austria și să vrem să fim competitivi.

 

Aceasta este imaginea care ar trebui sa atragă semnalul de alarmă pentru Guvern și acesta trebuie să fie punctul de plecare pentru un pachet economic de relansare a economiei României. Guvernul României trebuie să înțeleagă că prețurile cele mai mari la energie din întreaga Europa corodează competitivitatea produselor românești, exportul de produse, locurile de muncă gradul de suportabilitate, nivelul de trai și așa mai departe.

 

Trebuie lansat rapid un program de măsuri de stimulare a economiei care să vizeze în primul rând reducerea facturilor la energie. Abia ulterior vom putea vorbi despre investiții, crearea de locuri de muncă, case, spitale, școli, IMM-uri etc.

 

Acum mai mult ca oricând suntem obligați să privim sectorul energetic din România ca fiind domeniul crucial al relansării economiei, iar energia curată trebuie să fie în centrul recuperării României după această criză.

 

Iulian IANCU