După episodul înmormântării lui Florin Mototolea (un nume de dur), alias Edi Pian, toată lumea a criticat comportamentul șefilor poliției și măsurile luate de organele de ordine. Unele critici aveau justificare, altele erau făcute doar pentru a-l poziționa pe autor în categoria așa-zișilor ”Gică Contra”.

De la scrisoarea de revoltă publicată de un polițist, dar neasumată prin semnătură, cumva justificat, având în vedere năravul șefilor din România de a-și pedepsi subordonații care le critică genialele idei manageriale, până la expresiile interlopilor, de genul “șefule, ai mâncat din mâna mea”, toată lumea a sărit cu elan pe polițiști, învinuindu-i de situația generală de insecuritate dată de activitățile clanurilor interlope. Cumva justificat, dar…

Dar, oare doar polițiștii sunt de vină, sau  ei ”tratează” doar efectele unei  anume conjuncturi,  și nu cauza?

Cum au ajuns aceste personaje, clanuri să dețină atâta putere de impunere pe anumite zone ale societății noastre? De unde banii dati drept camătă, de unde mașinile de lux, de unde tupeul și liniștea necesare derulării traficului de persoane, de droguri sau a gestionării rețelelor de prostituție?

Cum de nimeni nu îi intreabă de unde au surse de venit pentru casele în care stau, sau pentru mașinile pe care le conduc? Avem direcții financiare, antifraudă, poliție economică, parchete… și, cu toate astea vedem, în continuare,  persoane care vin să-și ridice ajutorul social în mașini de lux la care un învățător/profesor n-ar  îndrăzni să  viseze nici după o viață întreagă de muncă…

Evident, poate mașinile nu sunt (și în majoritatea cazurilor nu sunt) înregistrate pe numele lor, dar abilitatea de a conduce, deci de a munci, o au.

România, în conformitate cu Legea 416/2001, plătește ajutoare în valoare de aproximativ 45 milioane lei lunar către asistații social, lider fiind județul Dolj, cu peste 11.000 persoane înregistrate în această categorie.

Tot în conformitate cu aceeași lege, primarii din localitățile respective (care au înregistrate persoanele ce primesc ajutor social), sunt obligați să întocmească un plan de activități pentru acestea, refuzul îndeplinirii obligației de muncă stabilită de primărie conducând automat la pierderea ajutorului social. De asemenea, persoanele respective pot fi distribuite pentru efectuarea unor munci la solicitarea unor terți adresată primăriilor, contra cost, evident.

Și atunci te întrebi cum de beneficiarul de ajutor social poate sta pe șanț cu o bere în mână, la colțul cârciumii din sat, sau poate veni să-și ridice, cu o super limuzină, ajutorul social?

Aici ar fi două explicații. Anume, ori primarul respectiv nu a întocmit planul de activități pentru persoanele respective, preferând să profite de benevolența lor la alegeri, ori beneficiarii prezintă o scutire medicală pentru activitățile respective, deși e evident că sunt cât se  poate de sănătoși.  (Desigur,  fără a generaliza.)

Deci, putem presupune că încurajarea acestui gen de activități e facilitată și de anumiți medici, care închid ochii la o mică șpagă (au fost destule cazuri mediatizate), precum și de celelalte organe de control care, fie vorba între noi, sunt multe, multe, dar cu o eficacitate care lasă enorm de dorit.

Nu mai discutăm de cazurile izolate în care persoanele violente, agresive prezentate instanței sunt eliberate, întorcându-se în comunitate, transmițând în acest fel o încurajare restului acoliților, conform căreia lor nu li se poate întâmpla nimic, dacă au conexiunile necesare.

Sigur că înmulțirea cazurilor de încălcare a legii de către astfel de personaje se datorează slăbiciunii autorităților noastre, pe toate palierele, nu doar a poliției, dar vina revine cu precădere lipsei de educație a acestei clase sociale.

Nu poți schimba modul lor de viață, dacă nu le schimbi educația. Ne-a rămas întipărit  pe retină cazul unui bulibașă care cerea unui primar ajutoare sociale pe perioada stării de urgență, întrucât românii stau acasă și ei nu au cum să mai fure și, implicit, nu au ce să mai mănânce. Fapt ce arăta că pentru ei furtul era o meserie ca oricare alta, precum cositoritul sau orice altceva, deci o chestie de normalitate în comunitatea lor.

E adevărat că aceeași Lege 416/2001 condiționează acordarea ajutorului social de prezența copilului la școală, deci ar fi o speranță, dar oare se și urmărește corect aplicarea acestei prevederi, sau iar ne întoarcem la scutiri medicale și închisul ochilor?

Medicii sunt o categorie socială bine instruită, cu o bază solidă de cunoștințe, nu numai profesionale, dar și culturale și sociale iar, în ultima perioadă, mai bine plătită în comparație cu  anii precedenți,  deci ar trebui să înțeleagă că, prin facilitarea unor astfel de subterfugii, aceste clanuri se vor întări în continuare, iar copiii lor vor fi într-o zi terorizați de copiii celor scutiți acum, pe baza unor adeverințe medicale false….

Deci, cum spuneam, nu doar poliția e de vină, ci mult mai mulți dintre noi…