Munca, viața, rostul
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, voi scrie astăzi, pentru prima dată, despre un scriitor pe care nu l-am întâlnit. I-am întâlnit doar cartea.
Este vorba despre Constantin Rusu și volumul „Bucuria vieții” (Editura Axis Libri, Galați, 2024).
La finalul lecturii, nu poți să nu recunoști că această carte este un amestec de Noblețe, Inedit și Onestitate.
Este viața unui om deosebit. Un om care transmite, fără efort, emoție estetică și, tot fără efort, norme morale.
Foarte bine realizată grafic, are un interior/ conținut pe măsură. Are prefață, cuvânt înainte și epilog. Întâlnim, laolaltă, proză, poezie și poeme in proză.
Capitolele sunt bine susținute cu text. Sunt amintiri/ rememorări cu emoție și nostalgie, în stil colocvial, scuturat de tot ce ar putea fi fals/ trucat. Limbajul elegant atestă gândirea și trăirea exemplare. Neostentative. Autorul nu-și păcălește publicul, îi oferă un mesaj din categoria „să nu uiți, Darie”, fără tragism. Doar așa reușește să convingă.
Poate fi asimilat unui roman de inițiere (Bildungsroman), cu fapte și evenimente demne de consemnat, spre știință și aducere aminte.
Mesaj realist, de incontestabilă valoare estetică, fără excese sau orgolii.
Pasajul care m-a impresionat prin valoarea și firescul exprimarii se găsește la pagina 154: „… Când zilele verii se retrăgeau către fundul sacului, lăsând locul celor mai reci să-și înmoaie buzele vieții în dulceața roadelor pământului, cu doborârea cea de pe urmă a soarelui, Răpciune cobora lin peste sat… Zorile zilei prindeau a bate în geamuri cu degete de lumină numai după șase ceasuri”.
Scriitorul înțelege exact ce are de făcut, pentru că-i e limpede ce a făcut deja și care-i este locul.
La pagina 164 se găsește, cumva, esența/ motivația acestei cărți: „Sunt amintiri dintr-o viață ce nu se va mai întoarce. Numai cei ce au trăit acele vremuri știu și înțeleg că era cea mai frumoasă perioadă din viața noastră. Fiecare generație are amintirile ei!”.
Frumoasă carte, din toate punctele de vedere. Lectură ei te înseninează. La final, ești recunoscător că ai mai cunoscut un om. Că te-ai regăsit. Ai descoperit colțuri uitate ale sufletului tău.
Identificarea cu lectură este un fenomen pe care orice scriitor și l-ar dori.
Felicitări domnule Constantin Rusu!
