”Este ca și cum, în acest haos global, se profilează o nouă eră a imperiilor, iar națiunile europene mici, cu un puternic sentiment de identitate, vor trebui să-și reafirme angajamentul neclintit față de libertate.”

Jovan Palalic, 29 iunie 2023

Deși ne pierdusem de mult iluziile că ordinea mondială instituită după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial funcționează după reguli stabilite, războiul din Ucraina le-a spulberat definitiv. După războiul din Irak și bombardarea Serbiei a predominat o îngrijorare profundă, mulți exprimându-și deja temerile că lumea se cufundă într-un haos periculos, fără reguli de conduită universal acceptate în politica internațională.

Războiul care se desfășoară în Europa de Est a accelerat, însă, extraordinar, întregul proces. Așadar, ordinea mondială va fi modelată de politica puterii și nu de reguli internaționale clare. Apare, astfel, o lume lipsită de reguli – periculoasă, întunecată și incertă. Nimic nu mai este garantat, nimănui, iar Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite a devenit nu un loc pentru crearea acordurilor de pace, ci mai degrabă un loc de conflict, vetouri și blocaje. Lumea va fi modelată de cei puternici, pe baza puterii lor, și condusă exclusiv de interesele lor. Într-o astfel de lume, avertismentul lui Hobbes, că omul este lup pentru om și că totul este permis, redevine actual.

Haosul pricinuit de războiul din Ucraina și expunerea pe scena mondială a toate și a tuturor a pus țara mea natală, Serbia, într-o situație foarte ciudată. Atât Occidentul, cât și Rusia își manifestă nemulțumirea față de poziția Serbiei în acest război. Occidentul ne critică pentru că refuzăm să impunem sancțiuni Rusiei, și exercită zilnic presiuni asupra noastră. Închide ipocrit ochii la faptul că suntem singura țară din Europa care a fost bombardată ilegal, care a fost sancționată de același Occident, timp de un deceniu, și căreia i-a fost luată cu forța, fără niciun drept, o parte din teritoriul său recunoscut internațional. Ca să nu mai spun că suntem complet dependenți de gazul și petrolul rusesc, pe care ne este imposibil să le procurăm din altă parte. Construim un parteneriat puternic cu vecina noastră prietenă, Ungaria, tocmai deoarece ne confruntăm cu provocări energetice identice.

Punctul culminant al ipocriziei guvernelor occidentale liberal și de stânga constă în faptul că aceleași guverne globaliste care ne-au ținut sub sancțiuni vreme de un deceniu întreg, ne cer acum să sancționăm Rusia care, pe atunci, nu ne impusese nimic. Și că, încă o dată, din pricina sancțiunilor, de data aceasta inverse, ne distrugem economia și ne înfometăm poporul. Ei nu par să înțeleagă ce înseamnă să ai bun simț și o credință neclintită în independență. Chiar în inima Belgradului, cancelarul german Schultz ne-a cerut foarte dur să recunoaștem partea secesionistă a Kosovo ca stat suveran și să impunem sancțiuni Rusiei, amenințându-ne că, altminteri, calea noastră europeană nu va duce nicăieri.

Dar, totuși, despre ce fel de cale europeană vorbește Schultz, atunci când Bruxelles-ul, din motive geopolitice, acordă statutul de candidat Ucrainei și Moldovei fără reguli clare de aderare, în timp ce șantajează Serbia care, timp de zeci de ani, a respectat regulile de aderare la Uniunea Europeană impuse de Bruxelles, împingând-o să se ruineze atât politic cât și economic? La Moscova, Putin i-a spus secretarului general al Națiunilor Unite, Guterres, că dacă Occidentul poate recunoște independența Kosovo și poate distruge teritoriul sârbesc, atunci și el poate recunoaște independența Donbasului. Acesta este interesul lui și, atunci când vine vorba despre politica globală, se folosește de tot ce-i vine la îndemână. Iar Kosovo este un precedent creat în detrimentul Serbiei. Occidentul poate încălca integritatea teritorială a Serbiei, dar condamnă Rusia când face același lucru cu Ucraina. În decursul acestui război, sârbii și-au deschis literalmente ochii, pentru a asista la un haos general în care fiecare are grijă doar de el însuși.

Pe de altă parte, Rusia este nemulțumită că Serbia a condamnat atacul asupra Ucrainei, considerând inacceptabilă subminarea integrității teritoriale a unui stat prin război. Serbia însăși a fost supusă unui bombardamant ilegal și știe prea bine ce înseamnă războiul, refugiații și distrugerea. Ni s-a lut o parte din teritoriu, cum am fi putut rămâne tăcuți atunci când același lucru i se întâmplă unui alt stat recunoscut internațional? Rămânem fermi pe această poziție, indiferent de criticile care vin de la Moscova. Vrem să fim principiali deoarece credem cu tărie că nu putem distruge fiecare principiu din politica internațională. Principiile sunt cele care dau putere dorinței noastre de libertate și de independență. Majoritatea sârbilor regretă acest război teribil dintre două națiuni apropiate – dar acesta nu este războiul nostru.

Cine a decis, oare, însă, ca acesta ar trebui să fie, în primul rînd, războiul nostru? Este o întrebare și pentru restul națiunilor europene. Cine a decis asta și sunt, oare, întrebate națiunile europene dacă sunt dispuse să îndure această criză economică severă de dragul acestui război? Unde este independența și suveranitatea europeană? Iar dacă nu mai este războiul nostru și toate regulile au fost spulberate, deja, cu brutalitate, de ce ar trebui să ne distrugem economiile și dreptul de a ne apăra interesele cu decizii proprii? De ce am crede că Bruxellesul ne va ajuta să asigurăm petrol și gaze, în condițiile în care am fost nevoiți să gestionăm singuri vaccinurile în timpul pandemiei de covid 19, fără asistență europeană? De ce ar trebui să păstrăm tăcerea cu privire la încălcarea integrității teritoriale a Ucrainei, atunci când ne apărăm propria integritate, care a fost pusă în pericol și atacată de zeci de ani?

Am condamnat atacul și războiul, dar nu am impus sancțiuni pentru că oamenii și companiile noastre trebuie să supraviețuiască. Este imoral să impui sancțiuni altor națiuni atunci când tu însuți ai suferit atît de mult din cauza lor.

Se pare că în acest timp, libertatea și independența adevărată se măsoară prin nivelul de presiune la care ești supus și nemulțumirea tuturor față de poziția ta. Cu toate acestea, pentru națiunile europene – iar Serbia este o veche națiune europeană – libertatea și independența statului se constituie în cele mai înalte valori, în chiar scopul propriei existențe.

Într-o lume fără reguli, creată de forțe puternice, noi vom fi totuși cei care decidem cu privire la interesele noastre, indiferent cât de mici sau naivi am părea, sau ce preț ar trebui să plătim pentru asta. Credința în libertate este o mare putere, care spulberă toate temerile și îndoielile. Este ca și cum, în acest haos global, se profilează o nouă eră a imperiilor, iar națiunile europene mici, cu un puternic sentiment de identitate, vor trebui să-și reafirme voința neclintită de libertate.

Multipolaritatea discutată de puterile autocratice estice precum China și Rusia este un apel la divizarea sferelor de interes bazate pe vechea geoplitică imperială. În loc de o uniune mondială unipolară a Washingtonului globalist, de stângă liberală, lumea și resursele ei ar trebui împărtășite cu puterile autoritare din Est. Ambelor concepte le lipsește bunăvoința față de ideea de libertate și identitate națională. Ambele concepte caută într-un fel sau altul subjugare.

Noi, sârbii, simțim aces lucru, instinctiv, pentru că în timpul îndelungatei noastre istorii, am luptat mai ales pentru libertate, împotriva marilor imperii, de la Imperiul Bizantin, Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar, până la conceptul unipolar de după căderea comunismului.

Prin urmare, avem un respect extraordinar pentru fiecare expresie a spiritului de libertate, care este acum cel mai puternic păstrat de mișcările conservatoare, și ne identificăm cu acesta. Așa cum respectăm profund lupta fermă și principială a conservatorilor americani care, prin apărarea neclintită a valorilor fundamentale ale poporului american, redau sufletul fostului far al libertății tuturor națiunilor suverane.

Pentru europeni, astfel de crize și războaie au reprezentat întotdeauna un prilej de a-și reafirma fatidica interconexiune și de a se trezi, pentru a câștiga și întări valorile fundamentale ale identității, spiritului și libertății.

O lume lipsită de reguli, împărțită între imperiile liberale de stânga și cele autoritare va putea fi zădărnicită doar dacă, până în cele din urmă, aceste valori vor predomina în națiunile noastre. Aceasta este lumea libertății și lumea respectului pentru toți, indiferent de putere și dimensiuni. A treia cale, îngustă, dar întotdeauna corectă. Calea conservatoare.

Traducere și adaptare: Nedeea Burcă

sursa: aici