Termenul de „accelerare”, folosit în premieră de prim-ministrul britanic, Rishi Sunak, a fost declinat miercuri, într-un discurs rostit prin videoconferinţă la Forumul de la Davos, de Volodimir Zelenski, care a cerut, aproape imperativ, „viteză” în luarea deciziei, pentru ajutorarea Ucrainei, în condiţiile în care Germania ezită să autorizeze livrarea de tancuri „Leopard”. „Mobilizarea lumii trebuie să meargă mai repede decât viitoare mobilizare militară a inamicului nostru comun”, a insistat el. Presiunea creşte, în aceste zile, asupra cancelarului german Olaf Scholz, pentru a autoriza rapid livrarea către Ucraina a tancurilor de luptă „Leopard”, fiindcă orice livrare de material de război, de fabricaţie germană, trebuie să primească acordul Berlinului, şi liderii finlandez, lituanian, polonez şi britanic ceruseră, din nou, marţi, o decizie rapidă. Germania deţine, aşadar, cheia accelerării ajutorului militar occidental acordat Ucrainei. Se aşteaptă în context, ca mâine 20 ianuarie a.c., la baza americană Ramstein, din Germania, unde se vor întâlni miniştrii Apărării din ţările aliate Ucrainei, cuvântul de ordine care va domina discuţiile să fie „accelerarea”. Dacă Franţa a anunţat de la 4 ianuarie a.c. prin preşedintele Emmanuel Macron trimiterea de tancuri AMX 10 RC, iar Marea Britanie, la rândul ei, a comunicat, la 14 ianuarie a.c. livrarea în săptămânile următoare a 14 tancuri Challanger 2, primele tancuri grele de fabricaţie occidentală pe teatrul ucrainian, după sistemele de apărare aer-sol Patriot, pe care le-au promis SUA şi Germania, Ucraina solicită în continuare arme grele. Şeful Statului Major ucrainian, gen. Valery Zalujny, estimează nevoile actuale la 300 de tancuri. Cu titlu de comparaţie Franţa dispune de 222 de tancuri Leclerc, iar Regatul Unit posedă, după statisticile apărute în presă, 227 tancuri Challanger. Kievul speră într-o întoarcere a situaţiei pe linia de front. Chiar dacă pierderile umane ucrainiene sunt egale şi probabil superioare celor acceptate de autorităţile de la Kiev (100.000 de oameni – 10.000 pe lună) ele devin greu suportabile în perioada următoare. Cu toate acestea Volodimir Zelenski rămâne încrezător că acest conflict nu se poate termina decât cu victoria Ucrainei sau o soluţie diplomatică menită să permită recuperarea teritoriilor pierdute, inclusiv a Crimeei. Ceea ce Moscova nu poate concepe, ameninţând chiar –după bombardamentul intensiv contra infrastructurii energetice ucrainiene- cu nuclearizarea conflictului, şi neutralizarea Ucrainei. Fiindcă interesele vitale ale Rusiei sunt în joc. Kremlinul a avertizat, ieri, că livrarea de arme grele Ucrainei de către Occident, capabile să lovească teritoriul rus în profunzime, antrenează o agravare periculoasă a conflictului între Kiev şi Moscova. Conflictul va atinge un nou palier, care nu promite nimic bun pentru securitatea europeană, a declarat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, Dmitri Peşkov. Scenarii plauzibile pentru 2023 sunt câteva, toate elaborate în temeiul datelor celor 10 luni de război. Nu este exclus, între ele, nici scenariul coreean: nici victorie nici pace. O situaţie care durează de 74 de ani. Vladimir Putin considără că riscul ca Odesa să devină bază NATO la Marea Neagră este limitat pentru următorii 5 ani. Pe el îl interesează momentan cele 4 oblasturi (Lugansk, Doneţk, Zaporojie şi Kherson), plasarea militarilor în apărarea acestora la frontieră. Nu este exclus însă ca Vladimir Putin să dorească şi anexarea oblasturilor Mykolayv şi Odesa. Livrarea de arme de ţările anglo-saxone, formarea de militari ucrainieni este privită cu maximă iritare de Moscova, care nu poate înţelege cum o ţară, precum Ucraina, a devenit după februarie 2022, „o adevărată democraţie”, un stat de drept impecabil, care apără pacea cu sacrificiile economiei europene, după ce timp de 3 decenii fusese considerat un stat nefrecventabil. Dacă reflectăm la patimile preoţilor români în Ucraina, mărturiile tulburătoare ale părintelui Mihai Jar, stareţul ortodox român al regiunii Herţa (Antena 3 CNN) „nu te poţi ruga nici la Dumnezeu, dormim cu frică în casă”, putem –fără a fi întegimentaţi la rusofoni sau rusofobi- înţelege mai multe. Poziţia liderilor europeni şi a altora rămâne esenţială în acest război fierbinte, care îl reinstalează pe cel rece.

 

Un articol de Mircea Cantar