Liderii politici știu de multă vreme că pot influența percepțiile oamenilor asupra diverselor amenințări și primejdii. Și e îndeobște cunoscut faptul că, în zilele noastre, manipularea realității se face, cu precădere, prin intermediul mijloacelor media.

Mai precis, spaimele noastre sunt determinate nu de ceea ce știm nemijlocit, fiindcă am văzut cu ochii noștri, sau am simțit pe propria noastră piele, ci de informațiile pe care ni le dau cei care ne conduc.

Nu altfel stau lucrurile în ceea ce privește criza generată de pandemia covid 19.

Potrivit unui sondaj YouGov  (sursa: https://today.yougov.com/covid-19)  doar 31% dintre suedezi se declară ”oarecum” speriați că vor contacta virusul, ceea ce contrastează evident cu spaima care terorizează alte națiuni. Astfel, groaza morții a cuprins 90% din malaezieni, 89% din vietnamezi, 89% din indonezieni, 82% din thailandezi și 80% din filipinezi.

Divorțul de ”realitatea obiectivă” este cât se poate de evident, câtă vreme Suedia ocupă locul al cincilea, dintre cele 26 de țări măsurate de YouGov, în ceea ce privește numărul celor decedați de coronavirus pe cap de locuitor (după Italia, Spania, Franța și Marea Britanie), iar Malaezia, de exemplu, care are peste 31 de milioane de locuitori, a înregistrat doar 45 de asemenea decese.

În aceeași ordine de idei, trebuie spus și că, dintre primele zece țări care au înregistrat cele mai multe decese (Italia, Spania, Franța, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, SUA,Germania, Norvegia și Finlanda), doar două se situează printre primele zece care se tem cel mai mult de noul coronavirus (Italia și Franța).

Felul relaxat în care Suedia a abordat criza covid 19 este îndeobște cunoscut.

Abordarea Malaeziei, în schimb, a fost una de o agresivitate ieșită din comun, prim ministrul Tan Sri Muhyiddin Yassin interzicând toate călătoriile, toate activitățile religioase, sportive, sociale și culturale, toate întreprinderile ”neesențiale” (excluzând supermarketurile și magazinele alimentare), după cum a închis și toate instituțiile de învățământ. (sursa: https://www.forbes.com/sites/traversmark/2020/04/01/why-is-coronavirus-fear-so-low-in-sweden/#5f77e5e83870)

Nu este imperios necesar, cel puțin din această perspectivă, să zăbovim prea mult asupra adevăratelor motivații pentru care un guvern precum acela al României, aflat, la nivel declarativ, mereu de partea ”valorilor europene”, a decis să urmeze, în combaterea epidemiei de coronavirus, un model preponderent asiatic.

Indiferent că o fi vorba de niscaiva afinități elective, sau, poate, de ceva mai mult de-atât, vom înțelege, cu siguranță, cât de curând.

Mult mai greu de aflat va fi, însă, numărul victimelor colaterale al acestui tip de abordare.

Adică suferinzii de alte boli, inclusiv boli cronice (foarte numeroși, și despre care, de altfel, am mai scris), care nu s-au putut trata în această perioadă, dar și cei care s-au îmbolnăvit în urma arestului la domiciliu, sedentarismul și hrana proastă, de supermarket, având o influență dintre cele mai nefaste mai cu seamă asupra copiilor și a vârstnicilor.

Conform unui studiu făcut la Universitatea Virginia, antioxidantul EcSOD apare în timpul mișcării, în mușchi. Acesta reduce substanțial riscul simptomelor respiratorii severe asociate covid 19.

Nu e vreo noutate, cu toții știm că efortul fizic susținut este modul ideal de reglare a glicemiei care întreține orice infecție, diabeticii fiind predispuși să facă forme grave ale tuturor infecțiilor virale și bacteriene.

La spitalul Colentina, dedicat tratării covid 19, cei mai mulți pacienți cu forme severe, ajunși la terapie intensivă sunt supraponderali și obezi, una dintre metodele recomandate de prevenție împotriva eventualelor simptome severe fiind reducerea greutății corporale cu cel puțin 10%.

Cu toate astea, parcurile au fost închise, românii au fost arestați în case timp de mai bine de două luni, având voie să iasă numai pentru cumpăraturi de strictă necesitate și cu condiția umilitoare a semnării unei declarații pe proprie răspundere.

Totodată, România are o climă diferită de cea tropicală a Malaeziei, sau a celorlate state din zonă, iar restricțiile introduse imediat după iarnă au prelungit, practic, cu mai bine de două luni, lipsa expunerii oamenilor la soare și la aer curat.

În același timp, o psihoză masivă, un stres întreținut și menținut pe termen lung crește nivelul de cortizol din creier, distruge sinapsele neuronale, atrofiază cortexul prefrontal (responsabil de capacitatea de concentrare și de a lua decizii) și scade imunitatea organismului, favorizând îmbolnăvirile de orice fel, inclusiv de covid 19.

Chiar și acum, când oamenii încearcă să se bucure de o relativă deschidere, cu măști și cu măsuri aspre de distanțare sanitară (faptul că nu ne putem vedea rudele și prietenii este, de asemenea, generator de stres), jurnalistul român continuă să delireze acuzator, rulând știri îngrozitoare și prevestind răul cu orice preț.

Printre nenumăratele victime colaterale ale guvernării prin frică se numără și o generație întreagă, aceea a tinerilor care ar trebui să își dea anul acesta bacalaureatul.

Nu e de mirare că după ce li s-a furat primăvara și au fost ținuți cu forța în case – pentru copii și tineri aceste două luni au fost cumplit de greu de suportat –, după ce au fost expuși valurilor succesive de spaimă și isterie, după ce li s-a spus, mai întâi, că vor da examenele online, iar mai apoi că vor fi nevoiți, totuși, să meargă la examene și că vor scrie ore întregi, cu mască, la niște temperaturi, de cele mai multe ori, peste 30 de grade, că vor fi ”termometrizați”, riscând ca la una sau două linii peste 37, 3 să fie trimiși acasă, pierzând, astfel, anul (emoțiile, o banală infecție la o măsea, caldura de afară, ovulația sau ciclul, în cazul fetelor, fiind de natură să îi scoată din joc), după ce au fost anunțați că aceia dintre ei care au părinți sau locuiesc împreună cu alte rude care sunt cadre medicale, sau depășesc 65 de ani, nu vor putea intra în examen, pentru ca, ulterior, să li se spună că, totuși, nu va fi așa, nu e de mirare, așadar, că bieții copii sunt înspăimântați, unii dintre ei preferând anularea bacalaureatului și promovarea în clasa a XII-a după modelul Olandei, adică pe baza mediilor obținute la disciplinele cele mai importante.

Numai că România nu e Olanda și foarte mulți dintre ei sunt, totuși, conștienți de faptul că având în vedere felul în care se fac la noi notările, această metodă ar fi profund incorectă, dezavantajându-i din start pe cei care au trecut prin școală fără pile, sau pe cei care au terminat licee dintre cele mai bune și, tocmai de aceea, cu sisteme de notare extrem de exigente.

Iar aceștia acuză autoritățile că, anulând bacalaureatul, intenționează să se spele pe mâini de responsabilitatea de a asigura condițiile necesare pentru susținerea în siguranță a examenelor.

Și au fără doar și poate dreptate, spălatul pe mâini fiind, așa cum am avut prilejul să aflăm în tot acest timp, una dintre puținele competențe reale ale actualilor noștri lideri politici.