Continuare partea I

 

Admițând că vor trece pragul electoral, nu vor avea o pondere mare, chiar făcând parte dintr-o coaliție guvernamentală, să modifice decisiv politica, politicile partidelor care vor avea cea  mai mare pondere în guvernele respective. Deci este evident că  liniile directoare, cel puțin pentru perioada  următoare, sunt trasate de  marile partide.

 

Revenind acum la programele lor, în opinia mea nu apar lucruri care să-mi dea încredere pentru viitor. La ce mă refer? Am încercat să identific  în programele lor soluții pentru una dintre cele mai mari probleme pe care România de astăzi și  de ieri le are. Fiscalitatea. România are un cod fiscal, un cod de procedură fiscală și un sistem de administrare slabe care, din păcate, nu reușesc să urce procentul bugetului consolidat al României la un nivel  rezonabil ca pondere la produsul intern brut. Cum mai spuneam și în alte declarații publice că dacă, spre exemplu, România peste noapte ar avea,  la actualul produs intern brut și  ăsta, repet,  afectat de  pandemie, dacă ar avea  o altă filozofie fiscală, care să fiscalizeze corect, principial averea (mă refer și la averea persoanelor fizice și la averea persoanelor juridice, ăsta e un  subiect),  deci dacă România ar fiscaliza corect economia sa măcar la nivel mediu european, păi numai pe bugetul  de anul ăsta, așa sărac cum  e el și afectat, ar fi  avut  un plus de peste 120 de miliarde de lei ca venit. Dacă am merge  pe o plasă de reguli fiscale la nivel mediu european. Nu merg la nivelul Franței…  dar la nivel mediu european…

 

Ceea ce vreau să spun e că nu am văzut asumarea de către partidele politice a vreunei reforme fiscale, un subiect, o  chestiune de consistență. Singurii  care vin  cu ceva sunt cei din PSD și USR, care susțin reducerea fiscalității pe salariile mici din România.  Ambele formațiuni politice vin cu aceleași teze, altminteri justificate, pentru că dacă te uiți pe situația impozitării  salariilor  mici la nivel  european, România este pe primul loc în taxarea acestora. Dar  și măsura aceasta susținută de cele două partide nu aduce venituri la buget, ci  dimpotrivă,  ei  chiar estimează că această măsură  care lasă mai  mulți bani  salariaților (care din păcate sunt îngrozitor de  mulți) va fi la nivelul  salariului minim, le lasă acestora  mai mulți bani și crește puțin deficitul. De ce am început cu chestiunea asta? Pentru că dacă vrei să discuți despre dezvoltarea acestei țări, trebuie să te  uiți la resursele financiare  pe care  le ai.  În momentul în care toți din clasa politică,  pentru liniștirea mediului  de afaceri, spun: nu ne băgăm, nu ne atingem, nu facem nicio reformă fiscală consistentă, nu ne atingem de banii voștri, vedeți-vă liniștiți de modelul ăsta de business, care e unic  în Europa… Am spus mereu în ultima vreme că România,  în momentul  de față, are o problemă majoră pe modul în care este fiscalizată averea persoanelor fizice și a  persoanelor  juridice, are de asemenea  o problemă majoră  cu fiscalizarea economiei în ansamblul  său și are  o lege a societăților comerciale extrem de subțire, care permite celor care administrează  companii să închidă anul  financiar ducând în cheltuieli aproape orice le trece prin minte, ducând la sfârșitul anului financiar companiile la impozit zero. Ca să  zic așa,  pe zona asta, când iei la scărmănat, domnule, să-ți  vină de  pe  profit,  constați  că multe activități economice din România nu sunt profitabile cu toate că scopul sau filozofia creării unei  societăți  comerciale e tocmai  aceasta. Nu creezi o societate comercială  de tip ONG și ai  grijă  ca  pe parcursul unui  an de zile, ea e societate comercială, dar tu operezi ca pe un ONG și ai grijă să o încarci cu o mulțime de costur, multe dintre ele neverificate. În momentul în care ai o plasă  fiscală ca aceea  pe care  o  are România e greu  să îți  generezi veniturile de care ai  neevoie  pentru instituții publice  și dezvoltare. Și  atunci în momentul în care tu ca  partid îți  asumi  că nu umbli acolo, singurele tale surse  pentru investiții și dezvoltare pe care ți le asumi în programul tău politic sunt cele din banii europeni sau din bani împrumutați, fie că  sunt sau nu  rambursabili. Și  atunci partidele  politice, acum, în campania asta electorală, și mă  refer  la  principalii jucători în mesajul lor  și în  soluțiile  pe care  le-au propus au luat bine merci ca ținte și  repere banii pe care România îi  are alocați pe  următoarea perioadă de  programare de  șapte ani. Așa facem.  Asta dezvoltăm.  Sunt diverse opțiuni dar toată lumea s-a cantonat  în aceste resurse financiare. Dar toată lumea! Mă refer, repet, la jucătorii mari. În momentul  acesta dați-mi voie să  ridic niște mari  semne de întrebare privind acuratețea  unei astfel de abordări pentru că, în momentul de față,  avem un  guvern în exercițiu, care a lucrat în această perioadă  de timp la elaborarea unui  document cheie pe care România urmează să și-l asume  în următoarele zile, Planul Național de Relansare și Reziliență. Asta înseamnă  vreo 31 de  miliarde de euro,  deci amar de bani, iar  obiectivele, măsurile,  sunt stabilite de  un  guvern și  de  un partid  politic. Iar acest  partid  politic  lansează  către Bruxelles această  abordare.  Eu nu-mi aduc aminte să  fi  existat vreo  dezbatere politică în România, și am  reproșat asta celor de la PSD, atunci  când m-au invitat  la evenimentul lor de lansare… Reproșat! Le-am atras atenția. Zic: măi,  vorbiți despre  niște  lucruri pe care vreți  să le faceți pe  un  buget  pe care alții îl asumă, cu alte obiective, alte ținte, alte măsuri. Și  s-ar  putea să ne trezim că onor comisia europeană acceptă planul nostru  de  măsuri obiective asumate de guvernul acesta și  când veniți voi și vreți  să  schimbați  filozofii, și  să  veniți cu noi obiective, cu noi  măsuri, pe aceiași  bani, să ne ducem în procedurile europene, pentru că  aia vor spune  ok, ați  făcut evaluări intermediare și  ați  constatat că  vi s-au schimbat obiectivele,  atunci trebuie să refaceți aceste programe. Dar refacerea programelor cu  schimbarea  obiectivelor, și așa mai  departe, înseamnă muncă și  timp, inclusiv pe procedurile europene, care  ne vor duce  la  pierderi  de resurse financiare. Pentru că pierzi  timpi importanți în rescriere de  programe, în negocieri cu  comisia, până  când  ți le acceptă, până  când îți dau ok-ul și  atunci, în  loc să  tragi banii ăia,  să îi  folosești,  tu  stai  să modifici programul. Și am întrebat: Nu  v-am văzut ca  partid  parlamentar cerând în această perioadă de timp Guvernului României să  vină  cu draftul de  program și  să  existe o  dezbatere în Parlamentul României, chiar dacă programul și-l  asumă Guvernul. Dar fiindcă  suntem în prag  de alegeri  generale ceea ce își  va asuma Guvernul României  trebuie să  aibă legătură   și cu  voința  politică pe care în România Parlamentul  o girează. Președintele României se  plânge, vai ce-au  făcut ăștia de la PSD, vai  cum hărțuie Guvernul. N-am înțeles de ce PSD n-a hărțuit Guvernul și pe subiectul ăsta. Sau  de ce  președintele  nu și-a asumat, ca  mediator  în societatea românească, un astfel  de gest. Bă nene,  eu  am  fost  la Consiliul European și  am  negocit alături  de alți  șefi  de state și de guverne, uite,  felia asta  pentru România, având  în vedere,  însă,  că în momentul de față avem un  guvern,  cum se  plânge d-sa, minoritar,  că uite ce face PSD-ul în Parlament.. Păi  dacă  e un guvern minoritar, de ce  n-ai  chmat tu măi la Cotroceni, frumos,  partidele politice  parlamentare,  chemai și partenerii  sociali… Apropos,  eu in numele BNS-ului cer de  mai  bine de o lună  de zile,  pentru că  din  1  octombrie Guvernul poate să prezinte către comisie, acest program, și nu mă  refer  doar  la Guvernul României,  ci la toate guvernele europene, și  am  spus:  domnule, hai  să  vedem și noi  ce ați  făcut  în acel  document? N-am  fost  implicați, consultați,  n-am discutat,  hai  să  vedem. Alaltăieri  am  avut  o discuție cu organizațiile  patronale și ieri la CNS toată lumea a cerut  premierului  acces  la acest document. Bă, nene, eu înțeleg că îl  faceți în spatele ușilor închise și  stabiliți obiective de  investiții și măsuri dar, totuși,  documentul  ăsta nu-i al vostru, sau  doar al  vostru,  e al  României,  e  programul României. Iar ca acest  program să  aibă  sorți  de izbândă, el  trebuie să  fie dezbătut public,  transparentizat și asumat  politic. Încă nu știm  cum o  să  apară  ecuațiile  politice după alegerile din  6 decembrie.

 

Admițând că ar continua același  guvern,  totuși, discutăm  despre decalajul între bugetele Uniunii Europene pe 7 ani și  ciclurile electorale din România. Este clar că un plan  pe 7 ani o  să  fie  implementat, probabil, și  de alții. Cel puțin de două  guverne. Deci  este evident că o  dezbatere publică  ar trebui  să  aibă loc, nemaidiscutând de faptul  că ignorarea partenerilor sociali este o greșeală, pentru că  economia se bazează și pe  încredere, și pe acceptanța de către cei mulți a măsurilor pe care  le  propun  guvernele.

 

Sigur că da. Ieri, în momentul în care dl van Groningen, în numele  patronatelor, a cerut  acces la acest document și discuții pe el, premierul ne-a comunicat că îl vom primi în câteva zile,  vom  avea aproximativ  o  săptămână pentru a face  observații pe el, astfel încât Guvernul să și-l  asume. Eu în continuare consider că un  astfel  de document nu  avea voie să nu  fie pe agenda  instituției prezidențiale și nu  avea voie să nu  determine așezarea la masă  a principalilor jucători politici putere/opoziție din România, cât și  a  partenerilor sociali naționali reprezentativi. Asta cere și Comisia. Nu vă spun faptul că în urmă cu zece minute am răspuns unei solicitări. Eu, printre altele sunt și  raportor la Comisia Europeană pe așa  numitul semestru european. Și, periodic, prezentăm niște analize, nu numai  eu, în România, ci la nivelul  fiecărui stat membru. Există un  raportor de  pe  linia  lucrătorilor, un  alt  raportor  de  pe linia  patronatelor. Care dialoghează periodic cu  comisia pe reforme, pe recomandări  specifice de țară, pe evaluările pe care la rândul ei  comisia le face pe fiecare stat  membru. Și  acum vreo lună jumate, când am  avut ultima întâlnire de  lucru, cel puțin cei de la Comisie au spus că:  așteptăm, până în 20 noiembrie, și  de  la Patronate, și de la Sindicate, așteptăm un punct de vedere privitor la draftul programului Național  de relansare și  reziliență.

 

Cel pe care nu l-ați  văzut.

 

Nu l-am  văzut nici  noi, nici patronatele. Și  atunci  ce va apărea din partea mea sau  a reprezentantului patronatelor la Comisia Europeană? Comisia insistând, chiar  și  șefa Comisiei  insistă pe  implicarea partenerilor sociali și  consultarea lor  mai ales pe aceste programe de relansare și  reziliență. Care-s programe cheie pentru  fiecare  stat  membru  al Uniunii Europene. Măi, implicați-i pe ăia, consultați, stați de vorbă cu ei, discutați, poate au  soluții mai bune, poate vin cu alternative pe care Guvernul  trebuie să le ia în considerare. Discutați, măi, cu ei. Pentru că ăștia  înseamnă înainte de toate  bani  de  investiții,  e  normal  să începi  să  te gândești: oare nu  cumva banii  de  investiții  vor  merge în principal către ”clienții noștri”? Mai  ales că  am rezolvat  problema cu  alegerile locale, știm cum  arată harta politică națională în urma alegerilor locale. Se pot întreba unii, pot ridica semne de  întrebare. Pot deveni suspicioși. Revenind la finalul  răspunsului meu, pentru mine e o dezamăgire faptul că n-am regăsit o chestiune asumată vis-a-vis de  o reformă fiscală atât de necesară în România și așa am încercat să explic pe larg, consecința este că toată lumea vorbește în planurile de viitor doar despre banii europeni.

 

Vă mulțumim foarte mult și o să așteptăm un punct de vedere asupra programului național pe care guvernul Orban îl trimite și  veți avea posibilitatea să-l consultați.

 

Suntem pregătiți, chiar ne-am propus să  facem o  evaluare  teritorială a alocării  resurselor pentru că, până una alta, alocările europene presupun ca filozofie nu numai pentru România, ci și pentru fiecare stat membru al UE, și eliminarea disparităților economice și  sociale regionale. Și, parcă o  să  vedem  că iarăși  grosul  banilor se duce către anumite județe din România și  către anumite regiuni… am  așa un presentiment. Nu ar fi  bine deloc.

 

Așteptăm cu nerăbdare să vedem un punct de vedere ulterior.  Vă mulțumin foarte mult.

 

 

Un interviu realizat de Cezar Corâci