Israelul și China nu sunt parteneri naturali. Cele două țări sunt total diferite atât în ceea ce privește dimensiunile și demografia, cât și din punctul de vedere al orientării geopolitice. China are orașe a căror populație este mai numeroasă decât întreaga populație a Israelului. Iar Israelul este aliatul cel mai apropiat al principalului concurent al Chinei, SUA.
Cu toate acestea relațiile dintre China și Israel s-au dezvoltat, în ultima vreme, rapid și pe numeroase fronturi.
În ciuda deosebirilor dintre cele două țări, motivațiile lor sunt la fel de pragmatice. Ambele încearcă să-și extindă cât mai mult parteneriatele, pe măsură ce accesează noi piețe și oportunități comerciale. China este atrasă în special de ispititoarele tehnologii israeliene, în vreme ce Israelul salută investițiile și potențialul Chinei în calitate de colaborator în cercetare.
În ciuda faptului că relațiile dintre cele două țări au fost mereu reciproc avantajoase, provocările viitorului țin, în primul rând, de strategia chineză de extindere a implicării în Orientul Mijlociu, China cultivând legături cu toți actorii majori din acestă regiune, inclusiv diversele state arabe, Iran sau Turcia.
Mai mult decât atât, Israelul și SUA sunt aliați preferențiali și împărtășesc același punct de vedere în toate situațiile, cu excepția uneia singure – aceea privitoare la China. Rolul jucat de aceasta în proiecte cheie de infrastructură israeliană provoacă îngrijorare printre experții în securitate și Israelului i se cere tot mai apăsat să aleagă.
Astfel, Secretarul de Stat Mike Pompeo a avertizat, încă din ianuarie, că dacă Israelul nu-și va reduce cooperarea cu China, SUA ar putea reduce ”schimbul de informații și co-amplasarea facilităților de securitate”.1 Tot la începutul acestui an, consilierul pentru securitate națională John Bolton, a îndemnat oficialii israelieni să ia o poziție mai dură împotriva producătorilor de electronice chinezești ZTE și Huawei.
