Subtilități cromatice
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, expoziția vernisată miercuri seara la Institutul de arhitectură Ion Mincu a fost una dintre cele mai plăcute surprize.
Am întâlnit acolo prieteni vechi și noi, personalități ale artei contemporane.
Prima surpriză, domnul muzician și pictor Alexandru Ionescu, despre activitatea căruia am scris cu ceva vreme în urmă. A fost însoțit, ca de obicei, de familie și de doi elevi pregătiți de prof. Marius Cruceanu. Alături de alți 39 de expozanți, a adus în atenția publicului trei lucrări subsumate temei: arhitectură si tradiționalism. Spre bucuria noastră, a ales tablouri reprezentative din colecția „Drumul credinței”, trei biserici în spații și anotimpuri diferite, două din sate de munte și una cu aparență citadină, având arhitectura adaptată zonei și etapei istorice. Culorile cu care ne-a obișnuit, n-au nimic ostentativ, ne invită, parcă, să călcăm, cu sfială, drumul de pământ, privind atent in jurul nostru. Strălucind în soare, trei turle sunt dovada permanenței spiritului. Am privit, din nou, arta de un firesc dezarmant, cu care profesorul, bunul nostru prieten, ne-a obișnuit și-i mulțumim.
Tot pe segmentul „arhitectură” a expus și pictorul Bogdan Dițu, care a lăsat colegei sale de galerie, Luminița Stănciulescu, „tradiționalismul”. Nu știți, dar trebuie să vă spunem, că cei doi pictori, având experiența multor expoziții, fac parte din Grupul cultural „Vitralii”.
Seria de trei lucrări expuse de Bogdan Dițu impresionează prin minuțiozitate. În gamă cromatică diversă, de la culori reci (exprimând sobrietatea sau ermetismul unor construcții în arc gotic), la culori calde, vii (specifice orașelor mediteraneene), tablourile sale transmit emoție. Te invită, parcă, să traversezi spații exotice, pe care, poate le-ai visat cândva. Este cazul peisajului „arab”, redat cu multă pricepere, astfel încât privitorul să simtă, fizic, lumina fierbinte și setea.
Luminița Stănciulescu a abordat magistral tema „tradiționalism”, pentru că a ales două tablouri (deși are în portofoliu multe lucrări de această factură) deosebit de sugestive: casa țărănească și interior cu obiecte specifice. Al doilea tablou, are o compoziție ludică, inchipuind „dragobetele”, intr-o manieră originală. Nu poți să nu devii nostalgic și bun, văzând atâta seninătate, văzând șase farfurii intr-un „blidar” inchipuit, nelipsind, țanțoș, cocoșul de Horezu și martora șăgalnic-invidioasă a iubirii din „poteca” țesută în ajur, alb cu roșu. E un întreg cod cromatic în acest tablou de mici dimensiuni, care, ar putea trece neobservat dacă n-ar avea un „fundal” albastru intens.
Această culoare, cu nuanțe îmblânzite, apare pe peretele casei, la „concurență” cu cel mai frumos verde de grădină. Florile roșii stau „cărare” către gard sau aliniate lângă peretele ocrotitor. În acest al doilea tablou pare că toate sunt la locul lor.
Ne oferă multă liniște, după plimbarea euro-asiatică din lucrările lui Bogdan Dițu. Cele 5, diferite ca idee, subiect, manieră de lucru, concepție stilistică, constituie, paradoxal, un întreg, acreditand ideea că poți merge oricât, oriunde, dar tot mai bine e „acasă”. Deci, nu pot fi privite separat, pentru că transmit un mesaj general valabil. Faptul ca au fost expuse împreună, atestă priceperea celor doi pictori în pregătirea unei expoziții. De altfel, s-a afirmat public, în mod repetat, că s-au implicat în organizarea evenimentului.
Nu am ales întâmplător lucrările domnului profesor Alexandru Ionescu (periplu spiritual), cele ale domnului Bogdan Dițu (călător prin lume) și cele ale doamnei Luminița Stănciulescu (acasă).
Evident, intr-o sală cu 40 de expozanți există o multime de tentații estetice. Am văzut tablouri expresive, aparținând unor tineri deosebit de talentați. Am văzut lucrările unor pictori cu care orice galerie s-ar mândri, dar ne-am oprit, din sentimentalism, la cei trei. Deocamdată. Le urăm succes și cât mai multe expoziții reușite.
