Bună ziua domnule președinte. Am fi vrut să aflăm părerea dumneavoastră și a BNS despre politicile actuale și planurile de viitor ale principalelor formațiuni politice din România. Ne referim mai întâi, desigur, la negocierile legate de salariul minim, pe care știm că le-ați purtat ieri.

 

Aaaaa. Da. Hai să începem cu  salariul minim. Am sesizat de când Guvernul Orban, sub diverse forme, conduce România, că au un anumit stil de lucru și anume utilizează Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, această structură care are  în componență guvern, patronate, sindicate, la nivel național, ca pe un for pe care-l reunesc periodic și în care culeg informații și opinii de la partenerii sociali. Însă, în acest for nu se aud vecinii. Asta e practica lor. Ascultă opiniile și argumentele  partenerilor sociali, după aia iau singurei deciziile. Nu luăm decizii în CNS. Cu toate că ar fi foarte bine dacă am face acest lucru. Revenind la subiectul salariului minim  și la reuniunea care a avut loc ieri, ea s-a înscris în exact aceeași filozofie a Guvernului. Premierul ne-a ascultat, a luat act de opiniile noastre și ne-a comunicat  la sfârșitul întâlnirii că ei ne vor anunța decizia în perioada  următoare. O să revin asupra acestor afirmații pentru că ele, în opinia mea, sunt afirmații cheie privitoare la soluția pe care eu o anticipez. Partenerii, cei de pe partea sindicală, au propus  creșterea salariului minim de la1ianuarie 2021 la 2400 lei brut, care înseamnă o  creștere discretă pe net, un pic peste 90 de lei pe lună. Pe ce ne-am bazat? Anul  trecut, cam în aceeași perioadă, același guvern Orban, când discutam salariul minim pe economie, a venit cu trei formule de calcul care utilizează o serie de indicatori, cum ar fi, spre exemplu, productivitatea muncii, rata de creștere economică prognozată, rata de creștere economică estimată, de asemenea, rata de creștere realizată pentru anii trecuți. Pentru că formulele lor de calcul cuprind indicatori de  perioade închise, perioade închise ar fi pentru anul ăsta 2019, 2018, și prognozate 2021, estimate, cum ar fi, spre exemplu, un indicator intermediar de creștere economică pe anul trecut, care mai are câteva zile până la sfârșit, o lună și un pic. Utilizând formulele de calcul ale Guvernului României, folosite anul trecut, utilizând  indicatorii pe care ni i-au pus la dispoziție cei de la Prognoză, Comisia Națională de Prognoză, sau de la Statistică, sau Eurostat, deci trei surse solide, surse publice, am ajuns la acest rezultat, prin aplicarea formulelor de calcul avansate de Guvern și pe baza cărora s-au stabilit salariile pentru anul în curs. Deci n-a fost vreo invenție a noastră, vreo chestie cu care am venit noi din stratosferă. În ceea ce privește partea  patronală, aici au circulat trei opinii. O opinie care a venit de la IMM-iști și care au propus o creștere simbolică a actualului salariu minim, și de asemenea, au fost încă  două opinii care până la urmă au devenit dominante și au fost asumate și de IMM-iști, și anume: domnule, vrem un moratoriu, trei luni, șase luni, aici nu s-au înțeles, nu s-au armonizat, dar până la urmă cu cât e mai lung moratoriul cu atât e mai bine pentru zona antreprenorială, probabil că, până la urmă, șase luni de moratoriu. O idee, în intervalul ăsta nu mai discutăm despre salariul minim, om vedea ce se întâmplă și ne așezăm la masă peste șase luni. Eu am comentat opiniile  lor, pentru că dacă iei și  analizezi situația macroeconomică a României, constați, în ordine, următoarele lucruri. Ai sectoare economice afectate profund, cum e HORECA, ai, de asemenea, sectoare care au fost puțin afectate, ai sectoare care au continuat să funcționeze în aceiași parametri, dar ai și sectoare care anul ăsta au duduit și punem ghilimele de rigoare, au avut creșteri spectaculoase de cifră de afaceri, de profituri, nu se poate spune că sectoarele respective au avut de suferit. Prin aplicarea aceluiași tip de  principiu și anume moratoriul, ideea e că-i protejezi temporar pe unii dintre ăștia care au fost afectați, însă îi favorizezi pe alții care au avut de câștigat în cursul acestui an. Și le oferim o fereastră de timp în care vor continua să câștige foarte bine. Cifră de afaceri și bani orientați oriunde, numai spre recompensarea forței de muncă pe care o  angajează, nu. Și le-am reproșat celor de pe partea patronală, am comunicat mesajul ăsta și către guvernul României, că în momentul ăsta noi decontăm atitudinea   organizațiilor patronale din 2011 și până în prezent, care au refuzat sistematic să se așeze la masă și să negocieze colectiv contracte sau acorduri colective la nivel  sectorial. Pentru că dacă am fi avut acorduri colective în toate sectoarele din economia României, s-ar fi putut găsi soluții corecte pentru fiecare sector în parte. Că  de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Și nu am mai fi făcut o presiune, să zic, națională pe această valoare a salariului minim. Așa te vezi nevoit să revendici o  creștere a salariului minim pentru întreaga piață a muncii din România. E adevărat, pe  unii îi afectează mai mult, pe alții mai puțin. Și am mai adăugat încă un lucru. Le-am  adus aminte că, cel puțin pentru cei care au avut și continuă să aibă probleme, statul  a intervenit anul acesta prin diverse măsuri guvernamentale și a subvenționat și  continuă să subvenționeze locuri de muncă. Rămâne însă o problemă de fond în  întreaga structură economică a României faptul că avem, din păcate, industrii de lohn care și-au cam atins pragul de sus al competitivității și orice creștere de salariu minim. Fiindcă ele au venit în România pe salariile mizerabile care se plătesc în aceste domenii, și au rămas să funcționeze bazându-se pe forța de muncă ieftină. În momentul de față deja sunt în zone de risc anumite sectoare industriale, mă refer aici la industria de confecții, mă refer aici la industria de componente auto și  subansamble, care iarăși e o industrie de lohn. Astea, la orice creștere de salariu minim deja au probleme. Dar e cineva, apropos de întrebarea mare, e cineva care să  dorească să-și asume în anii care vin o reformă  serioasă în economia României și, implicit,  în piața muncii, că nu poți să reformezi economia fără să umbli în piața muncii? Opinia noastră este că nu, sau cel puțin a mea care am încercat să mă uit cu  atenție pe  programele principalelor  partide  politice parlamentare. Pentru că mi-e greu să  cred, știind cum este structurată legea electorală, știind cât de greu se face campanie electorală în România, în această  perioadă de timp, mi-e greu să cred că  vor apărea peste noapte noi jucători în piața politică românească. Sunt câteva formațiuni politice, să le zic așa, nou apărute în piață, dar șansa de a atinge  pragul electoral este extrem de scăzută. Și, având în vedere faptul că principalii jucători, mă refer aici la PSD și PNL, au stabilit să meargă singuri, unii dintre sateliții ăștia, care erau obișnuiți să ajungă în Parlamentul României bazându-se pe forța de impact și pe electoratul pe care-l avea, spre exemplu, PSD-ul sau PNL-ul, vor trebui să  tragă din greu să  treacă pragul  electoral. Va fi  foarte, foarte complicat și nu dau șanse mari nou veniților în politica românească să acceadă în Parlament. Sau poate mă înșel eu și  electoratul român dintr-o dată va spune hai să sancționam pe cei care de aproape 30  de ani într-o formă sau alta au condus România.

 

 

Va continua

 

Interviu realizat de Cezar Corâci