Bună ziua, domnule profesor.

Bună ziua. De curând v-ați lansat o carte în limba italiană, în Italia. Despre România.

 Da. Așa este. Am avut această plăcere și surpriză, trebuie să recunosc, să văd că o editură italienească a selectat această carte a mea și a tradus-o. Cartea a fost scrisă și a apărut în 2018, la început, deci sunt doi sau trei ani dar, mă rog, faptul că a fost acum tradusă mă bucură foarte mult.

Este foarte  interesant că într-o perioadă foarte complicată din punct de vedere economic, cineva se interesează de România.

Da. Este o chestiune pe care nu am putut încă să o discut față în față cu editorul. Am  avut lansarea pe Skype și sigur că lucrurile au  fost rezumate la o oră și ceva de discuție. Interesul lor a fost destul de evident pentru că, spuneau ei, citind materialele și-au dat seama că sunt multe asemănări în perioada respectivă între politica economică românească și cea italiană, desigur punând accentul pe nerealizările acestor politici, atât într-o țară cât și într-alta.

Am văzut că la  începutul  săptămânii viitoare veți lansa o  carte cu un titlu absolut  provocator, de data aceasta la Humanitas, în România.

 La Gaudeamus.

Pardon, la Gaudeamus.

La Gaudeamus, pe 27. Este tot o carte de studii și materiale de discuție, ca să zic așa, referitor la ce înseamnă economia în pandemie și mă bucur că  a avut interes editura ca să o publice și să o prezinte la Gaudeamus.

Evident că o  să  vă întreb și care este părerea dvs. despre politicile din pandemie, actuale. Nelegat, neapărat de caracterul politic, ci de implicațiile economice ale acestor politici, cel puțin așa cum se văd ele in Bugetul tocmai adoptat al României.

 Pandemia aceasta nu poate fi discutată. Eu nu sunt din categoria celor care o neagă, sigur că ar putea să aibă anumite elemente de, să zicem, politicianism, dintr-o parte sau dintr-alta… Pentru că ea a venit într-un moment în care schimbările foarte mari în economia mondială probabil că au dus și la asemenea situații. Dar, în esență, părerea mea este că în România, față de alte țări, lucrurile au mers diferit, și nu în cea  mai bună direcție. Pandemia a oprit economia în majoritatea țărilor, asta e un lucru pe care nu putem să-l contestăm, măsurile restrictive, dar aproape în toate țările, dacă nu  chiar în toate țările studiate, europene în primul rând, dar putem să  adăugăm și SUA și China, toate măsurile de restricționări  au fost dublate cu măsuri de compensare. De compensare a pierderilor. Statele respective au investit enorm în economie pentru a compensa pierderile și pentru a ține economia într-un echilibru atât de necesar demarării, atunci când va fi momentul. S-a investit foarte mult, România este pe  ultimul loc din acest punct de vedere, a investit doar câteva procente din PIB, dacă punem în comparație cu ceea ce au investit SUA, Franța, Germania, chiar Italia, Spania și așa mai departe, nu mai vorbesc de țările din jurul nostru Ungaria, Cehia, Polonia. Decalajul este foarte mare. Aceste țări au investit mult pentru a sprijini ramurile aflate în dificultate și mai ales pentru a le menține la un moment la care demararea va fi posibilă fără eforturi foarte mari. La noi lucrurile au stat total diferit. S-a investit foarte puțin din PIB în economie, iar programele care teoretic sună foarte bine, de sprijinire a unor ramuri sau investitori  sunt  mai mult pe hârtie, pentru că în mare parte n-au fost aplicate, sau au fost aplicate cu mare întârziere, sau aplicate cu  restricționări din partea sistemului bancar care nu a fost întotdeauna pe aceeași linie cu propunerile guvernului. Deci, la noi situația este mult mai gravă. La noi sunt situații în care anumite ramuri, sau anumite investiții ale sectorului privat, nu vor mai putea fi pornite într-o  măsură în care să devină competitive pe plan extern. Mă refer la turism, mă refer la HORECA în general, dar nu numai, precum și la anumite ramuri industriale, care sunt dependente, până la 90-95%, de comenzi venite din exterior. Cum ar fi, de exemplu, industria auto, care suferă pentru că aceste comenzi nu mai vin, situația în țările respective este de asemenea complicată… Noi nu am găsit mijloacele de a ne valorofica propriile resurse în caz de criză. Adică suntem o țară care, în caz de criză, am dovedit că suntem total dezarmați. Depindem de ce fac alții, iar goana aceasta pe care o  avem acum, această disperare de a avea cât mai rapid fondurile europene pe acel program faimos de redresare și reziliere, nu știm  când vor veni, și cum vor veni,  pentru că ele au un grad mare de condiționalitate. Pe de altă parte, continuăm să ne împrumutăm foarte mult… Deci situația din România eu o consider mai gravă decât în alte țări, care și ele au avut daune pandemice.

Faptul că  reducem capitalul autohton… Sigur, îl  reduce criza,  dar îl reducem și noi, nesprijinindu-l… Reducerea numărului de IMM-uri, pentru că  este clar că  acestea sunt cele mai  afectate, va duce  într-adevăr la o structură  a economiei căreia îi va fi  greu să  se relanseze chiar și după trecerea crizei. Discutați de Italia… Păi, dacă comparăm numărul de IMM-uri și ponderea lor în PIB, într-o țară cu economie medie, că Italia nici ea nu mai e unul dintre vârfurile de lance ale economiei  europene, cu România, stăm foarte rău…

Așa este.  Stăm foarte rău și sunt daune colaterale, ca să  spun așa, pe  plan social. Faptul că nu  au  foxt încurajate activitățile de  interes privat, întreprinderile mici și  mijlocii, a dus la un atac foarte important la clasa mijlocie. Din pandemia asta clasa mijlocie românească  iese foarte mult afectată, or toată lumea știe că motorul de dezvoltării, al intreprinzătorilor, al inițiativei, este clasa mijlocie.

Păi asta e o politică  de cerc vicios că, evident, de unde relansare economică după, să  spunem, depășirea pandemiei? Care la un moment dat va trece… sau se vor găsi soluții ca să trăim etern cu ea. Dar care vor fi pârgiile sau motoarele pe care economia românească singură, sau cu  sprrijin guvernamental, le va folosi pentru reluarea creșterii economice?

Deocamadată  sunt destul de sceptic cu privire la găsirea acestor, să zicem, motoare de creștere… Să nu uităm că  avem o  problemă  foarte  mare  în economia românească, care se accentuează,  este deficitul balanței  comerciale, importăm enorm de mult, importăm lucruri pe care am putea foarte bine să  le facem și  noi,  dar  nu le  mai  facem. Asta e altă  discuție, să  vedem  dacă  acest  ”nu le  mai  facem” este urmarea unei politici  bine gândite de distrugere a  industriei  românești  sau  dacă este la   mijloc o prostie de guvernare…

Va urma

Interviu realizat de Cezar Corâci