Balázs Hidvéghi

Uniunea Europeană are nevoie ca statele membre să adopte o poziție fermă atât în favoarea propriilor interese naționale, cât și în favoarea intereselor europene pe care le consideră întemeiate. În aplicarea acestei politici practice, de bun simț, Ungaria se află în frunte.

În urmă cu douăzeci de ani, maghiarii au decis aderarea la Uniunea Europeană, printr-un referendum. Anul acesta, Ungaria își va alege reprezentenții în Parlamentul European, pentru a cincea oară, și va prelua pentru a doua oară președinția Consiliului UE. În ceea ce privește cadrul instituțional, s-ar putea spune că totul este în regulă: adeziunea Ungariei la UE și participarea sa la afacerile comune ale țărilor membre se desfășoară, ambele, fără probleme.

Ceea ce nu este nici pe departe adevărat. Există semne evidente ale unei crize politice generale privind funcționarea Uniunii Europene iar, în cazul Ungariei, problema este evidentă. Când vine vorba despre probleme esențiale, guvernul ungar nu se ferește de confruntare.

Miezul problemei constă în faptul că, în prezent, există dorința de a crea o uniune politică supracentralizată – o entitate de tipul ”Statele Unite ale Europei”, federalizate, – fără a exista condiții pentru aceasta. Deoarece, pe de o parte, nu există un ”popor european” și, pe de alta, un astfel de pas înainte în cooperarea europeană nu poate fi dedus din tratatele UE în vigoare. În plus de asta, în cadrul instituțiilor UE de la Bruxelles, ne confruntăm cu o evidentă proliferare a atitudinilor birocratice.

În loc de o cooperare politică și economică rezonabilă, există o tendință din ce în ce mai puternică înspre centralizarea egoistă și o poziție agresivă, stigmatizantă, împotriva vederilor tradiționale conservatoare. Acest lucru se află într-o contradicție fundamentală cu interesele statelor membre ale Uniunii Europene și, mai ales, ale cetățenilor europeni – iar această tendință amenință acum însăși funcționarea Uniunii.

Crearea ”Statelor Unite ale Europei” a fost o idee nerealistă și prost concepută chiar din momentul în care a fost prezentată pentru prima oară; un secol mai târziu, situația a rămas aceeași. Trebuie să înțelegem că Europa este diversă, formată din națiuni diferite, care au tradiții culturale diferite. Modul în care oamenii din diferitele părți ale continentului își imaginează viitorul poate varia, de asemenea, în mod semnificativ.

Dacă, de exemplu, unele națiuni din vestul Europei consideră că, în loc să se concentreze pe autoconservare și autoapărare, este mai de dorit să se integreze într-un mix nou, multicultural, ele au dreptul să ia o asemenea decizie. Cu toate acestea, ele nu pot impune nimănui acea cale. Suntem singurii care putem decide viitorul țării noastre și, din acest punct de vedere, noi, ungurii, nu vom ceda presiunilor externe.

Este binecunoscut faptul că fiecare instituție birocratică se concentrează pe propria-i permanentizare, cu excepția cazului în care reguli stricte și un control extern regulat o împiedică să facă acest lucru. Istoria Uniunii a fost marcată de eforturile constante, atât ale Comisiei Europene, cât și ale Parlamentului European, de a-și extinde competențele. Iar acum, Comisia s-a distanțat de toate vechile sale caracteristici definite de tratate: a devenit mai degrabă un actor partizan, tendențios ideologic, decât un gardian imparțial al tratatelor, așa cum s-ar cuveni să fie. Citind propunerile și proiectele de regulamente ale Comisiei, ne obișnuim, încetul cu încetul, cu faptul că inițiativele Bruxelles-ului încalcă în mod regulat suveranitatea statelor membre și, de asemenea, intervin, prin intermediul legislației UE, în probleme care nu intră in competențele acesteia.

Acestea sunt probleme din ce în ce mai sensibile, care afectează adesea identitatea constituțională și valorile morale ale statelor membre. Printre acestea se numără ideologia neomarxistă ”woke”, promovarea ideologiei LGBTQ care a fost împinsă până la absurd, chestiuni referitoare la căsătorie, familie și creșterea copiilor, impulsul de a accepta migrația neîngrădită ca mijloc de a schimba identitatea etno-culturală a Europei.

În plus, funcționarea UE se caracterizează printr-o atitudine complezentă, moralizatoare, mai ales în relațiile sale externe. Aceasta este, de fapt, cea mai recentă versiune a colonialismului: de adata aceasta, Europa de Vest vrea să își impună în întreaga lume propria ideologie neo-stângistă, tot mai radicalizată. Nu trece o sesiune parlamentară la Strassbourg fără ca Parlamentul European să nu dea lecții de corectitudine politică vreunei țări îndepărtate. Este de la sine înțeles că Uniunea Europeană nu are nicio comptență în aceste chestiuni, iar Parlamentul European nici atât. Cu toate acestea, se inistă asupra acestor comunicări complet inutile și contraproductive. De fapt, rolul ”poliției morale” europene a devenit întru totul absurd în momentul expunerii detaliilor scandalului de corupție de la Bruxelles (Quatargate).

Care sunt implicațiile în ceea ce privește susținerea politicilor maghiare? Și cum ar trebui să răspundă Ungaria? Având în vedere starea dezastruoasă a lucrurilor, mulți oameni cred că a sosit timpul să părăsim UE, renunțând să continuăm un război care pare, adesea, fără speranță. Se pune astfel o altă întrebare: Dacă britanicii au izbutit, noi de ce să nu putem?

În primul rând, chiar dacă ungurul Szoboszlai Dominik poate să joace la Liverpool, în Premier League a Marii Britanii, totuși, ca țară, noi nu jucăm în aceeași ligă cu britanicii. Așa că, Brexitul nu este o analogie bună – în ceea ce privește puterea și potențialul nostru economic, spațiul nostru politic de manevră și interesele noastre naționale fundamentale.

Ca națiune central europeană, cu un număr semnificativ de compatrioți în afara granițelor noastre actuale, avem un interes clar pentru o cooperare europeană strânsă. Posibilitatea de a trece cu ușurință granițele este, în ceea ce ne privește, un avantaj enorm, motiv pentru care, în loc să facem eforturi pentru aderarea Ucrainei care, în mod evident nu este eligibilă pentru aderare în acest moment, considerăm că este mai important să finalizăm cât mai curând extinderea în Balcanii de Vest.

De asemenea, trebuie să luăm măsuri comune pentru a proteja frontierele externe ale UE, deoarece libera circulație în Spațiul Schengen poate fi menținută numai dacă punem capăt problemelor tot mai serioase generate de imigrația ilegală.

Crearea pieței comune, cooperarea educațională și culturală, politica agricolă comună, politica de coeziune – toate acestea sunt realizări evidente ale UE. Ele trebuie protejate; trebuie să funcționeze în continuare. Vânătoarea de vrăjitoare politice nu poate fi un model durabil, așa cum de altfel recunosc tot mai multe state membre și forțe politice democratice.

În prezent, trebuie să menținem tratatele UE în vigoare și trebuie să găsim aliați pentru a readuce Europa la politica bazată pe bun simț. Milioane de europeni de pe întreg continentul așteaptă acest lucru și este bine de știut că politicile lui Viktor Orban câștigă sprijinul europenilor.

Cu toate acestea, este posibil și un scenariu conform căruia Uniunea Europeană să se îndrepte către o integrare diferențiată. În acest caz, pot exista politici și domenii în care un anumit număr de state membre nu cooperează, în vreme ce în altele o fac foarte bine. Un astfel de mecanism de excludere voluntară există deja astăzi și poate juca un rol mai important în viitor. Deși, din prespectiva maghiară, nu este un scop în sine, el poate oferi o soluție pentru a contracara actuala centralizare care generează dezbinare și tensiuni interne serioase.

În același timp, trebuie respinse cu fermitate toate eforturile de eliminare a procesului decizional unanim în domenii cheie; acestea au devenit din ce în ce mai pronunțate în ultimii ani. UE se bazează pe egalitatea statelor membre, iar posibilitatea unui veto garantează acest lucru, atunci când un interes național fundamental este afectat de o anumită decizie. Această garanție protejează toate statele membre, dar ea este poate cea mai importantă pentru statele membre mai mici, deoarece le garantează că interesele lor fundamentale nu pot fi ignorate de acele state cu o dimensiune geografică și o populație mai mare.

Politica UE privitoare la războiul dintre Rusia și Ucraina este o dovadă clară a slăbiciunii UE. Declarațiile zgomotoase de la Bruxelles nu pot ascunde faptul fundamental că UE este practic incapabilă să ia decizii raționale care sunt în concordanță cu propriile sale interese de durată. Mai degrabă acționează ca o servitoare supusă, într-o luptă geopolitică globală. Politica greșită de sancțiuni – și presiunile pentru prelungirea a ceea ce acum a devenit deja un impas, în loc de eforturi pentru obținerea încetării focului și a unui acord de pace – arată o lipsă de gândire independentă a politicii externe. Obiectiv vorbind, UE se luptă cu problema Ucrainei: promite sprijin în lipsa unui obiectiv clar și a unui termen limită, fără limite financiare și fără a consulta cetățenii UE în această problemă majoră.

Admiterea Ucrainei în Uniunea Europeană ar însemna sfârșitul Uniunii în forma ei actuală, inclusiv în ceea ce privește politicile cheie ale UE, cum ar fi comerțul, agricultura, tranziția verde și așa mai departe. Liderii UE fie nu sunt conștienți de acest lucru (demonstrând că sunt incapabili din punct de vedere intelectual să conducă Europa), fie sunt cât se poate de conștienți și pur și simpu nu spun ceea ce gândesc (demonstrând cinism politic și lașitate morală).

Oricare ar fi realitatea, pentru Ungaria este vital să-și mențină suveranitatea națională și să-și protejze autonomia în problemele cheie care afectează identitatea constituțională, menținând totodată cooperarea în cadrul UE. Ceea ce avem nevoie este o poziție fermă în favoarea atât a intereselor naționale, cât și a intereselor europene pe care le considerăm corecte. Și aceasta trebuie să fie întotdeauna în conformitate cu tratatele – chiar dacă vor încerca să le ocolească pentru a suta oară, noi ne vom ține de ele cu aceeași strășnicie ca și până acum.

Mulți dintre partenerii noștri vest-europeni împărtășesc acest tip de poziție sobră și realistă a Ungariei. Lucrăm activ în politica europeană pentru a consolida aceste legături, iar alegerile pentru Parlamentul European din acest an ne vor oferi oportunitatea de a consolida acest obiectiv. Va fi o luptă grea, iar rezultatele alegerilor din Ungaria vor avea – așa cum a fost cazul tot mai des în ultima vreme – o semnificație mult mai mare decât ar fi de așteptat, în mod normal, în cazul unei țări de dimensiunea țării noastre.

Pentru noi, la Bruxelles, Ungaria a fost și va fi întotdeauna pe primul loc. Să ne asigurăm că, în iunie, vom fi cât mai mulți la urne!

Traducerea și adaptarea: Nedeea Burcă

Sursa: aici

Balázs Hidvéghi este membru al Parlamentului European din Ungaria.