Memoria visului
Dragi cititori ai ziarului „Vocea românului”, oameni buni, când doi artiști stau „De vorbă cu timpul”, cuvintele se văd și imaginile vorbesc.
Doi oameni – Lucretia Nechifor și Romică Zaharia transformă în artă tot ce întâlnesc, devenind, pentru public, poeta Sarah DeJar și artistul fotograf RoZa Zah. I-am întâlnit la evenimente culturale remarcabile: lansări de carte, expoziții, concerte sau festivități dedicate eroilor neamului.
În 2023, au publicat împreună albumul „De vorbă cu timpul”, în care fotografia și poezia, esețializate, devin: piatră, viață, zbor, vis. Citești despre păsări. Le vezi! Despre flori de primăvară. Le vezi! Despre cetăți medievale, despre mare și munte. Toate le vezi, toate le auzi! Toate sunt timp. În plan material, în percepție liniară, timpul poate fi o simplă noțiune limitată: punct de pornire, punct final. În imaginar, e permisă extensia la infinit. Timpul poate fi floare, dragoste, ascensiune, eliberare, val de mare, cer sau vis. Zbor sau câmp însângerat de macii înfloriți.
În album, simbolurile se suprapun conturând „veșnicii”. Cromatic, predomină galben, verde și albastru. Compozițional, imaginile surprinse se află în echilibru cu mesajul liric.
Sarah DeJar a publicat un volum de versuri intitulat „Veșnicii” (Editura „Amurg sentimental”, București, 2019).
În carte, găsim, la pagina 67, poemul „Dor”, în care sentimentul devine cosmogonie verde: „Omule dor,/ când ți-e inima verde,/ ești câmp de odihnă, presărat de fântâni neștiute/ din care curg izvoarele/ în nopțile magice,/ pădure de salcâmi înălțați la lună?/ Omule dor,/ ți-s ochii verzi de-atâta inimă!…”.
La pagina 29, în „Veșnicii” găsim „Timp de dor”, poem ca o miniatură așezată pe pian, intr-un castel cu ferestre deschise spre pădure: „Vară cu miros de veșnicie,/ somn prelung, cântec de uitare,/ lume fără de zestre,/ uită-mă intr-un loc bătrân/ să-mi cânte oasele, spaima de drumuri/ și umbra să-mi fie bob de lacrimă/ pe-o frunză-n câmp./ Cerul, de la o vreme,/ se clatină în mine.”
De altfel, „visul” și „timpul” sunt coordonatele liricii poetei Sarah DeJar.
„Memoria visului” (editura „Amurg sentimental”, București, 2017, ediție adăugită și revizuită) aduce în fața cititorului iubirea și asteptarea, ochiul și orizontul, câmpul și ploaia, timpul și destinul.
Cartea conține crezul poetic al autoarei, fiind deosebit de puternică imaginea aproape cinematografică din finalul poemului „Împlinire”: „…Ascunzând stelele în podul palmei,/ mă desprindeam de lume încet/ într-un zâmbet./ Aerul înserării făcea contur cuvintelor.”.
Așa vorbesc cei doi artiști cu lumea. Și cu timpul. În metafore. În lumină. În tăceri. Trec printre noi timizi, preocupați să depisteze frumosul din umbre, din cuvinte, din timp. Ne vor dărui alte și alte bucurii. Le mulțumim de pe-acum!
