În cea de-a doua și ultima parte a  interviului, Constantin Bucuroiu  vorbește despre necesitatea  unei mai bune cooperări între Industria de Apărare și Ministerul Apărării, în special în ceea ce privește programele de mentenanță și programele de achiziții de armament nou, modernizat, care ar trebui să fie aduse din timp la cunoștința societăților românești. Și, în aceeași ordine de  idei, sunt aduse în discuție licitațiile pierdute de către acestea, uneori din pricina lipsei de comunicare eficientă cu Ministerul Economiei, alteori cauza putând fi chiar unele acțiuni mai mult sau mai puțin discrete de sabotaj. Totodată, trendul exporturilor Industriei de Apărare a devenit negativ, în ciuda faptului că multe societăți românești contină să fie competitive. Dar, pe de o parte există o lipsă de coordonare între acestea și, pe de alta, nu  există o implicare a  politicului care ar trebui să sprijine economicul. Constantin Bucuroiu ar dori reorganizarea Romarm, dar în condițiile în care ar trebui să  avem capabilitatea de a fabrica produsele de vârf de strictă necesitate pentru România. Ceea ce ar presupune existența centrelor de cercetare care, într-adevăr, să țină pasul cu tot ce este mai modern în lumea armamentului. Marfa de strictă necesitate ar urma să fie păstrată într-un Holding ca producție de stat, restul putând fi scos la privatizare. O privatizare bine urmărită, însă, pentru a se evita distrugerile de până acum.

 

CONSTANTIN BUCUROIU

În cadrul cooperării pe care ar trebui să o aveți cu armata română, cu Ministerul Apărării, vi se aduce la cunoștință planificarea necesarului de armament, în domeniul terestru, aerian etc. Practic există această cooperare? Vi se spune care ar fi necesarul pentru ca dvs. să dezvoltați un anumit tip de produs pe care ar dori să îl achiziționeze armata română? Dumneavoastră sau Insitutelor de cercetare în domeniu? Știți de așa ceva?

Referitor la întrebarea aceasta am un răspuns clar. În adresa noastră către ministrul Năsui, au fost două cerințe: una, programele de mentenanță să fie aduse la cunoștința societăților românești până la data de 1 septembrie al fiecărui an, pentru anul următor. Să pregătim asigurarea finanțării, baza materială, organizarea fluxului de producție. Programele de achiziții de armament nou, armament de generație noua, armament modernizat, să fie aduse la cunoștința industriei românești de Apărare cu trei ani de zile înainte de termenul final al achiziției astfel încât societatea românească să poată realiza produsul, singur, împreună cu firme românești, sau cu parteneri puternici în domeniu pe piață, din alte țări, care doresc și vor să vină alături de noi să participe la fabricarea acelui produs.

Dar până acum nu ați beneficiat de avantajul ăsta?

 Nu, asta vine ca cerere după discuțiile pe care le-am avut anul trecut cu domnul ministru Nicolae Ciucă. Am cerut domnului ministru posibilitatea ca societățile românești să cunoască programele de înzestrare pe care armata le are pe termen mediu și lung. Interesant este că domnul ministru Nicolae Ciucă a pus o listă pe masă care avea în cuprinsul său achizițiile pe care MApN urmau să le facă. Da, aceea listă era și pe masa Ministerului Economiei, întrebarea mea: de ce nu era cunoscută la nivelul societăților din Industria de Apărare și Aeronautică?

Deci totul depinde de Ministerul Economiei…

 Ca urmare a acestei situații consider imposibil ca din cele 16 solicitări ale armatei să nu se realizeze peste 60%, în Industria de apărare românească. Ministrul Virgil Popescu a făcut un lucru important, a dezvoltat un dialog permanent cu domnul ministru Nicolae Ciucă, dar și cu partea sindicală, (liderii sindicali) , a creat posibilitatea unei informări permanente. Acest dialog a funcționat foarte bine și cu directorul general Țuțu Gabriel de la CN Romarm. Dar a lipsit un dialog care ar fi trebuit sa fie permanent cu conducerile societăților.

Și din cauza asta multe licitații, sau multe contracte care trebuiau să fie prin atribuire directă, au căzut. Vă dau un exemplu. Zărneștiul a avut o lovitură cu bătaie la 44 de km. O lovitură dorită de armată. O lovitură care este realizată in România, la Uzina Mecanică Zărnești. Am cerut MAPN să dea comanda prin atribuire directă. Nu este o invenție a noastră sunt țări care practică această modalitate de protejare a intereselor naționale. Nu trebuie să ne fie teamă să recurgem la asemenea măsuri când este vorba de interesul național, era pentru România, eu consider că era corect. Dacă ne ajuta cu ceva. Ei, s-a întâmplat un lucru. Cineva a venit în ultima secundă și a cerut să modifice motorul, că e prea scump de la francezi, și să ia un motor de la o firmă anume. Și s-au dus cu produsul cu alt motor. Aici reprezentanții armatei au decis pe bună dreptate să nu accepte produsul. O greșeală de neiertat, care a dus la un mare prejudiciu, pierderea comenzii.

 Nu cumva cineva a avut interesul să facă lucrul ăsta? Și atunci acei „cineva” nu trebuiesc luați de gât și agățați pe la porțile fabricilor, ca să fie exemplu?

Pare să fi fost un act de sabotaj…

Mie chiar a sabotaj îmi pute! Serios.

 Înțeleg că acel cineva e în continuare în funcție?

Da.

Licitația a fost câștigată de altcineva?

 A fost câștigată de altcineva, da… în condițiile astea. Am mai avut o problemă cu care nu am fost de acord și ne-a adus multă nemulțumire. Produsele declasate ale MAPN, scoase la licitație, unde concurează o firmă românească și o firmă din afară, la un preț egal, câștigă firma de afară. Prin HG-ul 1740. Cerem de zece ani: Haideți să modificăm HG-ul în cauză. Pentru că se întâmplă fenomene, să vinzi un anumit… să zic PG 7. La PG 7 se poate refolosi foarte ușor câteva elemente. Pentru asta le ia mai ales bulgarul. Câștigă licitația la preț egal cu firma din Mija, le ia bulgarul, Mija primește un contract, și avea nevoie de produsul ăsta, corpul, pentru că în ceea ce privește corpul, nu se întâmplă nimic cu el, poate să stea nefolosit pe termen nelimitat… s-a dus și le-a cumpărat de la bulgar cu un preț mai mare. Și atunci noi cerem de zece ani, modificarea, dar totdeauna cineva s-a opus.

Ce HG spuneați? HG 1740/2005??

Este vorba de produsele declasate care se pun în vânzare de către Ministerul Apărării Naționale. Să zic că ar exista undeva o logică, dar per total ieși în pierdere… Dacă iei pe flux, ce ar putea să facă cu salariile, taxe, impozite, cu tot, întoarcerea la Bugetul de Stat și așa mai departe… O altă problemă pe care am solicitat-o Guvernului Dăncilă, care ne-a înțeles, dar nu a mai durat o lună și a plecat, a fost TVA-ul. Am zis noi, Industria de Apărare să fie exceptată de la plata TVA-ului, sau TVA să fie cu taxare inversă. Pentru că nu-și are rostul. Iau de colo, pun colo, și dau înapoi la stat. Sau circuit invers. Deci nimeni nu câștigă din afacerea asta și nu-și are rostul ca Industria de Apărare, care trebuie să producă… mă refer numai la ceea ce produce pentru Sistemul Național de Apărare, doar pentru intern, absolut, că altfel ar deveni…am intra noi într-o altă zonă. Și la investiții la fel. Plătești TVA, primești TVA, este o porcărie. De multe ori la o investiție mare, societatea neavând contracte și comenzi, nu-și poate plăti TVA-ul. Și de aici vin o grămadă de necazuri. Firma care produce sau execută lucrarea poate să te bage în insolvență, și așa mai departe. Și atunci am spus că sunt două posibilități: una este să fim exceptați sau, a doua, să fim cu plata la finalul lucrării, cu taxare inversă. Pentru că, în felul ăsta, societatea își poate aranja lucrurile, dacă are profit, cum e Mija, cum este Cugir, UPS Dragomirești, Electromecanica Ploiești , care au mers pe profit mare și au putut să jongleze acolo în așa fel încât să nu rămână datoare. Câțu, la ultima discuție pe care am avut-o a îmbrățișat ideile noastre, cum a îmbrățișat și ideea datoriilor. La datorii noi mergem pe propunerea… Legea 979 spune așa: ”statul român este obligat să asigure fondurile necesare pentru Industria de Apărare care oferă servicii.” Nu s-a dat niciodată un leu. Un leu nu s-a dat! Sumele sunt exorbitante. Și noi am spus următorul lucru: Domnule ministru, Industria de Apărare are o datorie către statul român. Statul român are o datorie către o societate. Hai să le punem în balanță, tragem linie și ori societatea aia rămâne să-i dea statului, ori statul rămâne să-i dea societății. Câțu, ca minstru de finanțe, la întâlnirea pe care am avut-o și la care a participat și premierul Orban, a înțeles și a spus: Consider că putem găsi soluții. Acuma este prim-ministru. Vrem să ne întoarcem la el, să-i aducem aminte că se pot găsi soluții. Vedem ce iese din chestia asta, să salvăm societățile pentru că atârnă aceste datorii istorice de foarte, foarte mult timp, nu le vor plăti în vecii vecilor și în felul ăsta n-are de câștigat nici societatea, din contră, e trasă înapoi prin majorări și penalizări, și nici statul, pentru că nu va beneficia de banii ăștia niciodată. Și atunci eu zic că o soluție de a găsi varianta plății cu ajutorul 979 este foarte viabilă.

Industria de apărare a plecat de pe locul patru pe plan mondial, în anii 90, acum nu știu pe unde am putea fi într-un clasament…

Cred că suntem sub linie… Înțeleg că oricum trendul exporturilor Industriei de Apărare a fost negativ.

Ideea e dacă mai avem produse care încă mai au șanse să câștige o piață undeva în afară?

 Îmi aduc aminte de niște discuții avute la nivel de ministere și cu ambasade străine în care, inclusiv Ambasadorul Americii atrăgea atenția că ar fi foarte, foarte bine să păstrăm o parte din producția ex sovietică deoarece sunt foarte multe țări în lume care erau în zona de influență rusă. Aceste țări au nevoie încă de acest tip de armament. Lucru care se știe că s-a și realizat cu anumite produse. Când a venit Trump el a schimbat politica, dacă vă aduceți aminte, în acest fel a căzut Mija, UM Cugir-ul, a căzut Dragomireștiul. F A Cugir. Se pare că este bine, în momentul de față, ca pe lângă produse NATO să ai și capacități pentru armamentul de licență rusească ….. Ar fi un lucru pe care l-aș recomanda și îl recomand de fiecare dată, anume mai multă înțelepciune pentru cei care decid soarta unor zone de vânzare a produselor noastre. Și vă dau un exemplu. Au venit ucrainienii că vor piese de schimb, 1720 de poziții pentru transportoarele blindate. Și răspunsul României a fost că nu poate, pentru că transportoarele sunt de proveniență sovietică și că vor face rușii scandal. S-au dus la cehi care au procedat altfel. Au abordat plata pretențiilor pentru licența pe care o ai pe produsele respective? X! Iar în prețul respectiv se găsea și plata licenței. Și ei vând piesele de schimb către Ucraina. Iar noi am pierdut… vă dați seama la cantitățile care se cereau, era extraordinar. Cauza a condus ca noi să facem solicitare către ministrul Năsui: reactivarea atașaților militari pe zona Industriei de Apărare, de produse militare, atașații economici, diplomații… Adică Ceaușescu, pe vremea aia, făcea ce făcea ca să fie al patrulea exportator…. Dar știți mai bine ca mine mecanismul.

Corect. Mai avem produse care să fie competitive pe vreo piață externă?

Sigur am fi competitivi. De exemplu Mija cu cele două lovituri, PG 7, PG 9, UM Cugir-ul sigur poate să acceseze piața respectivă, la Sadu, dacă se aduce o instalație modernizată pentru muniția mică, care ar mări capacitatea de producție extraordinar de mult… Anul acesta au avut o cerere de 60 de milioane de cartușe și au refuzat-o din cauză că nu aveau capacitatea să o facă și, decât să plătească penalizări, mai bine și-au văzut de treaba lor. Aici apreciez felul în care directorul general al C.N. Romarm, Țuțu Gabriel a insistat că nu este permis să pierdem asemenea comandă și a reușit să convingă. Deci, toate aceste lucruri pot să aducă mari beneficii. Și mai sunt și altele. Plopenii, atât cât au rămas ei, în situația în care au rămas, pot să renască, să ajungă la vreo 400 de salariați, având liniile tehnologice, și să meargă pe producția pe care au făcut-o ei. Carfirul, fără discuție, rămâne o societate cu potențial, bine organizată și condusă de directorul general Mircea TANȚĂU . Nu putem uita faptul că ținem pe pierdere Metrom. Deci luăm de la turci tot ce înseamnă degetare pentru muniție, din alamă și cupru. Acolo nu avem decât cheltuială, pentru că avem un cuptor care nu poate fi oprit niciodată, care consumă extraordinar de mult, în loc să fi unit din punct de vedere al legăturilor, societățile care produc cupru și societatea Metrom. Să fi mers cu produse finite, prin Metrom, să le vindem oriunde la intern și extern. Sunt mulți cumpărători care au nevoie de degetare. Și atunci noi să fi devenit exportatori de produs finit. Așa noi producem materialul în forma brută, neprelucrată , care este mult mai ieftină. Și am omorât o fabrică care avea niște investiții de peste 40 de milioane de euro prin anii 90 și ceva.

Și mai e nevoie să producem pulberi?

Pulberi? Explozibil, hexogen, Exact. Acolo, la Făgăraș… Deci Făgărașul acum e o enclavă. Lângă ei, unii se ocupă de gunoiul nu știu care și nu știu ce fac pe acolo, alții se ocupă de fier vechi și mai știu eu ce, și acolo e o enclavă cu cei care au rămas acum să facă pulberi și explozivi. Ei zic că au început să producă. Dar se produce timid, relațiile contractuale cu Serbia încurcă relansarea la capacitate maximă a Făgărașului. Plus de asta, sunt contractate unele lucruri între societăți românești cu sârbii pe doi-trei ani, și îi țin în standby pe Făgăraș în felul ăsta. Al doilea lucru, și aici revin la Romarm, avem Victoria, avem Făgăraș. Îmbinate amândouă, am putea să producem toate tipurile de pulbere și explozibil. Separat nu pot să facă decât un anumit tip, în momentul de față cei de la Victoria nu au contracte și comenzi. Iarăși o politică foarte, foarte proastă.

Bun, asta e partea de muniție. Transportoarele mai au un viitor?

La transportoare greșeala numărul 1 este că armata nu a achiziționat un batalion de 31 de blindate… sau zece blindate din seria Saur2! Eu am participat la toate delegațiile care au venit din partea arabă. Toți au pus întrebarea: Armata îl are în dotare? Păi, săracul director încerca el să-i explice că, de fapt, este singurul și este cutare, că din el am făcut Saur 1 și Saur 2… Nu merge! Cel care vine să cumpere te-a întrebat franc: Armata română are în dotare? Dacă îi spuneai: Sigur, armata română are transportorul Saur 2 în dotare, gândea atunci: Măi, ia stai puțin… păi asta e țară NATO, dacă ăștia îl au în dotare, înseamnă că mașina asta este bună. Așa… el și-a pus semne de întrebare: Merită să-l iau, sau nu merită să-l iau? Pe bună dreptate! Normal! În politica guvernelor care s-au perindat la administrarea țării era obligatoriu să promovezi în diferite feluri produsele românești. Care politician de la putere a cerut prin partidul politic din care face parte protejarea produselor românești care sunt competitive comparabile cu cele din vest. A gândit cineva, hai să luăm de la Moreni opt, zece transportoare blindate Saur 2,le băgăm în dotarea MAPN, avem ce face cu ele, mai ales că este mult peste TAB C 79, sau TAB 71, sau Zimbru ș.a.m.d. Domnule, a fost o opoziție la nivelul MAPN de ziceai că suntem cei mai mari dușmani ai lor.

Deși, pe mentenanță, Moreniul în fiecare an primește adresă, scrisoare de mulțumire din partea MAPN, pentru colaborarea extraordinară pe care o au. Automecanica Moreni are un respect și o încredere extraordinara în MApN. Dar nu este suficient dacă n-au vrut să cumpere. Nu am înțeles de ce. Era o chestiune de patriotism, până la urmă. Măi, îi ajut pe ăștia să iasă afară la export. Nu erau bani scoși din buzunarul lor. Erau banii din bugetul României care știm foarte bine cum s-au dat, banii s-ar fi întors în buget. Deci este total incorect modul cum a privit armata șansa industriei de Apărare, a României de a vinde SAUR 2. Apoi, mă duc cu ceva timp în urmă. În 2007 irakienii au venit, au semnat contract de 520 de milioane de dolari, pentru 420 de transportoare. Care a murit în ultima fază, deschiderea acreditivului. Au plecat, s-au dus și au luat 60 bucăți de la ucrainieni. De ce la ucranieni? Unde am lipsit noi? Unde nu am făcut ce trebuia să facem? Că dacă ne aducem aminte, francezii, umbla fostul președinte, prin Irak, prin Afganistan: Vă dăm noi, vă facem noi, alții la fel… la noi nu a fost nimeni. În afară de încercarea noastră de a face tot ce este posibil, nimeni nu ne-a sprijinit și nu ne-a ajutat.

 

Politicul trebuie obligatoriu să sprijine economicul…

Sigur…

Mai am o singură întrebare. În țările occidentale, marea majoritate a industriei de apărare este privată. Avem și noi o parte a indsutriei speciale în zona privată. Cum credeți că ar fi mai util, o privatizare a Romarmului sau o păstrare ei ca zonă de siguranță, pentru a nu depinde în totalitate de alții?

Eu am fost pentru privatizare și îmi place Aerostarul, pentru tot ce s-a realizat acolo. Am văzut societăți care au apărut acum, care au început să facă anumite elemente cum e Stimpex-ul care… n-am nici în clin nici în mânecă cu ei, dar îmi plac, pentru că încearcă fel și fel de variante… Fac cercetare și dezvoltare de produse noi. Dar eu aș vedea Romarmul, Compania Națională reorganizată, păstrat un nucleu de produse care sunt de strictă necesitate pentru România și care în orice moment trebuie să poată fi fabricate în România, să avem capabilitatea la orice oră din zi și din noapte să producem, care să fie definită prin produsele de vârf pe care le avem. Acestea să fie păstrate într-un Holding, ca producție de stat și restul poate fi scoasă la privatizare dar, cum să spun, să fie o privatizare bine urmărită de stat. Știm foarte bine cum s au realizat cele mai multe privatizări în România, cât de păguboase au fost pentru economia noastră.

Pentru a rămâne în domeniu!

Sigur. Haideți să ne amintim hotărârea, și aici nu-mi iese din cap chestia asta, hotărârea de guvern privind parcurile industriale. HG-ul respectiv prevedea foarte clar cum și în ce fel se realizează parcurile industriale pe zonele capacităților industriei de Apărare . Se păstrează capacitățile ca în orice moment cei care investesc, să poată răspunde sistemului național de Apărare și securitate. Ei, ce s-a întâmplat. S-a vândut totul. Unele au eșuat, unele au funcționat, dar cu pierderi mari zic eu, de exemplu la Moreni, o mie și ceva de oameni activează acolo, sunt niște societăți, mai bune, mai rele… Dar s-a pierdut o forjă modernă care a fost vândută, deși era nouă, a fost vândută pe nimic. S-a vândut un atelier de presaj cu prese până la 2000 kg , în tone forță, care acum sunt prin India. Adică s-au distrus anumite elemente. Capacități. Măi, tu vii în spațiul ăsta, aici avem o forjă, și ești axat pe forjare, pe nu știu ce. Mie îmi plătești capacitatea, tu faci ce te taie capul pe tine, dar în condițiile X. Tu participi la sistemul național de apărare. Pentru că atunci Automecanica n-ar mai fi umblat cu piesele în mașină prin toată țara și s-ar fi dus la 20 de metri, și forja la X, cine era patron acolo. S-a vândut tot-tot și acum a venit o fabrică de confecții. Ca să vii într-o forjă modernă, cu o fabrică de confecții, înseamnă că acolo chiar ai distrus tot. Și cea mare greșeală, și interesul s-a văzut de-a lungul timpului că a fost tot timpul modificat, modificat, modificat, până n-a mai avut nimic comun cu sistemul național de apărare. Și atunci eu de asta zic: un nucleu puternic și bine definit. Și care să-și creeze un centru de cercetare, care într-adevăr să țină pasul cu ce este modern în lumea armamentului.

Ar fi o soluție si pentru plata datoriilor…

 Pentru că noi suntem aliați, dar la anumite conflicte și uitați-vă, eu mă uitam acum la ce se întâmplă în America, oricând și oriunde în lumea asta se pot întâmpla nenorociri care pot produce deranj mare pentru națiune. Aceea a fost o chestie ușoară… dar putea să devină foarte gravă. Dintr-o speculație din asta ce începuse prin America, pe acolo, dacă lua puțină amploare sistemul imediat se dezechilibra și noi nu ne mai regăseam… Atunci, cu alianțele, că vine nu știu cine și ne apără pe noi… Și atunci dintr-o țară care consider că pe mine mă apără, că este X alături de mine, și stă în fața mea să nu mă lovească, devenim o țară care suntem singuri și ne uităm în stânga, în dreapta, în sus și în jos și vedem că nimeni nu mai este lângă noi.

S-a văzut cu ocazia pandemiei…

Exact, și încă suntem, ne uităm la vaccinarea asta. Aveam Institutul nostru Cantacuzino, care dacă îl țineam la nivelul anilor optzeciși ceva, păi vă spun că realizam înaintea americanilor vaccinul. Adică se pierd niște lucruri care de multe ori devin de maximă urgență pentru poporul tău..

Până la urmă din tot ce mi-ați spus, în momentul de față, pe lângă banii necesari pentru investiții, e nevoie, totuși, de un management mult mai articulat, mult mai coerent..

 Absolut. Într-adevăr, programul ăsta de reorganizare pe care l-a cerut CSAT-ul în 2017, trebuie realizat. Dar cum să se realizeze? Nu de o persoană. Că așa s-a încercat până la urmă. Eu sunt creierul, fac eu și așa mai departe. Nu. Să concure toate capetele luminate din Industria de Apărare, să facă nucleul ăsta, Romarm, să fie într-adevăr ceea ce trebuie României în momentul de față, și în orice clipă în care România ar trece prin momente deosebite. Pe toate aspectele de strictă necesitate. Că până la urmă o țară nu trebuie să se gândească numai la război. Cum ați spus dumneavoastră. Și la o chestie ca pandemia, dezastre… Automecanica a încercat să facă o mașină și a fost unul, și eu îi pronunț numele, Cosma, de la Ploiești, care a vrut să cumpere câteva bucăți pentru intervenții, atunci când iau foc păduri, când se întâmplă anumite dezastre naturale… O mașină care să aibă capacitatea să meargă prin păduri, peste tot, să intervină cu apă, cu rachete de stingere de incendii, cu chestii, dotată… și avea nebunia lui… Chiar începuseră să-și pună banii pentru lucrarea asta, Automecanica chiar a făcut un ansamblu de carcasă care era o mașină semiblindată, de ce semiblindată, pentru că ea ar fi trebuit să intervină și la altfel de dezastre… A plecat Cosma, n-a mai finanțat nimeni. Era un program. Putea să iasă o chestie care să…

A propos de programe am văzut contractul de achiziție a pistoalelor Beretta, n-ar fi trebuit să avem offset?

 Exact.

Și a venit?

 Nu.

Citeam astăzi un articol, undeva, cei de la Uzina mecanică București se pare că nu au sudori ca să rezolve offsetul pentru Piranha V.

Vedeți, și acum vin la ce am spus mai devreme. Automecanica Moreni posedă în momentul de față cel puțin 38 de sudori, bine calificați, autorizați…

E o chestiune de necoordonare, cum e posibil?

 Eu le-am sugerat și celor de la General Dynamics în toate discuțiile pe care le-am avut: Măi oameni buni, haideți să facem partea asta până aici la Moreni, să dăm după aceea să facă produsul integral la București.Aici mi s-a părut că și ei sunt destul de șmecheri. Adică dau vina: Măi, nu sunteți în stare, nu faceți, dar nici nu acceptă propunerile pe care noi le facem ca să realizăm acest lucru. Așa cu diplomație de asta, care mie îmi spune multe…. Dar îmi pare rău că nu au sesizat-o cei care au făcut contractele și care au semnat.. Spunem Piranha un mare succes, offsetul cu Piranha realizare în România, produsul se integrează în România. Să fim serioși. Produsul se integrează în România, când toate piesele sunt integrate în Industria românească … Vin piese și eu, în România, încerc să le pun cum fac copiii când se joacă cu Lego. Deci nu, sunt lucruri care, în momentul de față, nu funcționează și nu funcționează pentru faptul că unora le e frică să ia decizii, să hotărască ferm, să negocieze ca un partener adevărat. Adică tot negociem pe sub masă noi și ei la masă. Nu merge așa. Cu Reihnmetall-ul a negociat partea română formată din directorul general, directorul comercial și directorul economic care nu aveau expertiză atât de mare pe problemele juridice ale unui contract internațional și ăia au venit cu o mașină plină de experți și avocați, juriști și așa mai departe. Vă dați seama. Directorul a semnat săracu sub presiune politica, când l-am întrebat: Păi ce-ai semnat, măi frate, că uite nu avem una, alta. Nu, măi Costel, că a fost lângă mine ministrul. Măi, ministrul nu mai e peste trei luni de zile. Și când s-a văzut singur să ia o decizie, săracul dădea din colț în colț, vă dau cuvântul meu, faptul că am fost eu atât de decis și hotărât l-a salvat, că era terminat. Ajunsese să se îmbolnăvească de diabet, era speriat… Că el îmi spunea merau: Măi, dar a fost și ministrul. Măi băiatule, ăștia azi sunt, mâine nu mai sunt, vin alții care te vor întreba de ce ai semnat, și tu vei zice: Păi nu, că ministrul… Păi unde e semnătura ministrului, că nu o văd aici? E semnătura ta!

 

Mulțumesc mult pentru interviu

 

Interviu realizat de Cornel Moisă

Citește și CONSTANTIN BUCUROIU (I) – Zero euro din cele 13 miliarde posibile!