În timp ce Finlanda ia în considerare aderarea la NATO, cetățenii se mobilizează pentru o invazie a Rusiei.

În sondaje, aproximativ 80% dintre finlandezi spun că sunt pregătiți să-și apere țara, aceasta fiind una dintre cele mai mari rate din lume.

Pentru menținerea pregătirii soldaților chemați pentru război, prima responsabilă este Gruparea rezerviștilor. Clasele sale de civili – precum cele de conducători Airikki – au fost întotdeauna populare, dar nimic nu a prevestit creșterea numărului de înscrieri la nivel național, înregistrat odată cu începerea atacului asupra Ucrainei.

„Schimbarea a fost enormă”, a spus Ilpo Pohjola, un oficial de rang înalt al asociației, care a fost alături de aceasta de la înființare, acum aproape 30 de ani. „Este ceva foarte special. Nu am mai văzut așa ceva până acum”.

„Știm de 100 de ani că există răul pe partea opusă a graniței, dar acum cred că oamenii s-au trezit”, a spus el. „Ei înțeleg că trebuie să fim pregătiți.”

Îngrijorările legate de Rusia datează din 1809, când Rusia a adăugat Finlanda la imperiul său după ce a câștigat-o într-un război cu Suedia. Finlanda și-a declarat independența în 1917, în timp ce Rusia a fost distrusă de revoluție, dar 22 de ani mai târziu sovieticii invadau țara.

Armata finlandeză a fost cu mult depășită numeric, dar folosind lunetiști pentru a teroriza soldații inamici din pădurile înghețate și cocktail-uri Molotov – propria sa invenție – pentru a le ataca tancurile, i-a respins pe sovietici în două războaie separate.

În cele din urmă, Finlanda a semnat un tratat de pace – Armistițiul de la Moscova din 1944 – în care a cedat aproximativ 10% din țară sovieticilor.

Totul s-a schimbat de când Rusia a invadat Ucraina.

„Acum au fost îndepărtate măștile”, a declarat președintele Finlandei, Sauli Niinisto, în ziua atacului. „Numai fața rece a războiului este vizibilă.” Solicitați luna trecută de ziarul național Ilta-Sanomat să numească cea mai mare amenințare la adresa țării, 74% dintre respondenți au spus că aceasta vine din partea Rusiei – în creștere față de 15% anul trecut. Dintr-o dată, Finlanda vorbea despre aderarea la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord. Cu privire la nicio altă problemă, opinia publică nu a oscilat atât de drastic. Până în 2017, când țara și-a sărbătorit centenarul, doar 19% din populație era în favoarea aderării la Alianță. Sondajele arată că cifra este acum de 68%. Expertii au prezis că s-ar putea ridica la 80% dacă liderii țării vor susține ideea. Premierul Sanna Marin și guvernul ei nu au luat încă o poziție. Pentru ca Finlanda să adere la NATO, parlamentul finlandez trebuie să voteze pentru aderare și toți cei 30 de membri ai Alianței trebuie să voteze în favoarea cererii. Numai atunci Finlanda ar fi acoperită de cea mai importantă prevedere a NATO, articolul 5, care prevede că un atac asupra unui aliat este un atac asupra tuturor. Putin nu a spus cum ar riposta dacă Finlanda ar deveni membru, dar experții au sugerat că sunt probabile sancțiuni economice, atacuri cibernetice sau chiar acțiuni militare. Întrebarea pentru parlamentari este dacă riscurile de a nu adera sunt mai mari decât riscurile de a face acest lucru. Adresându-se reporterilor luna aceasta, ministrul de externe Pekka Haavisto a spus că invazia Ucrainei a arătat că Rusia este un agresor periculos, capabil să mobilizeze 100.000 de soldați împotriva unei țări vecine și poate chiar să amenințe cu folosirea armelor nucleare sau a altor arme neconvenționale. „Oamenii din Finlanda sunt îngrijorați de ce se poate  întâmpla dacă aceste tipuri de arme sunt folosite. Care este răspunsul nostru? Cum ne protejăm oamenii?” el a spus. „Acestea sunt problemele care s-au schimbat.” Charly Salonius-Pasternak, specialist în apărare la Institutul Finlandez de Afaceri Internaționale, un think tank finanțat de guvern, a spus că spusele lui Haavisto au marcat un moment de trecere a Rubiconului în relația Finlandei cu Rusia.

„Poate pentru majoritatea oamenilor din afara Finlandei, să nu fie dramatic, dar în politica finlandeză să spunem că Rusia este o potențială amenințare și aceasta este cauza reevaluării politicii noastre de Securitate, este chiar destul de dramatic”, a spus el. „A fost întotdeauna evident, dar să o spun, este o noutate.” În multe privințe, Finlanda s-a pregătit întotdeauna de război cu Rusia. Există peste 5.000 de adăposturi anti-bombe în toată capitala, Helsinki. Sistemul extins de metrou – care include o piscină, un muzeu, magazine și restaurante care l-au transformat într-un loc de joacă – include, de asemenea, adăposturi de urgență și o aprovizionare estimată pentru două săptămâni de alimente care ar putea proteja populația de 630.000 de locuitori a orașului în cazul în care Rusia atacă din nou. Cu o armată de 280.000 de soldați și 900.000 de rezerviști, Finlanda cheltuiește deja peste 2% din produsul său intern brut pentru apărare – ținta NATO pe care majoritatea membrilor săi nu o îndeplinesc. Este, de asemenea, una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care solicită tuturor bărbaților să servească în armată – sau să îndeplinească alte servicii naționale – când împlinesc 18 ani. În sondaje, aproximativ 80% dintre finlandezi spun că sunt pregătiți să-și apere țara, una dintre cele mai mari rate din lume. Caracterul național, galvanizat în timpul invaziilor sovietice, se reflectă în cuvântul finlandez „sisu”, adică hotărâre, stoicism, perseverență, puterea voniței și niciodată retragere în fața adversității. „Este mare lucru să fii finlandez”, a spus Janne Kuusela, director general al diviziei de politici a Ministerului Apărării. „Pe de o parte, am creat o societate în care ONU a ajuns de multe ori la concluzia că Finlanda este cea mai fericită națiune de pe Pământ. Uneori, asta ne surprinde, dar ne place foarte mult țara și societatea noastră și înțelegem, pe de altă parte a monedei, că toată lumea de aici trebuie să fie pregătită să o apere.” Radiodifuzorul public finlandez Yle a raportat săptămâna trecută că, de la sfârșitul lunii februarie, magazinul de produse militare Varusteleka a înregistrat o creștere a vânzărilor cu 80%. Asociația rezerviștilor finlandezi. se așteaptă ca numărul de membri să se dubleze în acest an la 100.000. Aproximativ 90% dintre membri sunt rezerviști, iar restul sunt civili. Toate clasele sale pentru 2022 sunt pline.

Ministerul Apărării a emis o declarație joi în care afirmă că dorește „urgent” să-și schimbe politica pentru a permite civililor care se înscriu la cursurile de trageri să folosească arme și muniții militare, sub supravegherea armatei. „Când oamenii se înscriu, nu întrebăm de ce sunt aici”, a spus Airikki, trainerul care conduce cursul pentru femei din Haemeenlinna. „Am citit pe paginile de Facebook pentru mame despre preocupările lor”, a spus ea. „Mult mai mulți oameni sunt conștienți de posibilitatea unui război. Nu se spune cu voce tare, dar citind printre rânduri poți vedea că oamenii sunt îngrijorați.”

 Prin comparaţie, conform sondajului Avangarde din luna februarie a.c., doar 26% dintre români ar rămâne în ţară pentru a o apăra (vezi cozile de la programările pentru obținerea pașapoartelor) și doar 31% ar lupta efectiv în cazul unui conflict. 

De unde diferența asta atât de mare între noi și finlandezi? Înțelegem ca nominalizarea la titlul de cea mai fericită națiune presupune și un nivel de trai corespunzător, dar nu poate fi doar asta.

Poate că finlandezii văd că în urma muncii lor, ca popor, rămâne ceva concret, construit, care să le ofere acest statut, spre deosebire de noi, care nu prea reușim să adunăm ceva la capitolul realizări concrete. Poate astfel își creează și stima de sine, care la noi se pare că lipsește. 

Vaietul continuu că doar clasa politică e de vină, e nerealist. Și oamenii politici fac parte din societatea noastră, deci vrem, nu vrem, ne reprezintă ca nație. Noi i-am votat sau tot noi nu am vrut să participăm la vot, tot alegere se cheamă…

E evident că politicienii care livrează ceva concret în mandatul lor, și nu pomeni electorale, își vor continua activitatea (lăsăm la o parte cazurile de mită electorală), dar din păcate nu am reușit să transferăm acest adevăr și la nivel central. De aici și frustrarea multor români care au ales calea străinătății. Nu reușim să livrăm și de aici și diferența asta de procente. Revin, toți cei care ne conduc sunt o selecție a societății noastre, atât a putut ea până acum, ne place sau nu. 

 Dar pentru recâștigarea stimei de sine și a încrederii in propriile forțe e nevoie să livrăm, TOȚI!

 

 

VR