Siguranța cetățeanului este  un subiect  de maximă importanță. Oamenii sunt îngrijorați. ”Cazul Caracal” este, desigur, abominabil…  totuși e greu de crezut că o asemenea tragedie poate fi, oricând, repetabilă  în România… Acum s-a creat o  adevărată psihoză… Oamenii, mai ales cei  din marile orașe, nu mai au curajul să își lase copiii, în special fetele, să mai iasă pe stradă…  Toate așteptările, toate speranțele se îndreaptă înspre Poliție. Dar, are oare, aceasta, pârghiile necesare pentru a acționa în acest moment? Sau aveți nevoie,  într-adevăr, de o reformă instituțională care să vă eficientizeze activitatea?

Eu cred că am putea avea pârghiile necesare și am putea să ne redresăm, dar… atâta timp cât nu există voință politică….   n-o să putem face, niciodată, nimic. De aici ar trebui să pornim.  E nevoie, în primul rand, de un statut al polițistului pe care decidenții politici să și-l asume și să îl înainteze Parlamentului. Asta trebuie să facem. Dacă vrem siguranță, trebuie să dăm oamenilor parghiile necesare,  pentru că, ce se  întîmplă… haideți să luăm cazul de acum o lună, de la Călărași…  intervenția celor doi  polițiști, în urma unui apel la 112… Trăgeau, săracii, în sus… fără să-i poată deranja cu nimic pe cei vizați. Ei au  continuat să-și dea în cap cu furci, cu topoare, cu tot ce aveau pe acolo și…  și-au făcut singuri dreptate. Cum să intervii în asemenea situații? Pentru că vine și reculul, avem polițiști care au fost condamnați în instanță, sau ”doar” din punct de vedere civil, că au folosit armamentul din dotare. Avem o sentință de la Cluj în care se spune că au acționat disproporționat … Stai puțin, ăla a venit cu furca și polițistul avea pistolul, că de aia e dotat prin lege cu pistol, să îl folosească în asemenea cazuri… A fost până la urmă achitat, dar  trebuie să plătească o despăgubire 280 milioane de lei. Mai avem o problemă legată de confuzia unor instituții ale statului, de exemplu poliția locală, finanțată cu niște sume colosale pentru niște atribuții mărunte. Iar noi, ca instituție, nu avem pârghii de control, decât niște protocoale de colaborare, stăm prin intersecții, să ne ajute la dirijat, la… Domnule, ce facem cu aceste instituții ale statului? Depinde ce se vrea în România. Ori le încălecăm până nu se mai înțelege nimic, ori vrem să le așezăm și să le  întărim, ca să  putem avea, în sfarșit, ordine și siguranță publică , să fim liniștiți, să putem circula pe stradă, să ne dezvoltăm din toate punctele de vedere…  sau instituim haosul generalizat, în care fiecare poate să facă tot ce-l taie capul.

     În haos nu se poate construi...

În haos nu s-a putut niciodată construi. Pe mine mă interesează această instituție, pentru că sunt 23 sau 24 de ani de când îmi desfășor aici activitatea… 15 ani în vârful Ministerului de Interne… și am văzut toate schimbările, am prins oameni și oameni, miniștri și miniștri, culori politice și  culori politice. Fiecare cu ideea lui. Nu avem o continuitate, vreau să vă repet că din 2006 discutăm despre statutul polițistului și nici acum nu avem un proiect final, care să poată fi asumat.

Politicienii ar trebui să înțeleagă necesitatea actualizării legilor. Într-o societate aflată de 30 de ani într-o continuă tranziție, este evident că legi de acum 15 sau 20 de ani nu mai pot fi eficiente…  pentru că societatea s-a schimbat, mediul infracțional s-a schimbat, problemele s-au schimbat. Cine ar fi putut să se gândească, de exemplu, acum 20  de ani, la această generalizare a traficului de droguri? Toate acestea necesită schimbări legislative importante, iar legile care vă privesc pe dvs. și, în mod special, statutul polițistului, ar trebui să fie o prioritate pentru orice guvern. Pentru că altfel, într-adevăr, nu aveți pârghiile necesare pentru a face ceea ce societatea asteaptă de la dvs.

Proiectul pentru statutul polițistului e din 2002…

17 ani!

…din unele puncte de vedere este deja depășit…  Toate astea ne afectează în mod direct. Dacă lăsăm aceste grupări de crimă organizată să se dezvolte, trafic de persoane, proxenetism, zona de crimă organizată privind traficul de droguri… ne afectează pe toți, ne afectează copiii, ne afectează familiile, ne afectează ca societate…

     După părerea mea aceastea sunt probleme de siguranță națională.

Da, sunt de siguranță națională și trebuie să încercăm să le combatem din fașă… Ne uităm ce se întamplă în sistemul educațional, ne uităm ce se întamplă în sistemul de sănătate… da, sunt probleme, dar haideți să încercăm să ne așezăm cu toții la masă și să decidem… Eu chiar am ținut și țin legătura cu toți miniștrii de interne, încerc să culeg informații și încerc să ținem aproape, ca să putem face ceva.

Sunt mulți oameni care au plecat și aici e o altă problemă, de ce au plecat oamenii din sistem în 2017, prin acea lege de pensionare? Noi, la momentul acela, am vrut să ieșim cu o lege de pensionare pentru tot segmentul de ordine și siguranță națională, și să facem, de asemenea, o salarizare corespunzătoare. Am avut-o, am aplicat-o… oamenii au zis: Domnule, mai am până la pensie trei ani, cinci ani, șapte ani, ce să fac?  Că nimeni nu-ți garantează o stabilitate. Adică, eu astăzi am intrat în sistem și știu că peste 30 de ani mă pensionez, cu o pensie corectă, normală, pentru ce am făcut eu în sistemul ăsta. Pentru că noi avem mai multe incompatibilități și restrângeri decât drepturi. N-am voie să fac, n-am voie să fac, n-am voie să fac… dar, pe de altă parte, trebuie să muncesc, trebuie să muncesc, trebuie să muncesc. Ceea ce nu este corect. Nu doar pentru noi, pentru toți. Bun!

Dacă astăzi intru și mă pun la dispoziția acestui minister – că misiunile permanente au acest  caracter: 24 de ore din 24 sunt la dispoziția acestui stat – atunci garantează-mi că după 25 de ani de activitate îmi dai o pensie corespunzătoare. Ne uităm la cei care stau în stradă, la minus 20  de grade  sau plus 40, cât rezistă copiii ăștia? Că toți sunt bolnavi. Ba cu coloana, ba cu rinichii, toți sunt bolnavi…  Ne uităm la alte structuri, care la fel…  trebuie să încercăm să le dăm oamenilor și să-i recompensăm corect pentru  muncile pe care le depun..

Un parcurs de carieră predictibil, sigur, care  nu poate fi schimbat, ca un contract  între societate și polițist, care să nu poată fi modificat ulterior de niciun guvern…

Da, nu schimb raporturile cu tine, nu mai ești prioritar tu, e prioritară altă  categorie… Adică, în ultimii ani de zile, toate categoriile sociale au fost învrăjbite. Fiecare trebuie să-și găsească rolul în societate, și-mi aduc aminte, în 2010, cand a venit aici FMI-ul, judecătorii erau pe primul loc, sănătatea pe locul doi, și noi în ușor echilibru cu învățămantul, eram pe locul trei. Sistemul de apărare e  coloana de vertebrală a oricărui stat. Dacă mâine, să spunem, nu mai avem oameni în stradă, ce se întamplă? Haos!

Nu mai avem nici structuri de intervenție bune, singura structură de intervenție care poate să intervină rapid, în orice moment este Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei… în rest… nu avem o structură foarte mobilă, cârpim și, din păcate, de ani de zile, am cârpit… asta este crunta realitate care, din păcate,  deranjează pe unii și nu vor s-o accepte, dar mulți sunt conștienți că aici suntem.

Există suprapuneri de competenţe cu Poliţia Locală?

Am avut câteva conflicte, care au fost tranșate de Înalta Curte, cu privire la traficul pe drumul public și au spus că doar poliția rutieră are competențe, ceilalți au doar atribuții de legitimare în cazul parcărilor în zonele interzise, atribuții privind inspecția în construcții sau pe  probleme legate de mediu. Dar pe zona segmentului nostru nu are voie să te amendeze, pentru că în lege spune foarte clar: polițistul rutier din poliția națională …

Nu mai vorbim de confuzia creată prin acele uniforme, nu mai vorbim câți bani s-au  pompat în aceste structuri de către autoritățile locale, fără să ne gandim că avem o poliție națională pe care ar trebui să o finanțăm corespunzător…

Tot influența politicului, din păcate, ne-a adus până aici.

Este  evident, de bun simț, că poliția locală, care e legată de comunitatea locală și administrația locală a statului trebuie să aibă numai competențe legate de calitățile administrației locale a statului, nu poate să aibă competențe care să depășească atribuțiile primăriei… aici ar trebui, probabil, o reglementare mai clară pentru că, într-adevăr…  Am înțeles că, în multe situații, poliția locală este chiar mai bine plătită decat poliția națională, ceea ce, de asemenea… este absurd…

Asta e realitatea, da. Eu am dat exemplu că un polițist local cu sporuri, cu ce mai au ei pe-acolo, astăzi dacă-l iei și pui haina pe el, ajunge liniștit la 4000 de lei, în condițiile în care dacă mă duc la țară la un ajutor sau la un șef de post, cu o vechime de 15 sau 20 de ani, nu cred că ajunge la 4000 de lei. Raportat la dotări, parcul auto din păcate este undeva spre 60%, cu autoturisme spre casare, combustibilul… la combustibil stăm bine…, încă avem acele fabuloase pistoale Carpați…

Ceea ce dovedește că am avut o industrie de armament foarte bună…

… cu ținuta la fel, am avut un proiect până acum câteva luni de zile și fiecărui ministru i-am spus: dom’le avem câteva proiecte care ar trebui obligatoriu continuate, cum ar fi, de exemplu,  ținuta... S-au făcut, de exemplu, niște studii de calitate ale unor materiale… Indiferent de cine câștigă licitația trebuie să te încadrezi în acele certificări ISO, să te gândești că vara trebuie să poți să stai într-un tricou fără să-ți iasă sarea pe spate, adică să fie corespunzător, să respire, iarna să-ți mai țină de cald… Legat de  pistoale s-a făcut un proiect cu cei de la MAPN să încercăm ca din acei 2% din PIB pentru apărare să putem să facem o achiziție în masă, pentru tot ce înseamnă zona ministerului, indiferent că vorbim de pompieri, jandarmi, de poliția de frontieră, de poliția națională sau de zona jandarmeriei, deci pentru toată lumea…  Cu achizițiile de autoturisme nu înțeleg de ce  nu se face un leasing operațional sau buyback. Pentru că avem fabrică la noi în ţară și mai avem și alte posibilități, costurile ar fi  mult mai mici, avem mașina nouă, cel care ți-o dă se ocupă de asigurări și de tot ce trebuie. Am folosit-o doi ani de zile, ți-o dau înapoi, vine alta, și în permanență la fel. Și nu  înțeleg de ce un polițist nu poate să aibă o tabletă sau un laptop acolo, în autoturism, să fie conectat la baza de date, pentru că acum e o adevărată nebunie…  De exemplu,  dacă ai avut permisul suspendat și l-ai recăpătat, până se corelează bazele de date, dacă te-a oprit cineva în trafic și nu ești în baza de date…  te duce la secție, să te verifice, sunt foarte multe deficienţe care, din păcate s-au păstrat pentru că nu avem o continuitate

     Cred că e nevoie și de asigurare de viaţă, sunt polițiști care și-au pierdut viața!

Se pot face câteva lucruri care au impact  imediat, gen reașezare pe tot ceea ce înseamnă sistemul de învățămant simplu, cum i-am propus doamnei ministru cu câțiva ani în urmă. Cine intră în școlile de agenți astăzi, de mâine începe selecția…   Și vedem cum îi  distribuim, în funcție de interes: dintr-o mie de oameni, de 500 am nevoie la ordine publică, îmi aleg 50 de oameni de elită pentru circulație, îmi aleg pentru transporturi…  Adică să încercăm să  facem acele clase de profil, asta se poate face instantaneu, nu ne trebuie resurse, apoi aplicarea unitară pentru tot ce înseamnă drepturile polițiștilor – pentru  că avem oameni  care sunt  încadrați înainte de 2017, care au niște componente privind salarizările că te doare capul, și avem oameni care au fost încadrați după ce a crescut minimul pe economie…  Și trebuie gândit cum putem să redimensionăm efectivele. Da, într-adevăr, există un deficit de personal, dar dacă regândim așezarea efectivelor, atunci ar fi nemaipomenit. Nu prin transferarea sau prin desființarea unor structuri, doar de dragul de a  le desființa. Avem, de exemplu, jandarmi de pază la instituții. De ce trebuie jandarmul să facă pază la prefectură? Să-i deschidă ușa prefectului? Nu, domnule, rămân zonele de interes național, de siguranță națională, cum ar fi trezoreriile statului, Banca Națională, anumite ambasade, că nu toate, vedem,  restul ne retragem la posturi, putem să facem ordine publică… Și apoi să putem suplimenta zona rurală cu cel puțin 10 000 de oameni. Cu aceiași bani, noi nu facem decât să luăm dintr-o parte și să punem în altă parte. Eficientizare. Bun. Ce facem cu structurile suport? Ce facem cu cei care lucrează în birouri?  Pentru că, în momentul de față,  birocrația ne obligă să ducem oamenii în birouri. De ce nu încercăm să conectăm acele baze de date? Când ai nevoie de o adeverință să ți-o dau pur si simplu? Putem să simplificăm…

În multe țări situația chiar a impus desființarea hârtiilor, nici nu aveți unde să le depozitați.. E absurd să te duci la o secție de poliție și să ți se ceară, indiferent pentru ce, xerox după buletin. Asta câtă vreme poliția e deținătoarea bazei de date, efectiv o hârtie cu care vă încărcați absolut de pomană.

Noi nu trebuie decât să corelăm acele baze de date, doar să le punem cap la cap, ceea ce la nivel național ar aduce economii foarte mari.

Și reașezând aceste efective, nu facem decât să avem o prezență suplimentară acolo, în zonele infracționale, pentru că dacă ai o prezență mai puternică în zonele infracționale, acestea se diminuează.

Elementul de descurajare, din capul locului…

Nu poți să ai într-un minister mii de oameni și să  nu te gândești că în zona rurală, unde chiar sunt probleme, ai câte doi sau câte trei la postul de poliție… Nu poți, nu ai cum. Asta trebuie să o facem. Și sunt lucruri pe care poate să le facă actualul ministru, fără să cheltuiască niciun ban. Statutul polițitului și, de asemenea, putem să ieșim cu câteva prevederi foarte bune, care, pe de  o parte, pot aduce plusvaloare, dar ne pot ajuta să facem și economii. Noi avem nenumărate proiecte care nu au fost niciodată  finalizate. Și, cum spuneam, trebuie să ne creem și pârghiile manageriale necesare, pentru ca atunci cand cineva încalcă legea să nu îi mai dăm șapte milioane de  portițe… ca să rămană în sistem, aici trebuie să ne asumăm foarte clar: domnule, vrem să facem treabă, vrem să rămânem în acest minister, haideți să respectăm legea. Dacă sunt salarizat corespunzător și îmi dai o perspectivă de stabilitate sunt la dispoziția ta. Nu ca acum, când fiecare face ce vrea.

 

Citeste si articolul anterior – Florin Vîlnei (I) De aici încolo trebuie să vedem ce facem pentru adevărații profesioniști, pentru oamenii care chiar se pricep, cei care intră și rămân în sistemul ăsta cu sufletul