Cine alimentează psihoza copiilor care răspândesc virusul și în ce scop?

Comparativ cu populația adultă, copiii și adolescenții au o capacitate de până la șase ori mai mică de a transmite virusul SARS-CoV-2.

Aceasta este concluzia celui mai mare studiu realizat până acum despre dinamica infectărilor în rândul minorilor, o cercetare fundamentală realizată de o echipă din spitalul pentru copii Sant Joan de Deu, din Barcelona, care a urmărit, timp de câteva săptămâni, situația a 22 de tabere de vară din zona capitalei catalane¹.

Conform autorilor, comunitățile din aceste tabere sunt cvasi-similare cu acelea din școli. Cu două deosebiri, totuși: cele mai multe activități din tabere s-au desfășurat afară, și în grupuri limitate la maximum 10 copii.

În fiecare săptâmână au fost prelevate probele de salivă a peste 1 900 de persoane, copii și cadre didactice, acest tip de screening constituindu-se, de altfel, într-una din noutățile studiului. (De obicei se folosesc, în acest scop, tampoane nazale.)

Pe întreg parcursul anchetei au fost detectate 39 de cazuri, dintre care 30 erau copii – explică cercetătorul principal, Iolanda Jordan. Acești copii au avut 253 de contacte, băieți și fete din grupurile de conviețuire respective, numărul de contagiuni înregistrat reducându-se la doar 12, ceea ce reprezintă un procent de 4,7% și o rată de reproducere R de 0,3. Adică, de șase ori mai mică decât aceea înregistrată în restul populației (care a variat între 1,7 și 2).

O altă descoperire extrem de importantă a fost aceea conform căreia copiii sub 12 ani au aceeași capacitate de transmitere cu adolescenții (13-17ani).

Autorii studiului au arătat că între indicele cazurilor descoperite în taberele de vară și incidența în restul populației există o corelație directă, ceea ce demonstrează că rolul taberelor în transmiterea virusului a fost extrem de redus.

Sunt date foarte folositoare în vederea elaborării câtorva strategii corecte, pentru deschiderea școlilor în siguranță și cu rate de transmitere cât mai scăzute posibil – a explicat Iolanda Jordan.

Printre aceste strategii se numără așa numitele ”bule” – orele nu se amestecă, copiii nu interacționează în afara acestor grupuri și, bineînțeles, spălatul pe mâini.

Trebuie spus că grupurile închise, pe de o parte, au contribuit la menținerea ratelor de transmisie scăzute și, pe de alta, au facilitat urmărirea contactelor și stabilirea selectivă a carantinelor.

În ceea ce privește spălarea mâinilor, Jordan a subliniat că în școlile în care aceasta a fost mai frecventă, mai exact, s-a efectuat de cinci ori pe zi, ratele de infecție au fost nule, sau foarte mici, ceea ce, evident, trebuie luat în considerare.

Manel de Castillo, directorul spitalului Sant Joan de Deu, crede că acest studiu este, probabil, cel mai important la nivel internațional, oferind dovezi legate de provocarea pe care o reprezintă redeschiderea școlilor, rezultatele investigației fiind deja prezentate OMS și Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC)

Cercetarea face parte din platforma Kids Corona care, de câteva luni, încearcă să lămurească impactul pandemiei asupra copiilor, precum și rolul pe care îl are această grupă de vârstă în dinamica transmisiei virusului.

În iunie  au apăut și rezultatele primului studiu la domiciliu, conform căruia, în familiile unde ambii părinți au avut covid, copiii s-au infectat în proporții similare cu adulții – a mai explicat De Castillo – infecțiile din aceste cazuri fiind, însă, mult mai ușoare.

La concluzii asemănătoare, de bun simț, câtă vreme e cât se poate de firesc ca un copil asimptomatic, sau unul care a făcut o formă ușoară a bolii să fie mult mai puțin contagios decât o persoană cu simptome grave, au ajuns și alți cercetători, de-a lungul timpului, în Grecia², în SUA³, în Australia⁴, sau în China, asta ca să dăm doar câteva exemple.

Desigur, părerile sunt, și din acest punct de vedere împărțite, ceea ce e firesc, câtă vreme virusul SARS-CoV-2 continuă să aibă multe necunoscute. Ceea ce nu înseamnă ca încercarea încăpățânată de a impune ideea conform căreia copiii – și culmea, mai cu seamă cei mici – sunt ”super-spreaderi” ai noului coronavirus să pară altfel decât înspăimântătoare și suspectă.

Izolarea unui copil suferind de o boală contagioasă nu este pentru nimeni o noutate. Mai toți am trecut prin asta când am avut pojar, rujeolă, oreion, sau cine știe ce altă boală a copilăriei, numai că totul s-a întâmplat firesc, împreună cu un părinte, un frate, o soră mai mare, sau o altă rudă apropiată, care se sacrifica îngrijindu-ne până ne făceam bine.

De această dată, însă, autoritățile din câteva landuri germane, de exemplu, cer o claustrare totală, așa cum precizează Asociația Municipală din regiunea Hanovra: ”Izolarea casnică înseamnă că copilul dvs. ar trebui să fie separat în apartament sau gosopodărie, pe cât posibil de TOATE persoanele din locuință, să nu desfășurați activități împreună și să vă mâncați mesele în camere separate”.

Iar în cazul în care părinții nu se supun ordinului de carantină, autoritățile se pot adresa instanței locale pentru ”separarea forțată a copilului într-o facilitate închisă”.

Cum ar veni, un copil mănâncă singur, apoi rămâne tot singur, zile la rând, în camera sa, doar pentru că a avut contact la școală sau la grădiniță cu un coleg infectat.

Cum să înțeleagă faptul că este pedepsit fără vină?

Și cum să-i spui unui copil sănătos că poartă un virus care îi va ucide părinții și bunicii?

Speriate de o o asemenea perspectivă, unele familii germane au început să se ascundă și trag perdelele atunci când se pregătesc de masă⁵.

Între timp au apărut și la noi tot soiul de rumori cu privire, printre altele, la purtatul măștii în casă, sau la izolarea copiilor ”suspecți” în spitale, direct de la școală, și fără acordul părinților.

Deși deocamdată e greu de spus ce anume se ascunde în spatele acestei isterii care, așa cum am arătat, devine, pe zi ce trece, tot mai lipsită de suport științific, este cert că unii decidenți au luat-o razna, iar românii au tot dreptul să fie suspicioși cu privire la ceea ce îi așteaptă la toamnă, odată cu deschiderea școlilor și a grădinițelor.