Interviu cu Nae Cătălin, directorul general al INCAS București (Institutul Național de cercetări aerospațiale Elie Carafoli)
La ce nivel este institutul, în acest moment, ca număr de angajați și ca fonduri atrase ?
Ca institut de cercetare, noi am încercat în primul rând să ne repoziționăm. În prezent nu se mai poate face doar cercetare, fără elemente de transfer tehnologic… există doar societăți care fac start up, spin off, și așa mai departe, în cadrul cărora se valorifică proprietatea intelectuală. Și noi facem același lucru, în sensul că păstrăm nucleul institutului de cercetare care se preocupă în mod real de știință și de tehnologie numai că, pe măsură ce ne-am apropiat de mediul economic, am fost nevoiți să externalizăm acest tip de activități. Pentru că, imaginați-vă, noi am înființat un operator aerian, facem cercetare de mediu, avem o flotă de șapte aeronave, iar pilotul nu e cercetător… În paranteză fie spus, dacă vă uitați în nomenclatorul meseriilor, pilotul are doar studii medii și, pe cale de consecință, vă imaginați că e foarte greu să vii și să expui pe criterii academice necesitatea existenței unui pilot ca parte dintr-un colectiv de cercetare. Asta, pe de o parte. Pe de alta, ca să vă dau un exemplu, autoritatea aeronautică vizează, supervizeză modul în care sunt constituite aceste structuri care operează în spațiul aerian. Din punctul lor de vedere… un institut de cercetare care are operator aerian… vă imaginați cum sună. Apoi, partea de inginerie… Într-o anecdotă mai veche apărea ideea că inginerul n-are nevoie să gândească, ci îi trebuie doar un manual de proiectare. Adică, altfel spus, dacă vrei să-ți propui produsul tău în lumea industrială, există niște reguli, niște regulamente, precum și o metodologie foarte specială. Totul este foarte bine reglementat. Da, numai că un cercetător nu trebuie să aibă reguli, el trebuie să fie creativ, deci să spargă regulile și atunci prima întrebare care se pune e cum poți să-i pui pe cercetători să depună documentație de certificare de produs și să și treacă prin furcile asociate sistemelor de calitate, care sunt foarte rigide și foarte stricte. Dar interesul este să menținem aceste capabilități împreună, pentru că sunt ale noastre și s-au obținut foarte greu… Păstrăm, astfel, în continuare, structura unui institut de cercetare, dar avem și firmele noastre, una dintre ele este Aerospace Services, care este și operator aerian adică, altfel spus, ea poate să opereze aeronavele noastre cu ajutorul cărora facem activitate de cercetare, fiind totodată un operator aerian recunoscut de autoritatea aeronautică. La fel, putem să ne facem mentenanță proprie, sau putem opera modificările structurale necesare integrării sistemelor și echipamentelor pe aeronavele noastre. În conceptul de certificare de către ESA, suntem în situația să avem o bază operațională la Strejnic, în care practic avem această capabilitate unică de operare cu aeronave. Toate astea le-am avut, într-n fel, și înainte de 1990, numai că făceau parte din segmentul militar. Evident că, după 1990, lucrurile au fost splitate și e evident că unitățile militare și-au continuat viața lor, unitățile civile trebuind să se adapteeze la viața civilă. Asta am făcut. Deci am delegat acest tip de servicii către acele entități pe care insitutul le controlează, care sunt unitățile noastre. De asemenea, avem partea de încercări structurale asociate, să zicem, unei plaje foarte largi de servicii, de la registrul auto român – ca să să dau un exemplu, celebrele chestii cu scaun, cu manechine care se izbesc de pereți, – până la partea de încercări structurale pentru aeronavele care au fost modificate tocmai pentru a realiza diverse misiuni… Acest tip de serviciu pentru industria aeronautică iarăși nu e un serviciu pentru un institut de cercetare, se utilizează tehnologiile dezvoltate pentru institutul de cercetare, însă e un serviciu de piață. Deci suntem o firmă care asta face. Cu infrastructura necesară. Și sunt multe alte exemple care demonstrează că noi încercăm să păstrăm nucleul unui institut de cercetare în adevăratul sens al cuvântului, iar în măsura în care piața, mediul economic, au alte regului decât regulile academice, să avem și structura necesară prin intermediul căreia să interacționăm…
Deci aceste societăți sunt pentru partea de cercetare aplicativă?
Nu, e ceva mai mult decât cercetare aplicativă, cercetarea aplicativă e în continuare apanajul institutului de cercetare, adică acest nivel tehnologic, de la patru la șase este, de fapt, structura de baza a institutului. Problemele apar de la TRL 6 încolo, adică din momentul în care intervine piața. Un institut de cercetare nu știe să vândă, nu taie chitanță, nu știe să aibă relații cu clienții, ca să zic așa, în schimb se joacă cu ideile, face teste, probe ș.a.m.d. … depinde câți bani are pentru a-și continua activitatea. Iar în momentul în care se obține o informație tangibilă și exploatabilă în regim economic, atunci stimulează apariția unui agent economic care să utilizeze acest lucru la nivel de piață… pentru aceasta noi avem structurile noastre de piață și, apoi, evident că, în afacerea respectivă, trebuie să avem și propria noastră redevență pentru proprietatea intelectuală. Dar mai e ceva care trebuie spus, piața e complicată, ca să poți vinde trebuie să intri într-un sistem de relații care e de cu totul de altă natură decât acela din mediul de cercetare. De asta agentul economic trebuie să fie agent economic în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să reușească să vândă. După care da, vreau să iau și eu proprietate intelectuală pe ce vinde, ca să-mi pot continua activitatea. Și, repet, avem în momentul de față chiar acest gen de activitate în România, inclusiv pe proiectul de modernizare a flotei de aeronave de școală și antrenament din dotare, dar mai ales dacă facem noul avion de școală și antrenament…
Dar se mai face, oare?… Fiindcă se vorbește de atâta vreme…
Îl facem, noi avem proiectele, noi avem planurile, nenorocirea e că ține de un proiect care are nevoie de finanțare, pe de-o parte și, pe de alta, de un anumit tip de susținere. Probabil că anul acesta, ținând cont de experiența relativ negativă a ultimilor doi ani, vom reuși să facem în sfârșit chestia asta, dar puțin altfel, pentru că știți cum e, acum am aflat ce nu trebuie făcut… Repet, noi am avut hotărâri de la CSAT, până la hotărâri de parlament, contracte și tot felul de alte lucruri, adică nu vorbe la colț de stradă, dar, bineînțeles, totul e mult mai complicat decât pare la prima vedere..
Este vorba și de proprietate intelectuală?
Nu, în această situație proprietatea intelectuală nu pune probleme, știm relativ cum evoluează… Discuția principală începe când ajungem la partea de bani… Mi se pare evident că mediul ăsta de cercetare, dezvoltare și utilitate economică ar fi trebuit să reprezinte un fel de politică strategică, care să beneficieze inclusiv de facilitățile fiscale asociate în legislația națională. Care, culmea, cică sunt chiar acolo… Inclusiv programele noastre cu modernizarea flotei erau astfel inițiate, arătând că legea achizițiilor publice ni se aplică, dar în continuare dă prioritate agentului economic național care este unicul producător și recunoscut ca atare. Adică fabrica de la Craiova. Și asta într-un acord care nu viciază nici legi internaționale, nici politici nu știu de care… nici nimic altceva… Dar dacă ție, autoritate publică, ți-e frică să-ți asumi răspunderea, pățim cu toții ce am pățit în ultimii doi ani. Pentru că de acolo apar toate. Dar asta nu înseamnă că, pe de-o parte, legislația nu permite, nu, legislația permite și nu înseamnă nici că, odată ce ai conștientizat că ai de câștigat, trebuie dintr-o dată să devii idiot, ca să zic așa, numai pentru că ai tu un mic interes meschin, strategic, politic sau nu știu ce chestie care distruge totul. De asta spun că, probabil, anul ăsta învățăm și noi niște reguli și facem altfel. Am crezut și credem în continuare că se poate, dar trebuie să facem altfel. Pentru că e absurd. Toate țările fac asta. Nu suntem noi care inventăm asta. Și vin alții să zică: dar cât de fraieri sunteți? Adică, la noi,lumea care se gândește la activitatea de cercetare dezvoltare, pleacă de la premisa că pentru așa ceva se dau bani pe fereastră. Nu-i adevărat, domnule! Dar nu-i adevărat deloc! Pentru că imaginați-vă că într-un proces de achiziții publice care s-ar întâmpla sub egida programului de cercetare implementat (deci scot din discuție ideea că n-a făcut nimic și a mâncat banii degeaba, noi plecăm de la ideea că s-a făcut și că își merită banii, despre asta vorbim, deci în contextul ăsta costurile per ansamblu, într-un astfel de proces, sunt nu la jumătate, sunt poate de trei ori mai mici decât ceea ce se vehiculează într-un proces de achiziții publice… și de asta sunt toți puțin inflamați în momentul în care încep discuțiile astea… Noi nu știm să dăm comision, adică noi venim cu costurile reale în programul de dezvoltare pe care-l punem acolo. Acuma da, vârful nostru de lance ar trebui să fie agentul economic… dar dacă ăsta e-un amărât și prăpădit și-l mai și târnosesc ăștia prin ziare și așa mai departe, apare celebra discuție: măi, dar de ce-l luați pe fraierul ăsta? Păi, hai să ne uităm la realitate, cum era el să fie mai deștept, dacă până acuma n-a lucrat asta? Că i s-a dat să facă altceva. Vă dau un exemplu: am încercat să găsim garanție bancară pentru realizarea unui anumit program. Ne-am dus la agentul economic care ar trebui să conducă programul și zice: analiza ta financiară pe sistemul nostru de risc e o nenorocire generală și tu îi spui: e firesc, fiindcă el n-a făcut asta, dă-i șansa să facă planul ăsta industrial, și după aia vino tu și analizează dacă managementul e defectuos, dacă are bonitate... Evident că dacă nu făcea nimic, cum era să aibă situație financiară bună, ca tu să îi dai credit? Sau, altfel spus, nimeni nu vrea în momentul de față să înțeleagă că de fapt afacerea ar trebui să primeze, la noi primează pasivul, adică te duci cu un plan de afaceri prost cu un agent economic bun, iei banii și te îndrepți către o nenorocire, te duci cu un agent economic care are o situație financiară proastă, pentru că între timp a avut alt gen de activitate în spate, dar având, în sfârșit, un contract economic care e de natură să revigoreze toată structura, și tu zici: păi nu pot să dau bani pentru că i-a mers prost anul trecut. Păi i-a mers prost că n-avea contractul… Deci e o situație relativ stupidă… În realitate, întreg conceptul, care pleacă de la cercetare-dezvoltare, până la aplicabilitatea în industrie, ar trebui să reprezinte politică strategică de investiții la nivel național sau internațional… Fiindcă există și oportunități la nivel internațional.
Aici e întrebarea. În momentul în care vine un partener extern puteți…
Marea majoritate a activităților pe care le desfășurăm în momentul de față sunt în legătură cu partenerii externi.
Am văzut că sunteți implicați în toate programele europene…
Din punctul nostru de vedere nu există deosebire între partenerii naționali și partenerii străini. Apoi, și partenerii naționali dacă e s-o luăm așa… păi dacă are acționariat străin e național sau e străin? Deci nu facem o deosebire în ceea ce privește entitatea în sine, că stai să vezi că ăsta-i de-al nostru și ăla-i de-al lor.
Practic banii pentru acest institut nu vin de la buget…
Nu, banii nu vin de la buget… vedeți aicea iarăși… nu există bani care vin de la buget. Noi nu suntem instituție bugetară. Iarăși, ca institut, încercam să vă spun că avem o istorie lungă în spate. Asta înseamnă lungă și din punctul de vedere al titlului de proprietate din spate. Noi nu administrăm proprietate publică. Noi avem proprietate privată, deci este proprietatea entității juridice. E un concept ciudat, dar imaginați-vă că noi nu suntem instituție publică, nu suntem instituție bugetară. Toată finanțarea pe care o avem vine pe bază de competiție și câștigare de proiecte, sau altfel spus, dacă nu ne chinuim să facem rost de proiecte, nimeni nu ne dă niciun ban. Or, contextul ăsta presupune că în mod clar tu trebuie să găsești acele elemente să-ți vinzi în mod real activitatea pe care o desfășori. Că nu avem acționariat privat care să ia profitul, asta este adevărat, dar ăsta ar trebui să reprezinte și interesul, pentru că noi cheltuim profitul, adică cheltuirea profitului este în interesul dezvoltării afacerii. Practic, un institut național ca al nostru este cel mai mare cumpărător de tehnologie pe piața liberă. Și, deci, imaginați-vă că suntem cei mai activi în acest sens… Așa cum vă spuneam, în anii 90, nu prea cunoșteam cuvintele, că n-aveam bani. Dar, după anii 90, tocmai această politică ne-a adus în situația să fim la nivelul necesar și acuma da, și noi ne văităm că agentul economic tradițional începe să aibă probleme, că ii lipsește cutare și cutare, dar măcar putem să-l sfătuim, măcar știm cui să ne adresăm și ce plan să-și facă respectivul agent economic ca să valorifice produsele pe care vrem să le vindem. Deci, avem un mare rol aici. Dar, repet, astea-s gândurile noastre ca institut de cercetare…
Să zicem că iese demonstratorul, să speram că anul acesta se împlinește…
Domnule, demonstratorul există… noi aveam și planul demostratorului zburător, ca să zic așa, dar dintr-un mic litigiu, spuneam eu că s-au întâmplat niște lucruri, n-am mai avut posiblilitatea să-l facem să zboare în mod real, dar între timp toate elementele noastre de la proiectare până la echipamentele care au fost achiziționate, ele sunt aici. Dar îi lipsește deocamdată posibilitatea de a zbura, că ne-au luat prototipul.
În condițiile astea cum poți să-l produci pentru extern?
Acum, ca să poți să ai piață pentru un produs cu tehnologie duală nu-i așa simplu, dar deja datorită modului nostru de acțiune știm care ar fi piețele unde teoretic există o șansă pentru un astfel de produs… Apoi, mai trebuie spus că reprezentanții ăia sunt tot timpul pe aici… ei tot timpul doresc să facă ceva… problema e că vor să facă în mod real o formă mult mai concretă a unui plan de afaceri. Alții, chiar mai încrezători, au venit deja să facă contacte politice în sensul tradițional, de la ceea ce se numește governement to goverment, până la nu știu ce alte înțelegeri private, deci nu e o chestie ipotetică, e chiar real… Problema însă e că la un moment dat tot trebuie să vii cu dovezi, or ultimii doi ani se pare că am întârziat cu dovezile astea… dar urmează să le facem. Apoi și încrederea politică se pare că are un rol, deci nu-i așa simplu, însă cam așa se petrec lucrurile, nu știu în ce măsură am reușit să vă lămuresc…
Practic, care sunt prioritățile pentru dumneavoastră personal și apoi în ceea ce privește institutul?
N-as putea spune ca pot face vreo distinctie, de obicei conducătorii se identifică cu instituția. Deci avem priorități împreună… Avem două programe mari pe care vrem să le abordăm prioritar, unul se leagă de partea de spațiu, partea de aeronautică. … Anterior spuneam că România a devenit membră ESA, sau mai bine zis, România a devenit în sfârșit, membră ESA. Suntem în situația să ne gândim la noile programe ESA, pentru că în vechile programe ESA rolul nostru sau participarea noastră nu mai este chiar așa de simplă. Deci am reușit să identificăm unde am vrea să participăm în noile programe ESA și în funcție de acestea, ne facem planuri. Aici sunt două-trei sectoare unde avem un interes real și dezvoltări proprii atât la nivel de organizare, cât și moral să ne implicăm și totul se leagă de partea asta de spațiu. Într-un fel suntem membri într-un fel de asociație de cercetare pentru programele spațiale europene, în paralel puțin cu ESA, tocmai ca să abordăm și problema europeană pentru dezvoltarea programelor spațiale… și, repet, e de menționat rolul foarte activ pe care am inceput sa îl avem în a defini teme, programe și ce se mai întâmplă acolo. Deci ăsta-i un lucru care ne va mânca o perioadă semnificattivă din ce urmează. Pe partea de aviație se petrec lucrurile la fel, atât pe partea civilă, dar mai ales pe partea militară. Au început programele astea de tehnologii duale și acum, în sfârșit, putem să revendicăm un anumit tip de pricepere și capabilitate în programele astea. Și iarăși, mai ales la nivel internațional, acesta este locul unde ne desfășurăm activitatea. Mai toată ziua suntem în tot felul de comitete și comisii, care fac planuri, care pun la cale… ori chestia asta e de natură să spună că aceste două lucruri vor continua. Al treilea și foarte important e în legătură cu situația generală. Pentru că noi facem o investiție în infrastructură, avem cea mai importantă infrastructură de cercetare aplicativă în domeniul aerospațial din sud-estul și centrul Europei. Din punctul nostru de vedere asta trebuie să continue, numai că dificultățile vieții ne împing către noi investiții foarte importante și anul care vine vrem să facem un plan de relocare de infrastructură. Funcționăm, deocamdată, într-o locație de 14 ha, în mijlocul unui oraș, dar cu mari probleme de mediu… și odată tot trebuie să luăm o hotărâre… Încercăm în mod real să plecăm, nu sediul administrativ, ci doar instalația experimentală. Pe cale de consecință, căutăm această relocare ca plan strategic de dezvoltare cu Banca Română de Investiții, sau cu oricine altcineva, doar doar om reuși să dăm o viață instalațiilor experimentale și continuării activității. Acesta este al treilea plan în care investim și depunem eforturi… și în anul acesta am dori să se concretizeze. Adică, altfel spus, lucrurile astea vor fi foarte vizile cât de curând pentru că, prin natura activității, noi am și început o mică mediatizare mai specială și o să vedeți foarte curând, atât la nivel de ISU cât și la nivel de Ministerul Mediului, și la nivel de Ministerul Energiei, că sunt niște lucruri de-ale noastre care vor începe să devină foarte, foarte populare în media.
Ne puteți da câteva exemple?
Păi noi suntem cei care fac investigații de mediu atmosferic, de la emisii de gaze de seră, până la situații de urgență… Din punctul ăsta de vedere încercăm să participăm atât la monitorizări, pe mare, pe fluvii, în păduri… inclusiv căutări de persoane pierdute… De fapt, noi venim în sprijinul structurilor sistemului, venim cu partea operațională tehnologică, misiunile sunt ale lor, nu sunt ale noastre. Dar partea asta de dezvoltare ne pune în situația să avem și un centru operațional, care să sperăm că va progresa, e un mare succes al nostru și… da, dacă vă prinde radarul pe nu stiu ce chestie s-ar putea să fie de pe un avion de-al nostru… sau o dronă… La fel și cu emisiile de gaze cu efect de seră, sunt tot felul de lucruri care inerent fac obiectul tehnologic care ne interesează, apoi utilizarea, sau monitorizarea lor, ca parte a unei politici de mediu… toate astea sunt lucruri importante și serioase… repet, noi venim cu suportul tehnologic și astea sunt programele… o să vedeți foarte curând că noi reprezentăm o anumită competență regională. Ne bucurăm că avem ceea ce nu au ceilalți de prin jur. E un lucru care ne interesează și vrem să-l exploatăm, de asta sunt mulți colegi implicați și mult entuziasm. Am reușit o chestie relativ unică până acum, nu că nu ar fi fost posibil, dar oamenii sunt mai greu de convins și se hotărăsc mai greu. Desigur, legătura cu Ministerul Mediului, cu Ministerul Energiei, cu Ministerul Apelor și Pădurilor, ar permite dezvoltarea unor astfel de activități, dar trebuie să se dorească și ei.
Poate ar fi util un curent de opinie care să justifice și dezvoltarea acestor soluții.
Păi da, pentru că interesul este totuși cu privire la viața socială, nu cu privire la demonstrația mea de tehnologie. Ei sunt în situația să solicite suport tehnologic pentru a-și îndeplini rolul în societate.
Dacă avem capabilitatea…
Păi, ăsta a fost un subiect interesant, dacă tot le avem de ce nu le folosim? Uite că nu vrea nu știu cine… S-au făcut niște acțiuni explorative, sperăm că vor avea un final fericit…
O ultimă întrebare. Există, totuși, un fond european pentru armată.
Da, este ținta noastră cum spuneam. Una dintre ținte.
Până acum care au fost rezultatele în planul absorbției de fonduri?
Aici lucrurile au început tot ca o acțiune explorativă la nivelul anului trecut și al anului actual. Evident că țările membre au fost în legătură unele cu altele și și-au definit acest interes pentru dezvoltare în domeniul militar. Nu puteai să declari în mod direct interes militar, ci mai degrabă tehnologii dual use, ca să fie toată lumea împăcată… Numai că în alte țări s-a făcut o acțiune constantă care nu s-a oprit niciodată. În România au existat perioade importante de pauză, iar modul în care noi ca țară ne-am exprimat interesul pentru dezvoltarea unor tehnologii a fost foarte deficitar. De aici și faptul că suntem, sau nu suntem la curent cu oportunitățile actuale… De un an de zile ne chinuim să refacem această structură tocmai pentru a beneficia de acțiunile pilot începute anterior și care vor cotinua și în acest an, dar mai ales din altele care urmează, pentru că ceea ce urmează este o parte consistentă și deosebit de tentantă pentru finanțare pe termen lung. Dar ca să participi acolo, e evident că trebuie să fii în situația să poți coopera cu niște structuri similare din fiecare țară membră interesată în subiectul respectiv. Ei, aici e o mare problemă pentru că, la nivel național, România nu a făcut ce trebuie, nu în sensul că nu ar fi făcut parte din structurile care înlesneau toate acestea, ci pentru că mandatarea persoanelor care ne-au reprezentat în mod real s-a făcut nu în ideea ca acestea să se apuce efectiv de treabă ci, mai degrabă doar pentru a justifica o prezență inutilă. Am reușit să trecem de la această prezență inutilă la una constructivă, cel puțin pe subiectul care ne interesează, și să avem măcar două-trei ținte în față, care cel puțin pe sectorul aero-spațial dual use fac interesul nostru foarte pragmatic pentru ceea ce se va întâmpla în următoarele câteva luni. De aici încolo însă trebuie să se implice toată lumea, având în vedere că principalul beneficiar este industria națională de profil, iar noi nu suntem decât interfața, facilitatorul… Ei sunt cei care, ulterior, vor putea fi în situația de a exploata economic… findcă, până la urmă, vă dați seama, totul e pe bani. Da, există o finanțare de inițiere, cum ar veni, pentru diverse lucruri dar, în final, procesele de achiziție la care face referire toată lumea, au un caracter pur industrial, acolo, ca să zic așa, sunt banii noștri, or acele lucruri sunt de fapt ținta viitoare a acestor activități. De asta spuneam că în viitorul foarte apropiat vrem să depunem cele mai mari eforturi tocmai pentru a-i convinge pe toți…
N-am prea avut sume atrase până acum…
Ba nu, au existat niște mici finațări, dar reprezentanții noștri în parteneriatele care s-au făcut până acum nu înțelegeau sensul problemei… și când își angajau răspunderea la nivel național, plecau de la premisa că România dă bani, când de fapt acolo era de luat… Cam așa se petrec lucrurile dar, din acest an, sperăm la o deschidere mult mai mare și în acest sens am avut nu demult o discuție la Ministerul Economiei … tocmai pentru a netezi capabilitatea asta. Toată lumea pare interesată de subiect și sperăm că, la un moment dat, vom izbuti să finalizăm favorabil.
Vă mulțumesc pentru interviu, domnule director!
