În 27 mai va avea loc ședința Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), unde, printre alte probleme se va discuta și despre planul de înzestrare al armatei române pentru perioada 2020-2026. Având în vedere că în vechea strategie de apărare era prevazut și un capitol referitor la pregătirea țării pentru o eventuală pandemie la nivel global, ne-am putut da seama zilele acestea, de modul jalnic de îndeplinire a angajamentelor luate în această instituție.
Totuși, considerăm că ședința de miercuri poate fi o oportunitate pentru relansarea industriei de apărare autohtone în actualul context dat de pandemia de coronavirus.
În acest sens am apelat la experți extrem de cunoscuți în domeniul lor de activitate, care prin opiniile lor pot pune o oglindă în fața celor care compun în prezent CSAT-ul, pentru a le sugera să privească și un alt punct de vedere în ceea ce privește eficiența acestei structuri.
Și aici ne referim la
Dumitru Costin, liderul BNS ce are în componență sindicatele din industria de apărare,
Viorel Manole, inginer de aviație, fost director ROMAERO, cu un cv impresionant în ceea ce privește pregătirea de specialitate și director executiv al asociației patronale din industria specială (cu capital de stat și privat) PATROMIL, aflat în funcție de peste 10 ani de zile.
Dan Bunescu, este în prezent inginer la firma Honeywell divizia Aerospace în Toronto Canada. De când a emigrat din România în anul 2000 a mai lucrat în domeniul aviatiei ca inginer la firmele Bombardier, Airbus-UK, Rockwell Collins-US. A absolvit Academia Militară Tehnic în 1983 și a lucrat ca inginer detașat în economia național la IAR Brasov până în 1995 când și-a dat demisia din armată. În zilele următoare o să publicăm articole referitoare la întâlnirile acestuia cu miniștrii apărării din România, chiar și cu anumiți prim miniștrii, în încercarea de a starta în mod corect procesul de offset. Dezamăgirea e foarte mare,
Aurel Cazacu, inginer de aviație, sef ROMTEHNICA, președintele Consiliul de Administrație ROMARM, șeful Direcției Producție Specială din Ministerul Economiei, depozitar al multor istorii despre creșterea și decăderea industriei de apărare.
Să începem cunoașterea opiniilor invitaților noștri despre organismul în cauză
Domnule Dumitru Costin, știm că Industria de Apărare a avut mari probleme în ultimul timp. Știm de asemenea că, în ciuda nenumăratelor contracte în care offset-ul era o condiție, în general aceste condiții nu au fost respectate. Care e părerea dvs. despre această situație?
Din păcate România a avut în toți acești ani în centrii de decizie, atât în ceea ce privește achizițiile, cât și în ceea ce privește modul în care ar fi trebuit să fie implicată industria românească, oameni cu o cu totul și cu totul altă agendă decât cea care ar trebui să fie agenda normală a oricărui lider politic sau lider militar al României din această perioadă, și anume interes major pentru implicarea industriei autohtone. Sectorul industrial a fost pedepsit de soartă după 1990, pentru că toți cei care s-au perindat la conducerea Industriei de Apărare au avut cu totul și cu totul alte priorități. Iar prioritățile lor, mă refer la cei care s-au ocupat și se ocupă de achiziții, au fost importurile. Cred că importurile dau bonusuri financiare, importurile oferă alte perspective, importurile sunt binevenite pentru că uneori trebuie ”să faci frumos” în fața unor parteneri economici de la nivel european sau mondial. Industria de Apărare din România, de fapt ce a mai rămas din ea, în ritmul în care merge, merge spre neființă, spre dispariție. Principala problemă pe care o are în momentul de față este dată de media de vârstă extrem de ridicată a lucrătorilor, pe de o parte. Cea de-a doua mare problemă pe care o are este nivelul tehnologic extrem de scăzut, cu unu-două cazuri izolate în care într-adevăr se performează, și vă dau exemplul Aerostar Bacău, o companie privată care merge foarte bine, are management de foarte bună calitate. Dar cu o floare nu se face primăvară.
Așteptări de la CSAT? Niciuna. Pe tot parcursul istoriei sale de funcționare, ori din neștiință, ori din prostie, ori din interes, a văduvit industria românească de această teză de implicare și dezvoltare. Ma întrebați ce așteptări am eu de la reuniunea CSAT de miercuri? În ciuda declarațiilor astea sforăitoare făcute de diverși lideri politici ai momentului, trebuie să știți că acum vreo trei săptămâni, unei companii românești cu care s-a negociat preț de un an jumate și care ar fi trebuit să fie implicată într-un program de modernizare, tocmai i s-a băgat pumnul în gură și au fost trimiși la plimbare. Procedurile vor fi reluate. După un an jumate. Și-au bătut joc de ei. Și-au bătut joc cei care se ocupă de achiziții de tehnică militară de multe alte companii.
Cum ar putea să se implice CSAT pentru a impune o cooperare între Ministerul Economiei și Ministerul Apărării?
Dar despre ce vorbim? E o structură, în opinia mea, total depășită de miza jocului și de interese, interese interne ale celor care își iau comisioane de la achiziții externe. Sunt depășiți. Acum sar de la una la alta. Să vă uitați pe Strategia Națională de Apărare a țării 2015-2019. Veți vedea cu subiect și predicat că în strategia care a expirat la sfârșitul anului trecut, e un paragraf dedicat nevoii de pregătire a României pentru a face față unor pandemii la nivel global. O să găsiți acolo. Cine, ce Doamne iartă-mă a făcut atâția ani de zile?! Am avut același președinte al CSAT-ului în toți acești ani, din 2015 până în 2019. Același președinte, diverși membri. Ce au făcut patru ani de zile? Nimic. Multe din documente sunt elaborate și adoptate doar ca să spunem că avem documente, că avem strategii, pe care nu le execută nimeni. O să găsiți acolo angajamente sforăitoare despre Industria de Apărare din România. Ei, și ce dacă? Nu există nimic, n-au niciun fel de preocupare. Comisioanele sunt mult mai importante. Eu am lansat în urmă cu mai mulți ani, vreo zece, acest concept de bugete de shopping. Astea au fost constant preocupările unora care s-au ocupat și se ocupă de înzestrare. Nu i-a interesat niciodată să se implice în a dezvolta Industria de Apărare din România care era top 6 la nivel mondial în 1990. Și ce dacă a dispărut tratatul de la Varșovia? Armamente convenționale care se produceau și în România se cumpărau și s-au cumpărat în continuare…
Avem în vedere o reindustrializare într-un fel a României, chiar dacă termenul e într-un fel compromis, dar substanța o înțelege oricine. Oare o industrie care există încă, chiar cu tehnologii depășite, n-ar putea să beneficieze, nu ar putea să fie o industrie prioritară?
Și fără oameni.. Sigur că da. Normal că ar fi putut să fie o industrie prioritară, dar nu va fi, pentru că cei care se ocupă de achiziții sunt aceiași. De 30 de ani se rotesc, se schimbă numele, interesele rămân și au rămas aceleași. România este o țară care a risipit miliarde și miliarde de euro pe achiziții. România e campioana achizițiilor second hand și third hand, fără implicarea industriei românești. Asta e România! De treizeci de ani! Repet, chiar dacă se schimbă unii acolo. Când trec în rezervă, îi vedeți reprezentanți, se deschid firme, devin reprezentanții unor multinaționale pe teritoriul României care, evident, vor să-și vândă echipamentele și tehnologiile militare. Asta se întamplă de treizeci de ani! Sunt lucruri pe care le tot spun și care supără. Și irită. Am avut o astfel de experiență. La un moment dat, la o cafea cu un general în rezervă din Turcia. Venit ca turist în România. Și omul ăla mi-a spus că și ei au avut o perioadă când generalii armatei turce orientau în așa fel achizițiile de tehnică militară, evident și cu sprijinul sau cu implicarea politicienilor de la vârful guvernelor turce de la vremea respectivă, pentru importuri. Importuri, importuri, importuri. Până când, la un moment dat, ținând cont și de poziția lor, la un moment dat au fost confruntați cu o criză militară majoră. Și au văzut că atunci când le-a ars cămașa în spate, ăia care le livrau tehnologie la fel cum le livrează alor noștri, la mâna a doua sau a treia, și-au luat mâna de pe ei. I-au uitat. Și atunci au realizat ce prostie uriașă au făcut. Și, din acel moment au schimbat radical orientarea și abordarea și s-au apucat temeinic să-și construiască din temelii o industrie de apărare. De aia Turcia se laudă în momentul de față cu companii extrem, extrem de puternice în industria de armament. Sunt buni.
Nu credeți că CSAT-ul ar putea să schimbe totuși acest gen de politică și anume ca dintr-o țară care este importatoare să redevenim un producător și eventual un exportator în domeniul industriei de armament?
Nu, în niciun caz. Încredere la cotă zero în ceea ce privește atitudinea CSAT-ului. Până la urmă trendul trebuie să-l dea președintele CSAT-ului. In momentul în care de ani de zile CSAT-ul a avut și are aceeași abordare vis a vis de Industria de Apărare, nu se va schimba nimic. Și, ca mărturie a ceea ce vă spun eu, îmi place să urmăresc declarțiile pe care le-a făcut actualul ministru al apărării în fața comisiilor de la Parlament, atunci când era în proces de audiere pentru a fi investit ca Ministru al Apărării. Sunt lucruri pe care le-a rostit acolo și care nu sunt în regulă. Și ca să folosesc un termen blând a dezinformat un pic pe membrii comisiei.
Domnule Viorel Manole sunteți președintele patronatului din industria militară, PATROMIL, de peste zece ani de zile, ceea ce vă oferă o perspectivă de ansamblu asupra problemelor cu care se confruntă acest segment industrial și din această perspectivă și în contextul ședinței CSAT de miercuri, 27 mai, vă rugăm să ne spuneți, care ar fi măsurile necesare a fi adoptate pentru ca industria românească de profil să profite de oportunitățile oferite de noul program de înzestrare al armatei pentru 2020-2026?
E adevărat, am acest, să spunem avantaj, dar am putea spune și dezavantaj al unei continuități și al unei vechimi în poziția aceasta, spun că ar putea fi și un dezavantaj, pentru că foarte mulți dintre colegii mei care au tot persistat în a promova niste idei și soluții au ajuns până la urmă să fie frustați și s-au retras. Deci nu întotdeauna continuitatea este un avantaj, este un moment cu care nu ne-am mai întâlnit până acum, în sensul că eram cu toții foarte optimiști de alocarea a 2% din produsul intern brut pentru industria de apărare. Eram și mai optimiști văzând că acești 2% se aplicau unui produs intern brut în creștere și deja începusem să ne facem probleme. Ce o să facem cu atâția bani, că nu o să putem să îi cheltuim și știți că au fost discuții inclusiv în CSAT că nu s-a reușit alocarea inteligentă a 2%, pentru că 2% putem să cheltuim inteligent sau ineficient fără mari probleme, avem în continuare totuși mari așteptări de la această instituție, CSAT, pentru că cel puțin în ceea ce privește industria națională de apărare este forumul cel mai complet care poate analiza și hai să spunem coordona. Din nefericire sau iarăși din fericire, depinde cum o privim, CSAT nu este un organ executiv și nicio instituție cu inițiativă legislativă, dar oricum prin componența și prin regulamentul ei, pentru noi, industria de apărare reprezintă forumul cel mai înalt pentru că avem acolo și pe Ministrul Finanțelor și noi întotdeauna am avut probleme cu finanțele, avem acolo și pe Ministrul Apărării și Ministrul de Interne care sunt principalii noștri beneficiari sau cel puțin așa ne-am dori noi să fie și bineînțeles îl avem pe Ministrul de resort, ministrul economiei, deci avem mari speranțe de la ei chiar dacă acum ne confruntăm cu pandemia. Ce am dori noi și la această ședință de miercuri și în general de la ședințele CSAT – ului și de la hai să spunem prestațiile atât ale Președintelui cât și a membrilor CSAT, în primul și în primul rând am dori patriotism, în al doilea rând, am dori coerență și am să vă spun de ce patriotism și de ce coerență, bineînțeles noi ne dorim mult mai multe, ne-am dori patriotismul pentru că am văzut acum, cu ocazia nefericitei crize pandemice și am văzut-o cu toții, inclusiv domnul Președinte, inclusiv membrii CSAT că la moment de impact fiecare își apără casa lui, se cam uită de prietenii, de alianțe, de umanitarism, întâi și întâi fiecare își apără casa și își stinge incendiul la el. Și atunci ar fi foarte bine ca și în CSAT, fiecare membru, care majoritatea dintre ei sunt membri executivi ai economiei românești, Președintele nu este executiv, dar ceilalți membrii sunt executivi, iar oricum Constituția și statutul Președintelui nostru este suficient de generos ca să îi permită să își manifeste patriotismul alături de ceilalți membri, adică atunci când se analizează stadiul actual al armatei române și nu de puține ori, dar nu suficient de des stadiul industriei naționale de apărare ar trebui ca acest patriotism și această experiență prin care trecem acum să îi determine pe membrii CSAT-ului prioritizeze prezența și participarea României și actorilor din România la securitatea și la bunăstarea proprie. Bineînțeles că vă spun din experiența mea suficient de îndelungată, întotdeauna am stat cu ochii pe fiecare ședință a CSAT – ului, am stat cu ochii pe fiecare negociere a Ministerului Apărării, pe fiecare ședință din Agenția Europeană de Apărare, NATO, tot timpul în speranța că va exista o susținere și o coerență a decidenților români în promovarea intereselor României, nu spun că nu există sau că nu a existat, dar vedem în momentul de față și până la urmă este bine să ne uităm la rezultate și mai puțin la declarații și la obiective pentru că pe hârtie obiectivele arată bine, strategiile sunt, hai să spunem, suficient de moderne și aliniate cu structura celorlalte strategii, dar rezultatele și vedem, cel puțin în zona noastră,, cât este participarea Industriei românești în programele majore strategice de achiziție. De ce rezultatele sunt slabe, sunt slabe deoarece nu există coerență pentru că în CSAT au fost avizate conform legii, conform Constituției, toate programele majore de înzestrare a armatei române.
Avem o grămadă de probleme legislative legate de ordonanțe de urgență sau de alertă care vin de peste 10 ani, de ce oare, ce oare or fi făcut, pentru că totuși sunt exact de competența dânșilor, avem probleme cu frontiera, inclusiv pentru cetățenii proprii, iar pentru noi ca să mă întorc la domeniul meu, la industria de apărare, avem legislație pe care cu greu am reușit să o promovăm și să o armonizăm la nivel European, în care CSAT a fost avizator, dar legislația nu se aplică, mă refer aici la Legea Industriei naționale de apărare, legea 232 și de asemenea, mă refer la hotărârea de guvern 637/2017. Deci 2017, de trei ani, exista hotărâre de guvern aprobată al cărui obiect este constituirea unui Consiliu interministerial de coordonare a industriei naționale de apărare, acest Consiliul interministerial ar putea fi privit ca un grup de lucru pentru CSAT pentru că acest Consiliu interministerial reunește ministerele din Sistemul Național de Apărare și spun că ar fi un grup de lucru, pentru că nu este întâmplătoare hotărârea de guvern care a derivat din legea Industriei naționale de apărare. A fost emisă și a fost aprobată, aș putea spune cu prioritate în 2017, pentru că acest Consiliu interministerial nu este un organism executiv, este consultativ deci nu are de ce să ne fie frică de el, dar este singurul organ care reunește și reprezentanți ai mediului de afaceri și reprezentanți ai sindicatelor, deci dintr-odată în acel organism consultativ putem să avem la masă pe toți decidenții interesați din sistemul național de apărare și pe reprezentanții celor care trebuie să implementeze deciziile decidenților pentru că vă spuneam, avem obiective frumoase,avem strategii frumoase, dar dacă nu le și implementăm și ele nu sunt eficiente, nu am reușit nimic, deci această coerență care înseamnă hai să vedem cadrul legislativ pe care noi îl avem, hai să monitorizăm deciziile noastre, programele pe care voi le-ați aprobat și să încercăm să promovăm, nefiind executiv, să încercăm să promovăm măsuri, soluții, decizii în această direcție,iarăși aș vrea neapărat să ne reamintim, tot în relație cu acest subiect, deci CSAT și viitoarea ședință de miercuri, subiectul legat de offset, l-am tot discutat, vă spun eu cel puțin de 10 ani de zile, am reușit să mișcăm ceva în ultima perioadă în sensul că Oficiul de Compensare pentru Activități cu Tehnică Specială, noi prescurtat îi spunem OCATS, nu avea suficiente resurse umane. În primul rând avea doar 7 posturi, în condițiile în care trecusem la programe de miliarde și miliarde, a fost în sfârșit suplimentată schema OCATS-ului cu încă 17 posturi, deci aici trebuie să recunoaștem că ministrul economiei și-a ținut promisiunea pe care ne-a făcut-o la începutul anului, ne-am fi bucurat să fie ceva mai rapidă, dar oricum este bine că s-a întâmplat. Ar fi foarte bine să fie alocat și bugetul foarte repede, dar aici avem o problemă care excede oficiului de offset când vorbim de interesul național și interesul Industriei naționale de apărare. La ce mă refer, am avut experiențe numeroase și neplăcute cu angajamentele de offset și întotdeauna toți am spus că vom învăța din greșeli și cum spun englezii, lesson learned, cele mai bune practici și că nu vom mai face a doua oară aceeași greșeală. Noi aveam să facem de patru, cinci ori aceeași greșeală și nimeni nu plătește, bun că nu plătește, ne-am obișnuit și cu treaba aceasta, dar nimeni nu îmbunătățește sau nu creează sisteme de control de verificare și de corecție, am avut experiența neplăcută în 2000 cu achiziția fregatelor, nici în momentul de față obligațiile de offset nu au fost îndeplinite, am avut mai recent experiența neplăcută cu Piranha 5, am avut o experiență semi neplăcută, nu vreau să spun semi plăcută, semi neplăcută cu rachetele. Cu toate aceste lesson learned și cele mai bune practici, am semnat contractul cu Iveco, fără să știm ceva despre offset.
CSAT-ul ar trebui, cum vă spuneam, periodic să urmărească aceste programe și de exemplu as sugera, pentru că este o treabă simplă pe care toată lumea o susține, că așa cum este în Polonia și multe alte țări și la noi există ceva, dar există pe hârtie pe legislația veche. Deci există ceva, dar în Polonia este foarte clar un Consiliu de 80 de activități compensatorii și din acest Consiliu, din care fac parte și Ministrul de Finanțe și Ministrul Apărării și Ministrul Economiei și Ministrul de Interne și celelalte structuri din sistemul național de apărare, să fie și un reprezentant al CSAT. În Polonia există pentru că în acest fel OCATS-ul va trebui să prezinte periodic unui Consiliu de nivelul menționat și să nu rămână totul la nivelul need to know, deocamdată angajamentele offset sunt angajamente cu bani publici.
De ce să ne ferim, dacă eu acuma aș vrea să știu care este prezența industriei naționale de apărare, cât de competitivă e în clubul nostru și vreau să știu, domnule dacă nu ați îndeplinit obligațiile de offset în programul EuroSpike, haideți că vin eu și vă dau soluții și vă ajut gratuit, noi nu suntem consultanți din aceștia veroși care să luăm bani pe ora de consultanță sau pe ora de reprezentare juridică, apropos de firmele de avocatură care reprezintă furnizori străini si care blochează programele strategice ale României, deci noi efectiv suntem interesați și credem că CSAT-ul ar trebui să fie implicat în sensul de a avea un reprezentant în acest Consiliu de offset, cooperare industrială și transfer tehnologic. Poate că miercuri, dacă va mai fi loc pe ordinea de zi, se vor gândi și la aceasta pentru că este clar că, pe de o parte, CSAT-ul nu este executiv prin el însuși, dar în același timp, foarte multe lucruri strategice trec pe la ei si au acele pârghii care pot influența. Iarăși, de exemplu o soluție pe care de multe ori am discutat-o la nivelul nostru, avem în consiliile de administrație ale societăților din industria de apărare, în special cele cu capital de stat, avem tot felul de reprezentanți pe care îi recomandă vocea și talentul. Știm cu toții că legea le interzice funcționarilor publici, demnitarilor secretar de stat sau echivalent să facă parte din asemenea Consilii de Administrație dar, de asemenea, știm cu toții că există o mecanică prin care pot face parte ( un reprezentant CSAT) și eu nu spun că este rău, pentru că fiind decidenți este bine să fii acolo ca să vadă și ca să poată sprijini atunci când este nevoie.
Nu ne ajută membri ai Consiliului de Administrație recomandați de voce și de talent, ne ajută membrii Consiliului de Administrație recomandați de CV și de poziția în structurile instituțiilor românești, deci cred că în Consiliile de Administrație ale societăților din industria de apărare, mai ales cele care au o importanță specială sau sunt implicate în programe de înzestrare strategice, cred că un membru al Consiliului de Administrație din partea CSAT-ului ar fi binevenit.
Miniștrii implicați în programele de înzestrare și în industria de apărare se întâlnesc împreună cu cel puțin 300 de firme străine, câteva întâlniri cu sindicatele, apropos de întâlnirea recentă a domnului ministru Ciucă, doar cu mediul de afaceri românesc local foarte, foarte greu reușim să avem una, maxim două, la care de multe ori sunt delegați la întâlnire, nu miniștri, ci persoane din eșalonul doi sau trei. De ce fac această precizare, pentru că având discuții, decidenții români ar putea ca la întâlnirile pe care le au cu furnizorii străini, deja vinovați de întârziere să ne invite și pe noi la masă, noi care suntem în acordul de offset. Situație ce le permite respectivilor furnizori să spună, să dea explicații de genul, noi am vrut să ne îndeplinim obligațiile, dar nu am găsit în industria românească nimic care să corespundă nivelului calitativ și competitiv, noi am vrut să ne îndeplinim, dar partenerii români nu ne-au dat marfa la timp sau ne-au dat-o de calitate slabă, noi am vrut să ne îndeplinim obligațiile, dar nu a fost nimeni cu care să stăm de vorbă în mod serios. Nu mi se pare anormal să accepți scuze referitoare la neîndeplinirea unor obligații către statul roman si tu să nu aperi membrii familiei tale. Avem de asemenea o lege a dialogului social tripartit, ar trebui să ne mai potolim cu aceste întâlniri separate, ba cu sindicatul, ba cu patronatul, de ce, dacă legea vorbește de un dialog tripartit, de ce nu suntem toți trei la masă pentru că, sincer vă spun, m-am cam săturat ca sindicatele în România să numească manageri, nu știu dacă sunteți la curent dar, în majoritatea ședințelor consiliilor de administrație din industria de apărare cu capital de stat, participant permanent este liderul de sindicat. În condițiile în care legea spune foarte clar că sindicatele sunt invitate atunci și numai atunci când se discută probleme cu impact social, acest tratament dezechilibrat iarăși creează probleme, cum spuneam, cu numirea managerilor.Dacă după ce i-am numit, îi lăsăm să fie timorați de sindicate gălăgioase, n-am reușit să facem mai nimic, totuși eu cred că există manageri în România, eu pledez pentru dialogul cu sindicatele, eu am mai spus, de-a lungul timpului treaba asta, am relații chiar de prietenie. Am colaborat cu lideri de sindicat la promovarea unor programe, cum este transportorul blindat pentru trupe, cum este arma de asalt 5,56, împreună cu sindicatele din Romarm am împins împreună la aceeași căruță, deci nu avem o problemă, că vezi Doamne sindicatele sunt mai prezente sau mai puțin prezente, dar , dacă avem o lege a dialogului social, este bine să facem discuții tripartite, dacă avem probleme de management, este bine ca problemele de management să nu le negociem cu sindicatele, negociem cu acționariatul și mediul de afaceri pentru că asta este realitatea în orice țară civilizată din Uniunea Europeană.
Bun, dar nu înțeleg ce poate obține un ministru al apărării într-o discuție doar cu sindicatele?
Nu îmi dau seama, pentru că eu am mai spus, nici măcar voturi, pentru că în industria de apărare de stat avem mai mulți angajați în industria de apărare privată, avem mai mulți angajați decât în industria de apărare de stat, unul la mână, noi chiar avem niște criterii și niște valori și o oarecare predictibilitate a locului de muncă pentru că nu avem datorii, investim în tehnologii, noi avem manageri competitivi. Deci nici măcar voturi, acum iarăși recunosc, că nu întâmplător, am adus vorba despre legea dialogului social, m-aș fi așteptat ca înainte de ședință sau după ședință, să ni se ceară și nouă un punct de vedere pe subiectele abordate, pentru că totuși, haideți să fim realiști, eu am vorbit de nenumărate ori și am sugerat soluții după nivelul nostru de pregătire, atât pentru programul Super Șoim IAR 99, cât și pentru cooperare industrială în cadrul programului de corvete cât și pentru deblocarea programului Pirahnia 5 deci, noi am venit cu soluții manageriale antreprenoriale și europene pentru că noi participăm, vă spuneam iarăși că o mare frustrare a noastră, participăm la mai multe întâlniri la nivelul Bruxelles-ului a Comisiei Europene, a Agenției Europene de Apărare și a Agențiilor NATO decât participăm în România la mese cu decidenții, deci noi știm foarte bine care sunt prioritățile NATO și cele europene. Nu neg bineînțeles că cel mai bine le știe Ministerul Apărării Naționale din România, dar la nivelul Bruxelles-ului, decidenții NATO și ai Comisiei Europene discută cu industria, cu toată industria ca să stabilească priorități, capabilități militare realizabile.In momentul în care decidenții din România vor accesa automat la niște decizii europene sau euro atlantice privind prioritățile și capabilitățile viitoare vom ajunge în situația actuală în care, după ce le accesează, vor veni în țară și vor spune cine îmi face un F-35 și nu poate nimeni, poate măști, cu măștile nu vreau să vorbesc prea mult despre ele pentru că am fost recent la o ședință, mă rog cum se spune webinară acum, pe internet, la o ședință a Consiliului de export al României, unde, ce să vă spun frustrările noastre ale Industriei de Apărare erau nesemnificative față de frustrările industriei textile care spuneau:” Domnule facem măști pentru Franța, facem măști pentru Italia, facem măști pentru Germania și pentru Marea Britanie, iar la noi , desi am fost cu ofertă minima, nu au făcut nicio comandă, în schimb au luat măști neomologate, neutilizabile sau au dat altora să facă”.Deci avem o mare problemă, avem o mare problemă cu dialogul și comunicarea cu industria privată, indiferent din ce sector este.
Domnule Dan Bunescu, sunteți unul din promotorii aplicării legii offset în România. Ce ne puteți spune despre modul în care a fost aplicat offset-ul în ultimii ani?
Offset-ul nu a fost niciodată aplicat în România. Primele încercări pe care le-am făcut la mijlocul anilor 90, începând cu anul 96 mai precis, în primul rând, au vădit necunoșterea subiectului la toate nivelurile de decizie din instituțiile statului. Și mă refer aici chiar la instituțiile cele mai înalte, președinție, prim ministru, miniștri, parlamentari. Am avut atunci întâlniri și asta s-a datorat unui mare român și mare patriot, respectiv Dumitru Costin, pe care înțeleg că-l cunoașteți.
Bineînțeles. Este președintele uneia dintre cele mai mari confederații sindicale din România.
Exact.Și este acolo de aproape treizeci de ani. Părerea mea este că din tot spectrul de actori politici sociali care s-au perindat în România din 1989 și până acum, e unul dintre foarte puținii care, când va fi vorba, va putea să iasă cu fruntea sus de pe scena socială din România.
Acțiunile de compensare cum au fost derulate în Polonia, așa s-au practicat și în România înainte de Revoluție, în petrochimie, de exemplu, polonezii, de-abia după 90 au reușit să-și îmbunătățească tehnologia și să reușească să facă combustibil de avion.
Este de mirare ceea ce spuneți pentru că se știe că România a avut cel puțin până în anii 90 o industrie militară serioasă, care era printre primele zece din lume ca cifră de afaceri. Deci având în vedere existența în continuare a unor fabrici, ne mirăm de ce guvernele României nu au încercat să obțină tehnologii pentru a ține în viață și a dezvolta, eventual aceste fabrici?
Imediat. Ajungem și acolo. Dar să lămurim, să fim foarte clari, deci prin acest offset trebuie să se creeze fluxuri financiare de intrare de bani. Deci trebuie să se creeze exporturi. Și vreau să-mi dați un singur exemplu în care prin ceea ce au făcut românii s-a creat vreun export. În procentaj. Sau, în cel mai rău caz, pot accepta să spui, domle, cam 20-25% din valoarea contractului, accept și acest gen numit ”Fabricat în România”, pentru că fabricat în România… oamenii nu știu… De exemplu, manopera unui elicopter Puma era 70 000 de ore, domnule. Ce e 70 000 de ore?
Pentru că există linii, probabil, integral robotizate și asamblarea era o operație simplă.
Nu e robotizare, este foarte optimizat. Atenție, costurile acestor produse nu sunt determinate de manoperă. Și aici e marea greșeală. Sunt determinate de costurile mari de cercetare-dezvoltare. E nevoie, să zic, de o serie de o mie de avioane ca eu să pot să recuprez cele zece miliarde investite în crearea unui nou avion de linie. Zece miliarde! Și revenim exact la întrebarea dvs., mă scuzați, în momentul când eu fac această negociere, o fac înainte, ca să pot să îmi impun condițiile. Eu îmi trasez niște condiții prioritare, că așa fac toate țările.
Aș vrea să adaug un element suplimentar. În conformitate cu legislația României, contractele, în special de înzestrare a armatei, sunt făcute cu acordul CSAT-ului. În CSAT, pe lângă principalele ministere economice implicate și Ministerul Apărării, rolul decisiv îl are Președintele României. E de mirare cum CSAT-ul nu a încercat să impună reguli normale în folosul industriei românești.
Deci vedeți dvs. deja ați căzut, cum se spune, în capcană. Ați fost trimis pe un drum greșit. Război informațional. Eu am corespondențe cu președinția și cu CSAT-ul. Și ei îmi răspund că nu au nicio atribuție …
După cunoștința mea, ultimele decizii de înzestrare s-au făcut totuși cu acordul CSAT-ului.
Mai repet o dată. Am răspunsul lor.
Ar fi interesant să ne trimiteți răspunsul.
Și m-au trimis la plimbare și mi -au spus: Domnule, discută cu MAPN-ul, că am înțeles că deja ai discuții, noi nu avem… Și mi-au spus că ei doar coordonează. Eu le-am arătat în legea lor de funcționare că ei, așa cum spuneți dvs., au atribuții foarte clare, dar pe care nu și le cunosc. Ce poți să faci într-un CSAT de o oră?
Dar dacă discutăm de bugetul de apărare a României, discutăm deja de câteva miliarde de euro pe an, România a fost una din țările care s-a angajat să-și respecte obligațiile și a și făcut-o după cunoștința noastră anul trecut, obligațiile Alianței Nord Atlantice…
Iarăși ați înțeles greșit, iarăși ați fost trimis pe o pistă greșită. Și dvs. și toată lumea. Angajamentul la summit-ul din Țara Galilor a fost să nu se diminueze procentul la vremea respectivă și să crească gradual pentru că aceste țări din NATO sunt țări democratice. Lumea din România nu înțelege, crede că toate aceste țări sunt semi-republică discreționară, secretomană și așa mai departe. Nu domnule, ăștia dau socoteală în fața contribuabililor. Uitați-vă la exemplul Danemarcei pe care l-am pus pe site-ul meu… Și atunci au spus, domnule, e normal, sunteți țări suverane, nu vin eu din exterior, pot să fiu și extraplanetar și să vă spun de mâine, 2% România. Uiți de bolnavi, uiți de copiii săraci, nemâncați, uiți de … și cumperi rachete.
Învățământul primește sub 4% din PIB
Și cumperi rachete, că dau rușii peste noi. Deci până în 2024 trebuia să crească la 2%, iar România ce a făcut? A făcut președintele o ceremonie, că la ceremonii suntem primii, seacă, fără niciun fel de studii, și a decretat: Începem și noi, românii, cheltuim 2%. Dom’le, dar nu eram pregătiți. Contractele astea cer… uite Canada cumpără avioane de vreo șapte ani. Și decizia a fost amânată de vreo câteva ori. Și nu dau nici turcii, nici rușii, nici marțienii. Pentru că toate țările, chiar citeam un studiu acuma care spunea… probabilitatea unui război între SUA și Rusia este ca și inexistentă…
Cel puțin în momentul ăsta, e evident.
E evident pentru toată lumea… Aceste tratative dacă nu sunt … În primul rând nu există o apărare puternică fără o economie puternică, și fără o industrie de apărare puternică, care să fie în stare să sprijine o înzestrare. Poți să dai bani la infinit, se vede deja că balanța comercială este total dezechilibrată și economia nu va mai fi în stare să sprijine acest efort financiar. Și atunci România trebuie să se uite în jur și să vadă. Dar să revenim la offset-ul românesc. Nu există offset în contractele încheiate până acum.
Probabil că în curând se va discuta în CSAT inclusiv stategia de apărare pentru perioada următoare, se pare că până în anul 2026. Ar trebui, probabil, cum ați spus dvs., la ideea coordonării de către CSAT, la această strategie, să fie adăugată și condiționalitatea legată de offset.
Nu trebuie să fii academician, doctor ca să-ți dai seama că e singura pârghie care poate să determine un vânzător să îți acorde această clauză, aceste condiții, să vină, să transfere tehnologii…
Măcar în zona aceasta a tehnologiilor.
Dar în orice zonă. Toate țările au pornit de la zero, trebuie să înțelegeți. Și România a pornit de la zero. Și Polonia. Polonia în 1989 era mult în urma României. Polonia nu avea industria de elicoptere, Polonia are acum Sikorsky, care a vândut deja 70 de elicoptere făcute în Polonia, la extern, fără ca polonezii să cumpere mai mult de 3-4 elicoptere, și asta au făcut-o recent. Ca să revenim la concret, contractul de rachete Patriot, n-are niciun fel de offset în România. Am trimis comentarii la lege, am atras atenția și pentru asta știți ce au făcut? Au modificat legea de funcționare a MAPN în CSAT. Atenție. Și au spus că offset-ul nu se aplică în contractele guvern la guvern și, ca să fie și mai siguri, au spus că nu se aplică produselor din contractele guvern la guvern. Am contactat MAPN-ul și mi-au răspuns foarte arogant că legislația SUA interzice offset-ul la contractele de FMS. (Foreign Military Service). Ceea ce este adevărat, dar pe jumătate. În sensul că există o directivă a președintelui Bush din 90, care interzice agențiilor guvernamentale să intre în contracte de offset, dar nu și firmelor care furnizează. Și atunci firmele au furnizat în continuare…. Există un oficiu în Departamentul Comerțului care prezintă un raport anual în fața Congresului și spune dom’le am făcut atâta offset și e normal că ei au luptat întoteauna ca să diminueze offset-ul pentru că asta deplasează tehnologii și joburi în afară. Și au redus offset-ul de la vreo 90% cât era acum zece ani, la vreo 50% acum, dar tot e 50%. Și polonezii, la contractul Patriot au spus: Domnule, dar ne oferiți 50% offset. Și au trebuit să ofere offset la contractul Patriot. Pentru că un armament nu are, domnule, nicio valoare dacă nu ai muniție. Dacă ai un pistol fără gloanțe ce faci? Iar eu vă întreb pe dvs. și întreb CSAT-ul și îl întreb pe Ionel Ciucă ce face cu bateriile alea dacă are o rachetă pe țeava de lansator. Deci trage o salvă de lansator și de baterie și s-au terminat rachetele, domnule.. Știți cât costă rachetele, da?
Așteptăm să vedem ce se va decide în CSAT în măsura în care vom avea informații publice vom încerca să vă contactăm din nou pentru a comenta deciziile și eventual datele din strategia de apărare, în măsura în care ele vor fi publice.
Domnule Cazacu sunteți unul dintre cei mai mari experți ai României în ceea ce înseamnă producția și comerțul cu armamentul, în România. Ați deținut funcții de conducere atât la Romtehnica, cât și ca președinte al Consiliului de Administrației al Romarmului și ați fost și șeful Direcției Producție Specială din cadrul Ministerului Economiei. Deci aveți o imagine de ansamblu a acestui domeniu, putând fi considerat de departe unul dintre cei mai buni experți în domeniu. În acest context, miercuri va avea loc ședința Consiliului Superior de Apărare al Țării care, printre alte probleme, va aborda și înzestrarea armatei pentru perioada 2020-2026. Care este opinia dumneavoastră asupra rolului acestei instituții? Unii spun că e puțin anacronică, dar care poate interveni în sprijinul industriei de apărare.
Bună ziua, mulțumesc de invitație și mă bucur că poate, poate, în ceasul al 12-lea și câte ceasuri vor mai fi după cel de-al doisprăzecelea se va întâmpla o minune și se va relansa, după această perioadă cu pandemie. CSAT-ul poate face foarte multe. CSAT-ul poate face tot pentru că poate stabili regulile de joc. În primul rând trebuiesc relansate programele de înzestrare. Eu ca să fiu sincer am o apreciere deosebită pentru toată piramida de domni generali și domni care conduc Armata Română și au condus-o, hai să zic în ultimii zece ani. Dar eu nu știu cum se gândesc dânșii cum vor fi priviți în istorie atâta timp cât Armata Română își face treaba în teatrele de operații, dar Armata Română la interior se lasă călcată în picioare de interesele unor parteneri și unor domni care vor să subjuge România. În sensul clar și strict că Armata Română nu e dotată la nivelul care ar trebui. Că rezervele pentru mobilizare nu sunt de loc și nu există. În câteva zile s-ar termina totul. Că avem proiecte în domeniul terestru care sunt întârziate de 3-4 ani. Avem probleme în domeniul maritim, unde sunt licitații care stau pe loc. În partea de aviație suntem puțin mai avansați pe baza de proiecte și lansările de programe care se doresc acum a se face cu niște avioane, cu niște avioane pentru antrenament ș.a.m.d. Dar totuși așa cum domnul ministru a pus în practică planurile de acțiune cât a fost dislocat din România cu trupele românești și toți domni generali care sunt afară pun în practică 24 din 24 de ore toate acele planuri, din păcate când vin în țară parcă le ia cineva, le acoperă ochii și nu sunt în stare să dezvolte nici un program. Plus că, lucru foarte grav este că banii pe care armata îi cheltuiește, cei 2% sunt din sudoarea acestui popor. Atât cât este furat din toate planurile, de toate țările din lumea asta, acest popor întreține prin cei 2% prin taxe și impozite și este păcat, pentru că trebuie să înarmăm țara asta. Pentru că înarmarea nu se face pentru a ne lupta. În primul rând o armată puternică descurajează. Este foarte important să arătăm această problemă de descurajare și apoi pe baza înzestrării pe care o facem să venim să aducem, prin programele de cooperare, prin programele de compensare, că mi-e și frică să mai folosesc cuvântul „offset”, dar prin programele de offset să reîntoarcem banii în această țară. Este, pot să spun, că nu știu cum vor privi, cum privesc urmașii celor care ne conduc acum, peste 10, 15, 20, 50 de ani, când vor citi în istorie că cei care ne-au condus acum și-au bătut joc de această generație teribil de capabilă, de tineret, și sunt de fapt, prin politica care se face, sunt împinși să se ducă să muncească în afară, să-i îmbogățească pe alții. Așa cum am mai spus-o România și românii, românii în primul rând, nu vor fi niciodată luați de aici. Acest popor a fost aici de mii de ani, este aici și va continua să fie. Toată această luptă pe care alte țări și alte firme o dau la adresa României este că acest teritoriu a fost bogat atât în resurse, dar a fost bogat într-o bogăție nemărginită și extraordinară care o reprezintă oamenii. Pentru că aceste bogății Dumnezeu le-a dat pentru acești oameni deosebiți care în istorie au știut să le apere și trebuie să știm să le valorificăm. Deci nu este normal să lăsăm tineretul, putem să punem oamenii pe noile capabilități, cybersecurity, aviație, dronele, roboții ș.a.m.d., trebuie să impunem în România ca prin programele de offset, toate armele pe care le achiziţionăm să permită relansarea industriei româneşti.
Foarte corect. Acum, având în vedere că legiuitorul are o strategie și ar trebui să urmărească punerea în practică a acestei strategii. De ce la noi persistă nerealizarea offsetului, unii spun că s-ar situa undeva la 500 de milioane de euro, în timp ce celelalte țări din zona noastră, respectiv Bulgaria, Polonia, chiar și Serbia, reușesc să facă offset și să aducă plus valoare la ei în țară.
Deci domnule general problema mie mi se pare foarte simplă. Trebuiesc lăsați oamenii capabili să conducă acolo unde pot și trebuie să înțelegem, dacă noi credem că nu putem avea idei proprii, trebuie să-i copiem pe alţii și bineînțeles nu sunt numai eu cel care am dat exemplu Poloniei, ci foarte mulți și profesori, și din partea patronatelor, și din partea armatei toată lumea a dat exemplu Poloniei care, repet, a cumpărat avioane de trei miliarde și a adus offset și a făcut colaborări de 10 miliarde ș.a.m.d. După care a dezvoltat și partea pentru trupele de uscat, partea navală, partea de artilerie și se pot face. Deci eu cred că ține de management, și mă întorc din nou la oameni. Este strigător la cer să avem niște oameni foarte capabili care sunt în măsură să facă anumite lucruri, dar din păcate cei care ne conduc să se lase induși de interesele străinilor și să nu pună în practică aceste programe. Zilele trecute a fost la Ministerul Apărării, au fost sindicatele din industria de apărare și industria de aviație aferentă. Sunt patronatele care au avut întâlniri. Ministerul Economiei s-a întâlnit cu Ministerul Apărării și-au pus la punct dezvoltarea strategiei pe 10 ani începută în 2017 care e valabilă până în anul 2026 și probabil că se va discuta. Trebuie să punem în practică. Dar trebuie să se înțeleagă că nu poate să existe dotarea armatei la cel mai înalt nivel fără ca să ne gândim că banii pe care îi investim în dezvoltarea acestor echipamente, trebuie să ne uităm să facem o valorificare a acestor sume alocate și să preocupe un pic, sau mai mult nu un pic, problema exportului. Trebuie în paralel cu dotarea armatei și a instituțiilor aferente cu problema exportului din care să scoatem bani, acest export să ne permită să avem profit, să plătim, să relansăm uzinele. În același timp trebuie să accesăm toate fondurile care ni le pune la dispoziție Uniunea Europeană, Agenția Europeană pentru Armament, NATO ș.a.m.d. Avem în țară posibilitatea de a oferi trupelor NATO spaţiile necesare pentru aplicații. Trebuie ca în cadrul acestor aplicații să facem planuri de testare a noilor arme. Avem trupe care desfășoară activitatea pe diferite zone ale globului, la fel, acești soldați trebuie, când merg acolo, să facă și partea de aplicație a cercetărilor și a dezvoltărilor de arme noi, trebuie să facem o cooperare cu firmele din țările cu care suntem partenere în NATO. Deci exportul, poate acum există în mintea cuiva și se dorește. Exportul trebuie făcut de o companie. Armata Română luptă. Misiunea armatei este să apere această țară, să se integreze în sistemul NATO ș.a.m.d. Trebuie făcut ceva cu cele două instituții Romtehnica și Romarm-ul, să se stabilească clar cine face exportul, cine face dotarea că totuși am rămas uimit acum văzând că s-a desființat Departamentul, dar poate o exista ceva, un plan teribil pe care nu l-am înțeles eu, cine să facă dotarea armatei din moment ce ai desființat Departamentul înzestrării. Eu cred că la mijloc sunt probleme ce țin de subiectivismul unor persoane cărora nu le pasă de acest popor. Din fericire, acest teritoriu nu va fi ocupat de nimeni, n-a fost în toată istoria și nu va fi. Dar pentru aceasta, pentru a contracara pierderile umane care le-am avut mereu trebuie să creăm echipamente moderne și performante. Mă întorc la cele două instituții: una a Ministerului Economiei, care este Romarm-ul și este holding și face și producție și are și misiune de export și o companie care este Romtehnica și care, după cum știm, a trebuit să devină o companie comercială când am intrat în NATO pentru că așa era și în țările aliate, armatele din NATO nu au companii cum era o regie autonomă. Eu cred că trebuie ca cele două ministere, consilierii din cele două ministere și cei care sunt operativi, care conduc operativ aceste ministere și au misiunea de a executa anumite acțiuni în urma cărora să se reîntoarcă banii, să stea de vorbă, să hotărască. Poate Departamentul de export al Romtehnica cu Romarm, poate să creeze o nouă companie în subordinea primului ministru pentru că, mă repet, banii necesari reîntoarcerii în țară prin export trebuie ca cineva, dincolo de aceste două ministere, să gestioneze problematica respectivă, pentru că o armată este o țară mică. O armată are multe posibilități de a produce și de a exporta. Dau acum un exemplu, că intru în exemple și nu știu cum stăm cu timpul. Armata are nevoie acum și s-a anunțat: „Vom avea nevoie să facem un avion de școală și antrenament pentru ca piloții să poată trece pe F16. Ei, acest avion care se creează și am mai spus-o nu trebuie creat numai cu gândul că el are o destinație pur militară, execută antrenament, învăț piloții să conducă F16 și stop. Nu. Acest avion trebuie creat pe mai multe planuri de profit și anume în primul rând este profitul meu intrinsec în care învață piloții să conducă F16 și să fie în măsură în orice moment vară, iarnă, zi, noapte să contracareze acțiunile dușmanului de la Răsărit. Al doilea pot prin creerea acestor avioane în România, pot să creez centre de antrenament și să le pun la dispoziția altor țări împreună cu partenerul american și să mă susțină și poate să fie o acțiune de offset să mă susțină și să creez un centru de antrenament în România care prin antrenamentul destinat altor țări să obțin bani care să se reîntoarcă la bugetul și la profitul Armatei Române și în al treilea rând pot ca prin crearea acestui avion în România să nu creez numai X cât am nevoie, să creez X ori X poate, să creez nu 10 avioane ci poate o sută de avioane sau 50 de avioane și să opresc în țară câte am nevoie pentru mine, opresc în țară câte am nevoie pentru centrul de antrenament și restul le export și le adaptez an de an cu lucrurile moderne. Pentru că să nu uităm F16 are multe variante. Și trebuie să merg de la unul mai vechi sau unul pe care eu am nevoie să zbor acum la nivelul meu până la ultimul, după care vor mai apare și alte F-uri pe care va trebui să le creez pentru că pun în valoare, repornesc fabricile care fac ansamblarea acestor avioane, repornesc industria orizontală cu care fac și las partea privată a industriei orizontale să se integreze în industria europeană și de aviație și NATO de aviație ș.a.m.d. Deci sunt foarte multe de făcut dar trebuie să ne apucăm să facem nu să stăm, ce să mai așteptăm.
O ultimă întrebare, ce spuneți de amendamentul american care interzice generalilor americani când ies în rezervă, să se angajeze la companii concurente care vin să vândă în țara respectivă? La noi vedem exact contrariul, cam toți generalii din Armata Română se angajează la firme de armament care au reprezentanță în România pentru a vinde produsele altor țări la noi în dauna produselor românești.
Deci obiectiv eu am mai spus-o cu diferite ocazii ar trebui o lege în care… aici este o problemă și este anormal ca cineva care a slujit armata și a fost în stare să-și dea viața pentru această țară și pentru Armata Română, ca după ce iese la pensie să se angajeze și de fapt să facă jocul acelor competitori pentru că nimeni care vrea să vândă în România nu vrea să ne facă un bine ci să-și mărească profitul. Ar trebui o lege și CSAT-ul poate foarte simplu să o facă și peste câteva zile în care primi 5 ani sau primii 7 ani după ce-au ieșit la pensie cei cu funcții de răspundere și de la gradul de colonel în sus nu mai au voie să se angajeze la reprezentanțele firmelor străine ci să lucreze și să fie incluși la firmele care se preocupă pentru punerea în practică a programelor de înzestrare a Armatei Române. Este un lucru foarte bun și eu zic că ar fi privit cu respect de către colegii dânșilor, ai celor care au lucrat în armată sau în servicii și s-au angajat la firme și vin să ajute România. Orice general străin arată respect celui care-și slujește țara așa cum a jurat până la moarte.
Vă mulțumesc domnule Cazacu pentru interviul acordat ziarului online „Vocea Românului”.
Aici puteți vedea interviul integral cu Aurel Cazacu
