Contururile unei posibile intervenţii militare a comunităţii Economice a Statelor Africii de Vest (ECOWAS) împotriva puciştilor din Niger, au fost definite, a anunţat vineri unul din oficialii acesteia. La întâlnirea Blocului Vest African, de la Abuja, au fost puse la punct toate elementele unei posibile intervenţii, inclusiv resursele necesare, dar şi modul în care va fi desfăşurată acţiunea, a declarat comisarul responsabil cu Afaceri Politice şi Securitate, Abdel-Fatou Musah. Aşadar, o posibilă intervenţie militară în Republica Niger, pentru a restabili ordinea constituţională şi a asigura eliberarea preşedintelui sechestrat, se prefigurează. Cu toate acestea, ECOWAS nu le va spune puciştilor unde şi când vor fi loviţi, iar o decizie operaţională va fi luată de şefii de stat ai blocului. Care pe 30 iulie a impus sancţiuni grele Nyameyului, şi a dat un răgaz de şapte zile puciştilor pentru a-l repune pe preşedintele Bazoum, înlăturat la 26 iulie din funcţia sa. Cu două zile înaintea încheierii ultimatumului, ECOWAS a continuat să forţeze, prin mijloace diplomatice, rezolvarea crizei, trimiţând o delegaţie la Niamey. Mali şi Burkina Faso, ţări vecine Nigerului susţin junta militară. Cele două ţări suspendate din conducerea blocului vest-african, au spus că orice intervenţie armată va fi considerată o declaraţie de război şi va conduce la retragerea lor din ECOWAS. În Nigeria se ridică voci împotriva unei interveţii militare, iar Algeria refuză categoric un asemenea demers. Sâmbătă 5 august, ministrul francez de externe Catherine Colonna a declarat, pentru „France Info”, că „este necesar să luăm în serios ameninţarea recurgerii la o intervenţie armată de către comunitatea economică a statelor Africii de Vest care reuneşte 15 ţări”. Negocierile par a fi blocate. Delegaţia trimisă vineri la Nyamei a plecat doar după câteva ore, fără a fi fost primită de şeful Juntei, generalul Abdourahamane Tiani, nici de preşedintele răsturnat cu arest la domiciliu. Până în prezent, Nigeria, Senegalul şi Coasta de Fildeş au spus că sunt gata să trimită militari. La rândul lor, puciştii au promis un răspuns imediat, la orice agresiune. Chiar dacă ECOWAS a intervenit militar în trecut, cu forţa sa Ecomog, în Liberia, Sierra Leone, Guineea Bisau, Coasta de Fildeş, Mali şi Gambia, capacitatea sa de mobilizare rămână incertă. Franţa sprijină cu fermitate şi hotărâre eforturile ECOWAS de a învinge această încercare de puci, a anunţat ieri ministrul francez de externe, Catherine Colonna, care s-a întâlnit cu ministrul Nigerului Ouhormoudou Mahamadou. Întrebată în privinţa unui posibil ajutor, pentru această intervenţie militară, şefa diplomaţiei franceze a spus doar că „nu suntem încă acolo” şi că va reveni şefilor de stat ai ţărilor din regiune decizia de a interveni. În Niger sunt prezenţi cca 1.500 militari francezi şi plecarea acestora încă nu este pe agendă, potrivit Catherinei Colonna. Franţa şi-a suspendat cooperarea militară şi civilă cu Nigerul. Până recent o insulă de stabilitate într-o regiune frământată şi un pivot în operaţiunile regionale de combatearea terorismului, din perspectiva SUA şi Occidentului. În martie a.c., secretarul de stat Anthony Blinken a vizitat Nigerul şi a numit ţara un model de democraţie. Motivele exacte ale loviturii de stat sunt neclare, dar rivalităţile politice din Niger sunt cu siguranţă un factor determinant, ca şi tensiunile etnice: preşedintele demis venea dintr-un grup minoritar, în timp ce armata este formată din grupuri etnice diferite. Problema este că nigerienii au devenit resentimentari faţă de Franţa şi acuză moştenirea colonizării. De 63 de ani, parteneriatul între Franţa şi Africa, scrie „Jeune Afrique” nu a dat roade. Tinerii africani doresc aceleaşi drepturi cu ale tinerilor din Europa occidentală. „Le Point” a titrat recent că Emmanuel Macron este în impas în Sahel. Asta după ce în luna mai, „Financial Times” l-a prezentat pe Mohamed Bazoum, drept un aliat al Franţei, în urma planurilor privind finalizarea gazoductului Nigeria-Europa, care urma să traverseze Marocul sau Algeria. Sistarea anunţată de pucişti, la importul de uraniu pentru centrale nucleare din Franţa, problema aprovizionării cu gaze prin conducta menţionată, în urma renunţării la gazul rusesc, riscă să aibă consecinţe. Armata aflată la putere a cerut ajutorul grupului de mercenari Wagner, în timp ce campanii de dezinformare pe reţelele de socializare, potrivit Parisului, sunt în plină desfăşurare. Ca un paradox, Abdourahamane Tiani a servit în misiunile ONU, în Coasta de Fildeş, RD Congo şi Sudan.

 

 

 

Un articol de Mircea Canțăr