Pr. Prof. George Remete
Învierea are o dimensiune dublă, antinomică. Pe de o parte, fiind un eveniment total deosebit, chiar opus istoriei, care cunoștea numai devenirea și moartea ca un ciclu natural inexorabil, se înțelege că Învierea Domnului este trăsnetul veșniciei care a tăiat istoria, un eveniment, o realitate și o putere absolută care nu are nimic comun cu istoria și o contrazice.
Pe de altă parte însă, dacă n-ar avea nicio legătură, nicio atingere cu istoria, cu tot caracterul ei divin și absolut, Învierea lui Hristos ar rămâne ceva străin omului și, de fapt, total ineficientă, fără rost și fără sens. Tot sensul și toată eficiența Învierii constă în forța vindecătoare, absolută și suverană cu care intervine asupra istoriei și asupra oamenilor. Acest fapt este accesibil „oricui are ochi să vadă”.
Evident că Învierea nu este un eveniment istoric ce poate fi cercetat ca oricare altul. Este nevoie de lipsa prejudecății necredinței; altfel nu va fi înțeles. Orice istoric onest ce se va ocupa de acest eveniment fără prejudecăți, fără ideea preconcepută că este imposibil din capul locului, va găsi suficiente dovezi istorice care îi vor impune evidența acestui eveniment identificabil precis în timp și spațiu. Învierea a avut loc într-un timp și un spațiu concret și a fost mărturisită de o mulțime de martori oculari, cărora contemporanii nu le-au adus nici o obiecție documentată și nu i-au contrazis, în afară de câțiva opozanți interesați. De altfel, însăși menționarea acestui eveniment în conștiința omenirii și cu atât mai mult înțelegerea și conștientizarea lui se datorează acelor persoane istorice și contemporanilor lor. Așadar, afirmarea și transmiterea învierii sunt legate și se încadrează foarte bine în istorie.
„Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică atunci și credința voastră… Acum însă Hristos a înviat din morți, făcându-se începătură celor adormiți.” (1 Corinteni 15, 14)
Învierea rămâne un eveniment absolut supra-istoric, care a pătruns însă și a marcat profund și definitiv istoria, dându-i sens și final; ea rămâne supra-istorică și istorică în același timp.
Pr. Prof. George Remete, Dogmatica Ortodoxă, Ed. Reîntregirea
Sursa: aici
Hristos a înviat! Sărbatori cu pace și bucurie tuturor cititorilor noștri!
red. V.R.
